ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1908/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 39/F din 13

martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției nr. 52/P/2008 din 08

aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați.

În baza dispozițiilor art. 2781

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a menținut soluția din rezoluția atacată.

În baza dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că petentul P.I.

a formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției nr. 52/P/2008

din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați.

Inițial, plângerea a fost

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin sentința penală

nr. 1534 din 15 septembrie 2008 s-a dispus declinarea competenței de

soluționare în favoarea Curții de Apel Galați.

Plângerea petentului P.I. a

fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 133/44/2009.

Prin motivele aflate la fila

2 dosar nr. 5607/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul și-a

exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că plângerea adresată Parchetului a

fost respinsă fără a fi efectuate verificări.

Petentul a solicitat

admiterea plângerii, efectuarea de cercetări, audierea sa și trimiterea în

judecată a intimatei A.R.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului se constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 52/P/2008

din 08 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de A.R. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 din

Legea nr. 78/2000.

S-a dispus disjungerea în

ceea ce privește săvârșirea de către A.R. a infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, spre

competentă soluționare.

Pentru a dispune astfel s-au

reținut următoarele:

La data de 19 martie 2008 la

Serviciul Teritorial Anticorupție Galați din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție București s-a primit plângerea penală a reclamantului P.I., din

comuna Matca, județul Galați. Acesta a sesizat că are un proces civil cu

vecinul său V.G., pentru o suprafață de teren situată în intravilanul comunei

Matca, județul Galați.

Deși a dovedit cu acte că terenul

respectiv îi aparține, instanța de fond dându-i câștig de cauză, în recurs, la

Tribunalul Galați, judecătoarea A.R. i-a respins acțiunea, datorită relațiilor

pe care acesta le-ar avea în comuna respectivă.

Fiind audiat, reclamantul P.I.

a declarat că din anul 1996 se află într-un litigiu civil cu numiții V.G. și B.G.,

din comuna Matca, județul Galați. Acțiunea civilă formulată de reclamantul P.I.

privește revendicarea unei suprafețe de teren de 1370 mp situată în

intravilanul comunei Matca.

În recursul declarat

împotriva sentinței civile nr. 1501 din 11 iunie 2002, care s-a judecat la

Tribunalul Galați, președinte al completului de judecată a fost judecătoarea A.R.

Reclamantul a solicitat recuzarea acesteia, motivat de faptul că este rudă cu

părțile adverse, dar cererea i-a fost respinsă și consideră că a pierdut

procesul din această cauză.

De asemenea, reclamantul a

mai precizat că și avocata numiților V.G. și B.G. este rudă cu judecătoarea A.R.

Cu privire la faptele de

corupție comise de această judecătoare, reclamantul nu a putut indica niciun

fel de dovezi.

Întrucât în cauză nu există

dovezi cu privire la pretinderea sau primirea de către A.R. a unor bunuri sau

bani de la numiții V.G. sau B.G., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Întrucât ar putea subzista

însă infracțiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., cauza a fost disjunsă și trimisă Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea de cercetări.

Prin rezoluția nr. 4386/253/2008

din 19 mai 2008 a Procurorului șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a

corupției, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P.I.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată la 08 aprilie

2008 în dosarul nr. 52/P/2008.

S-a reținut, în urma

examinării actelor premergătoare aflate la dosarul nr. 52/P/2008, că aprecierea

procurorului, în sensul că fapta de corupție sesizată de P.I. nu există, este

întemeiată, întrucât s-a stabilit că sesizarea acestuia s-a fundamentat în mod

exclusiv pe o supoziție de-a sa, în condițiile în care sus-numitul nu a putut

furniza date concrete și nici indica probe în legătură cu împrejurările

coruperii respectivului magistrat.

Prin plângerea adresată

instanței, așa cum s-a arătat mai sus, petentul a solicitat audierea sa,

efectuarea de cercetări și trimiterea în judecată a intimatei A.R.

Pe parcursul soluționării

cauzei la instanță, petentul nu s-a prezentat pentru a-și susține oral

plângerea sau pentru a solicita administrarea probatoriilor permise de

dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.

Solicitarea petentului,

privind audierea sa, inserată în plângerea depusă la dosarul cauzei, este

inadmisibilă, întrucât conform art. 2781 alin. (7), „judecătorul soluționând

plângerea, verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului

dosarului și a oricăror înscrisuri noi prezentate”.

