ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 18 decembrie 2007, revizuenta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele U.N.N.P.R. și Camera Notarilor

Publici Pitești, revizuirea sentinței nr. 39/F/C din 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și

suspendarea efectelor acestei hotărâri.

La termenul din 18 februarie 2009, revizuenta a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 40 din Legea nr. 36/1945, cu

modificările ulterioare, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 15

alin. (1), art. 20 coroborat cu art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și

art. 53 din Constituția României, cu referire la art. 6 alin. (1), art. 14 și

art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a libertăților

fundamentale, art. U9 din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru

Europa.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 18 februarie 2009 în dosarul nr. 1057/46/2007, a respins,

ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

menționată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992, în sensul că art. 40 din Legea nr. 36/1995 privind notarii

publici și activitatea notarială nu are legătură cu prezentul litigiu, care are

ca obiect revizuirea sentinței nr. 39/2007.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea

de suspendare a executării sentinței nr. 39/2007 ca fiind lipsită de interes,

având în vedere că actele contestate în fața instanței de contencios

administrativ (Hotărârea nr. 18/2006 adoptată de Consiliul U.N.N.P.R și

Hotărârea nr. 9/2005 a Consiliului de disciplină al U.N.N.P.R.) au fost

menținute prin sentința nr. 39/F-C/2007 și nu au fost suspendate. Ca atare,

actele respective sunt executorii, indiferent de soluția asupra suspendării

sentinței nr. 39, sentință care, în plus, nu conține dispoziții susceptibile de

executare.

Împotriva încheierii susmenționate a

declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

republicată, revizuenta S.A., criticând-o pentru nelegalitate în sensul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atât în ceea ce privește soluția de respingere a

cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și cu privire la soluția

adoptată asupra cererii de suspendare a executării sentinței nr. 39/2007.

Dezvoltând motivul de recurs invocat, revizuenta-recurentă

a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de

sesizare a Curții Constituționale stabilite prin art. 29 din Legea nr. 47/1992,

întrucât soluționarea legală a prezentei cauze este condiționată între altele

de stabilirea caracterului prescriptibil sau imprescriptibil al răspunderii disciplinare,

în cazul notarilor publici, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii acesteia, astfel cum a fost formulată și motivată.

În ceea ce privește soluția de respingere

a cererii de suspendare a executării sentinței nr. 39/F-C din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, revizuenta a apreciat, printr-un memoriu separat, că prima instanță ar

fi avut în vedere împrejurarea că în dosarul nr. 10451/1/2007 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție s-ar fi dispus suspendarea provizorie până la

soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 4497 din 21

noiembrie 2007 pronunțată în respectivul dosar, sens în care ar fi avut în

vedere un extras din site-ul instanței supreme.

Or, susține recurenta, această soluție

este de nelegală, deoarece în dosarul respectiv cererea de suspendare a fost

respinsă la 13 februarie 2008, iar contestația în anulare la 12 martie 2008, în aceste condiții sentința nr. 39/F-C/2007 putând fi pusă în executare,

ajungându-se la emiterea ordinului de suspendare din funcția de notar public.

Analizând actele dosarului și criticile

recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304

1

C. proc.

civ. și a prevederilor legale incidente în materiile supuse controlului

judiciar, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele

în continuare arătate.

Prin cererea de revizuire ce formează

obiectul dosarului nr. 1057/46/2007 al Curții de Apel Pitești, secția

contencios administrativ și fiscal, revizuenta S.A. a solicitat schimbarea în

tot a sentinței nr. 39/F-C/2007, devenită irevocabilă prin respingerea

recursului, conform Deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând în drept prevederile art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004.

În această etapă procesuală, revizuenta a

depus, la termenul din 18 februarie 2009, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea nr. 36/1995, în raport cu dispozițiile art. 16 alin.(1), art.

15 alin. (1) și art. 20, combinat cu art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3)

și art. 53 din Legea fundamentală, în măsura în care acestea se interpretează

în sensul statuării asupra caracterului imprescriptibil al răspunderii disciplinare

a notarilor publici, contrar principiului egalității în fața legii.

Revizuirea este o cale extraordinară de

atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și

limitativ prevăzute de lege, fără a se declanșa, așadar, un nou litigiu, ci

doar o etapă procesuală a aceleiași cauze.

În conformitate cu prevederile art. 326

alin. (1) și (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit

dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind

limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se

întemeiază.

În raport de aceste prevederi legale,

coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992,

republicată, invocarea unei excepții de neconstituționalitate care vizează

fondul cauzei, cum este cazul în speță, în această etapă procesuală, este

condiționată de stabilirea în prealabil a admisibilității cererii de revizuire.

În consecință, întrucât excepția de

neconstituționalitate nu a vizat un text de lege ce a constituit însuși temeiul

cererii de revizuire sau condițiile de admisibilitate a acesteia, ci un text

aplicabil fondului cauzei, care poate fi reexaminat doar după ce se constată că

cererea respectivă este admisibilă, prima instanță a concluzionat în mod corect

că excepția invocată nu este admisibilă fiind contrară prevederilor art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu are legătură cu litigiul al cărui

obiect îl constituie revizuirea sentinței nr. 39/F-C/2007.

În conformitate cu prevederile art. 325 C.

proc. civ., instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se

cere sub condiția depunerii unei cauțiuni.

Întrucât același text face trimitere la dispozițiile

art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., statuând că acestea se aplică în mod

corespunzător, încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de

suspendare poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

Criticile recurentei cu privire la

soluția de respingere a cererii de suspendare a executării respectivei hotărâri

sunt însă nejustificate, întrucât, pe de o parte, pentru adoptarea acesteia

prima instanță nu a avut în vedere măsura suspendării provizorii a executării

Deciziei nr. 4497/2007 dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul nr. 10451/1/2007, cum pretinde aceasta, iar pe de altă parte, s-a

reținut în mod corect lipsa de interes pentru formularea acesteia, în

condițiile în care sentința nr. 39/2007 nu conține dispoziții susceptibile de

executare silită, iar actele administrative contestate prin respectiva acțiune

în contencios administrativ, menținute prin hotărârea în discuție, sunt

executorii, indiferent de soluția adoptată asupra cererii de suspendare.

În consecință, reținând că hotărârea

atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speță

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de

reclamanta-recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.A.

împotriva încheierii din 18 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1057/46/2007,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.