ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 703/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor dosarului a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, reclamanta Ș.M., în contradictoriu cu pârâții M.J. și ministrul justiției

M.L.M., a solicitat să se dispună obligarea M.J. la emiterea ordinului de

numire a reclamantei în funcția de notar public definitiv, act pe care pârâta a

refuzat să-l aducă la îndeplinire, fiindu-i

vătămat un drept câștigat prin

concurs, atât de pârât, cât și de U.N.N.P.R.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a participat la concursul

organizat pentru ocuparea unui post vacant de notar public, îndeplinind

condițiile de promovare a acestui concurs aprobate prin Ordinul ministrului

justiției nr. 1117/C/2003.

Reclamanta a arătat ca în luna mai 2006, C.U.

N.N.P. din România a convocat-o pe reclamantă la sediul

acestei instituții, unde a optat pentru postul de notar definitiv

în

localitatea Vânju Mare.

U.N.N.P.R. prin Hotărârea nr. 96 din 17 iunie 2006 a propus ministrului

justiției

numirea reclamantei pentru postul de notar, însă pârâtul a

refuzat să semneze Ordinul de numire, reclamanta

fiind vătămată în

dreptul său câștigat și recunoscut de lege.

Prin întâmpinarea formulată, M.J. a solicitat respingerea acțiunii

reclamantei ca nefondată. A precizat faptul că,

urmare a concursului organizat de U.N.N.P.R. la 18 - 19 octombrie 2005

pentru

ocuparea unor posturi vacante de notar public, au fost validate

rezultatele concursului, reclamanta figurând

printre candidații respinși

la concurs.

Prin sentința civilă nr. 1877 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel

București a fost respinsă ca nefondată

acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a avut în vedere

faptul că hotărârea inițială de validare a rezultatelor

concursului organizat de U.N.N.P.R. nu a fost contestată de reclamantă.

S-a reținut faptul că actele ulterioare, emise de instituția pârâtă,

prin care s-a revenit parțial asupra hotărârii inițiale de validare a

concursului, sunt nelegale fiind lipsite de

efecte juridice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală întrucât prima Instanță a

pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

S-a motivat recursul în

sensul că hotărârea judecătorească atacată are consemnări contradictorii,

întrucât obiectul acțiuni se refera la vătămarea dreptului său recunoscut de

U.N.N.P.R. și Ministerul Justiției prin refuzul abuziv al ministrului de a

semna Ordinul de numire.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele dosarului

și cererea de recurs în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține:

Prin Hotărârea Consiliului

U.N.N.P.R. nr. 222/2005 de validare a rezultatelor concursului din 18 - 19

octombrie 2005, recurenta a fost declarată respinsă, întrucât deși obținuse

media de promovare, nu s-a încadrat în numărul de locuri pentru ocuparea cărora

optase.

Aceasta (recurenta) nu a

contestat în termen legal hotărârea de validare a concursului și prin urmare

această hotărâre și-a produs de plin drept efectele juridice.

Din cuprinsul Ordinului ministrului

justiției nr. 1117/C/2003 rezultă că pe lângă media minimă de cel puțin 7,00 se

impunea și această cerință, respectiv existența unui loc vacant de notar public

situat în raza camerei la care candidatul s-a înscris la concurs.

Cele două Hotărâri la care

face referire recurenta nr. 83/2006 și nr. 96/2006, nu au relevanță în speță

cum corect a reținut Instanța de Fond, întrucât ele nu produc efecte juridice

vis – à - vis de Hotărârea nr. 222/2005, fiind doar acte pregătitoare în

lipsa Ordinului de numire al ministrului justiției.

Situația intervenită ulterior

și anume abrogarea Ordinului ministrului justiției nr. 1117/2003 prin Ordinul

ministrului justiției nr. 2199/2006, renunțându-se la condiția de a ocupa doar

locurile vacante existente în circumscripția camerei notariale la care

candidatul a depus dosarul, nu poate avea relevanță, întrucât Ordinul nr. 2199/2006

nu se poate aplica retroactiv.

Prin urmare, atâta vreme cât

recurenta - reclamantă nu a înțeles să atace Hotărârea nr. 222/2005 prin care a

fost declarată respinsă, aceasta a intrat în circuitul civil și-i este

opozabilă, M.J. prin ministru neputând să emită ordin de numire.

Hotărârea nr. 83/2006 la

care face apel recurenta nu putea revoca nici măcar parțial Hotărârea

Consiliului nr. 222/2005, întrucât aceasta a intrat în circuitul civil, motiv

pentru care se putea ataca doar pe cale judecătorească în termenul prevăzut de

lege.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de Ș.M. se va

respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ș.M. împotriva sentinței civile nr. 1877 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2008.