Analizând actele și

lucrările dosarului, s-a constatat că rezoluția atacată este legală și

temeinică, neimpunându-se admiterea plângerii formulată de petentul P.I.

S-a considerat că în mod

corect prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata A.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în

referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, avându-se în vedere

dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a împărtășit acest punct

de vedere și s-a considerat că fapta de corupție invocată de petent nu există

în materialitatea sa.

Astfel, actele premergătoare

administrate în cauză nu pot confirma împrejurarea că intimata a comis o faptă

prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Împrejurarea că intimata –

în calitate de judecător – a făcut parte dintr-un complet de judecată de la

Tribunalul Galați, pronunțând o decizie civilă (nr. 477 din 30 iunie 2003)

nefavorabilă petentului nu poate conduce la concluzia că aceasta ar fi comis o

faptă de corupție.

Având în vedere cele mai sus

arătate, s-a considerat că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 2781

alin. (8) lit. b) și nici cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. c) C.

proc. pen., neimpunându-se admiterea plângerii.

În concluzie, conform art. 2781

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., se va respinge ca nefondată plângerea

formulată de petentul P.I.

Se va menține soluția din

rezoluția atacată nr. 52/P/2008 din 08 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul

Teritorial Galați.

II.

Împotriva sentinței penale a

declarat recurs petentul P.I., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea

ei și cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale a intimatei A.R. pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la

dispozițiile art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de critica invocată, cât și

din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd

dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că

recursul declarat de petentul P.I. se privește ca nefondat și urmează a fi

respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Aceasta, întrucât prima

instanță, prin conformare deplină la dispozițiile art. 2781 alin. (7) C. proc.

pen. a verificat plângerea petentului nominalizat împotriva rezoluției nr. 52/P/2008

din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați

(menținută prin rezoluția nr. 4386/253/2008 din 19 mai 2008 a procurorului șef

al Secției de combatere a corupției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Structura

centrală) pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa

oricăror noi înscrisuri prezentate și a dispus, în mod legal și temeinic, în

baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., respingerea plângerii

sale ca nefondate.

În propriul demers analitic,

se are în vedere de către Înalta Curte că, în esență, P.I. a susținut în

cuprinsul sesizării și al declarației date la 07 aprilie 2008 că judecătorul A.R.

(care a deținut calitatea de președinte al completului de judecată din cadrul

Tribunalului Galați, învestit cu judecarea recursului declarat în cauza civilă

având ca obiect acțiunea în revendicare a sus-numitului), s-ar fi aflat

într-unul dintre cazurile de incompatibilitate, întrucât este în relații de

rudenie cu numitul B.G. (parte în același dosar civil), precum și cu avocatul

acestuia.

Din perspectiva aceste

afirmații, P.I. a relatat că a formulat în respectiva cauză o cerere de

recuzare a magistratului anterior menționat, dar solicitarea sa a fost

respinsă, astfel că sus-numitul a sesizat că judecătorul A.R. a pronunțat o

hotărâre nefavorabilă lui, pentru că ar fi primit foloase cu titlu de mită.

Ori, întrucât petentul P.I.

nu a putut indica niciun fel de mijloace de probă pentru susținerea acuzelor

sale referitoare la săvârșirea unei asemenea fapte de corupție.

În urma examinării actelor

premergătoare aflate la dosarul nr. 52/P/2008, se constată că aprecierea

procurorului, în sensul că fapta de corupție sesizată de P.I. nu există, este

întemeiată, întrucât s-a stabilit că sesizarea acestuia s-a fundamentat în mod

exclusiv pe o supoziție de-a sa, în condițiile în care sus-numitul nu a putut

furniza date concrete și nici indica probe în legătură cu împrejurările

coruperii respectivului magistrat.

Deosebit de acest aspect,

procurorul a procedat în mod corect, prin disjungerea și trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în vederea efectuării cercetărilor

sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, urmând a fi verificate astfel susținerile petiționarului P.I.

referitoare la o eventuală vătămare a intereselor sale legale, în raport cu

neregularitățile invocate ca fiind constatate de către sus-numit.

Așa fiind, se conchide că în

mod legal și temeinic, prin rezoluția atacată a procurorului menținută s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.R. pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în

referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul P.I. împotriva sentinței penale nr. 39/F din 13 martie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.