ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 decembrie 2007, revizuenta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele U.N.N.P.R. și Camera Notarilor Publici Pitești, revizuirea sentinței nr. 39/F/C din 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și suspendarea efectelor acestei hotărâri. La termenul din 18 februarie 2009, revizuenta a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 din Legea nr. 36/1945, cu modificările ulterioare, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 20 coroborat cu art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și art. 53 din Constituția României, cu referire la art. 6 alin. (1), art. 14 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, art. U9 din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009 în dosarul nr. 1057/46/2007, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția menționată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că art. 40 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială nu are legătură cu prezentul litigiu, care are ca obiect revizuirea sentinței nr. 39/2007.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței nr. 39/2007 ca fiind lipsită de interes, având în vedere că actele contestate în fața instanței de contencios administrativ (Hotărârea nr. 18/2006 adoptată de Consiliul U.N.N.P.R și Hotărârea nr. 9/2005 a Consiliului de disciplină al U.N.N.P.R.) au fost menținute prin sentința nr. 39/F-C/2007 și nu au fost suspendate. Ca atare, actele respective sunt executorii, indiferent de soluția asupra suspendării sentinței nr. 39, sentință care, în plus, nu conține dispoziții susceptibile de executare. Împotriva încheierii susmenționate a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, revizuenta S.A., criticând-o pentru nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., atât în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și cu privire la soluția adoptată asupra cererii de suspendare a executării sentinței nr. 39/2007. Dezvoltând motivul de recurs invocat, revizuenta-recurentă a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale stabilite prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât soluționarea legală a prezentei cauze este condiționată între altele de stabilirea caracterului prescriptibil sau imprescriptibil al răspunderii disciplinare, în cazul notarilor publici, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acesteia, astfel cum a fost formulată și motivată.

În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a executării sentinței nr. 39/F-C din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, revizuenta a apreciat, printr-un memoriu separat, că prima instanță ar fi avut în vedere împrejurarea că în dosarul nr. 10451/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-ar fi dispus suspendarea provizorie până la soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în respectivul dosar, sens în care ar fi avut în vedere un extras din site-ul instanței supreme. Or, susține recurenta, această soluție este de nelegală, deoarece în dosarul respectiv cererea de suspendare a fost respinsă la 13 februarie 2008, iar contestația în anulare la 12 martie 2008, în aceste condiții sentința nr. 39/F-C/2007 putând fi pusă în executare, ajungându-se la emiterea ordinului de suspendare din funcția de notar public.

Analizând actele dosarului și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304 1 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materiile supuse controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate. Prin cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului nr. 1057/46/2007 al Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, revizuenta S.A. a solicitat schimbarea în tot a sentinței nr. 39/F-C/2007, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând în drept prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În această etapă procesuală, revizuenta a depus, la termenul din 18 februarie 2009, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 36/1995, în raport cu dispozițiile art. 16 alin.(1), art. 15 alin. (1) și art. 20, combinat cu art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și art. 53 din Legea fundamentală, în măsura în care acestea se interpretează în sensul statuării asupra caracterului imprescriptibil al răspunderii disciplinare a notarilor publici, contrar principiului egalității în fața legii. Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a se declanșa, așadar, un nou litigiu, ci doar o etapă procesuală a aceleiași cauze.

În conformitate cu prevederile art. 326 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. În raport de aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, invocarea unei excepții de neconstituționalitate care vizează fondul cauzei, cum este cazul în speță, în această etapă procesuală, este condiționată de stabilirea în prealabil a admisibilității cererii de revizuire.

În consecință, întrucât excepția de neconstituționalitate nu a vizat un text de lege ce a constituit însuși temeiul cererii de revizuire sau condițiile de admisibilitate a acesteia, ci un text aplicabil fondului cauzei, care poate fi reexaminat doar după ce se constată că cererea respectivă este admisibilă, prima instanță a concluzionat în mod corect că excepția invocată nu este admisibilă fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu are legătură cu litigiul al cărui obiect îl constituie revizuirea sentinței nr. 39/F-C/2007. În conformitate cu prevederile art. 325 C. proc. civ., instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere sub condiția depunerii unei cauțiuni.

Întrucât același text face trimitere la dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., statuând că acestea se aplică în mod corespunzător, încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

Criticile recurentei cu privire la soluția de respingere a cererii de suspendare a executării respectivei hotărâri sunt însă nejustificate, întrucât, pe de o parte, pentru adoptarea acesteia prima instanță nu a avut în vedere măsura suspendării provizorii a executării Deciziei nr. 4497/2007 dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 10451/1/2007, cum pretinde aceasta, iar pe de altă parte, s-a reținut în mod corect lipsa de interes pentru formularea acesteia, în condițiile în care sentința nr. 39/2007 nu conține dispoziții susceptibile de executare silită, iar actele administrative contestate prin respectiva acțiune în contencios administrativ, menținute prin hotărârea în discuție, sunt executorii, indiferent de soluția adoptată asupra cererii de suspendare.

În consecință, reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speță motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de reclamanta-recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.A. împotriva încheierii din 18 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1057/46/2007, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.