ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Revizuienta S.G. a solicitat sesizarea Curții

Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - R, susținând că

definiția dată actului administrativ este echivocă și de neînțeles atât de

către cetățeni cât și de personalul specializat din sistemul administrativ și

de justiție.

Prin încheierea de ședință din 10

decembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții

Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 – R.

Pentru a dispune astfel, Curtea a

reținut că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii de

sesizare a Curții Constituționale, în raport de prevederile art. 29 din Legea nr.

47/1992 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 – R, deoarece excepția

invocată, nu vizează dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. privitoare

la revizuire (Curtea fiind investită cu o cerere de revizuire a deciziei

1076/2010 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Pitești), dispozițiile art. 2,

alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004 a căror neconstituționalitate a fost

invocată de către revizuientă neavând incidență în cauză.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs revizuienta S.G.

Recurenta a criticat încheierea

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304

alin. (9) și art. 312 C. proc. civ., susținând că instanța a aplicat greșit

legea la soluționarea cauzei, respectiv prevederile art. 29 din Legea nr.

47/2002.

S-a învederat că erau îndeplinite

condițiile prevăzute de textul menționat anterior pentru sesizarea Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, recurenta fiind parte în procesul aflat în curs de judecată la Curtea de Apel Pitești, ce formează obiectul dosarului 1272/46/2010.

A mai precizat că excepția vizează

textul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, care

are legătură cu cauza în curs de judecată, excepția fiind ridicată în

soluționarea unei cereri de revizuire a unei decizii date într-un recurs, în

care s-a apreciat că certificatul de rol 759/90 eliberat de primăria Valea Mare

nu ar fi act administrativ, deoarece nu dă naștere, nu modifică și nici nu

stinge raporturi juridice. A susținut recurenta că respectivul text nu a fost

declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții, așa încât în

mod greșit i-a fost respinsă cererea de sesizare.

S-a solicitat admiterea recursului

și modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții

Constituționale.

Analizând încheierea atacată prin

prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului precum

și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 din

Legea nr. 47/2002 Curtea Constituțională poate fi sesizată cu o excepție de

neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, dacă respectiva excepție este ridicată de una

din părțile unui litigiu aflat în curs de judecată, ori de instanța de judecată

din oficiu, dacă dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au

legătură cu soluționarea cauzei și nu au fost declarate neconstituționale

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru admisibilitatea sesizării

Curții Constituționale aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ, astfel că

neîndeplinirea unei din acest cerințe conduce la respingerea, ca inadmisibilă a

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu respectiva excepție de

neconstituționalitate.

În speță, cererea de sesizare

formulată de recurenta – reclamantă a îndeplinit numai trei dintre cerințele

art. 29 din Legea nr. 47/2002, în sensul că a fost invocată de recurentă în

cadrul unui proces pendinte pe rolul unei instanțe de judecată, iar până în

prezent Curtea Constituțională nu a declarat neconstituțional textul art. 2, alin.

(1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, deși în legătură cu acesta s-a mai invocat

excepția de neconstituționalitate în cadrul altor litigii, excepție respinsă

prin deciziile 752 din iunie 2010, 67 din 15 ianuarie 2009 și 1198 din 13

decembrie 2007.

În această ultimă decizie Curtea

Constituțională a precizat că nu are competența de a se substitui legiuitorului

cu prilejul rezolvării unor excepții de neconstituționalitate al căror obiect

privește lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care

se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, în acest sens

fiind și decizia 159 din 19 noiembrie 1998.

În mod corect Curtea de Apel Pitești

a apreciat însă că textul art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind

noțiunea de act administrativ, a cărui neconstituționalitate a fost invocată de

recurenta – reclamantă nu are legătură cu cauza în cadrul căreia a fost ridicată

excepția de neconstituționalitate, obiectul acesteia fiind reprezentat de o

cerere de revizuire a deciziei nr. 1076 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, cadrul de soluționare al acestei căi extraordinare de atac fiind

reprezentat de dispozițiile art. 322- 328 C. proc. civ.

În aceste condiții, în mod corect

prima instanță a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este

inadmisibilă, prevederile a căror pretinsă neconstituționalitate a fost

invocată – art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând incidență

asupra modului de soluționare a cererii de revizuire din dosarul 1272/46/2010

al Curții de Apel Pitești.

Constatând că încheierea atacată nu

este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte

va respinge recursul formulat de S.G. împotriva încheierii din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul menționat anterior, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.G. împotriva

încheierii de ședință de la 10 decembrie 2010 a Curți de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

ianuarie 2011.