ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5108/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5108/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâtele C.N.P.A.S. și

Curtea de Conturi a României, solicitând să se constate nulitatea absolută

parțială a dispozițiilor art. 8 și art. 11 din Convenția privind aplicarea

unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr.

94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, modificată și

completată prin Legea nr. 217/2008, încheiată la data de 19 decembrie 2008,

între Curtea de Conturi a României și C.N.P.A.S., referitoare la condiționarea

acordării pensiei de serviciu, potrivit art. 107 alin. (4) din Legea nr.

217/2008, de îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de

vârstă prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

S-a solicitat și obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a arătat că a deținut funcția de consilier de conturi pe durata

unui mandat complet de 6 ani, corespunzător perioadei 14 februarie 2002–15

octombrie 2008, în baza Hotărârii Parlamentului nr. 3/2002 și a unei jumătăți de

mandat, în perioada 1 aprilie 1999–14 februarie 2002, în conformitate cu Hotărârea

Parlamentului României nr. 13 din 30 martie 1999 și că potrivit art. 107 alin. (4)

din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții de Conturi, persoanele care au îndeplinit funcția

de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază la data pensionării,

de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați.

A arătat reclamanta că

în baza acestei dispoziții legale a formulat cerere de înscriere la pensie de serviciu,

la Casa Județeană de Pensii Bihor, din 30 ianuarie 2009, arătând că se încadrează

în condițiile stabilite de textul legal, întrucât a îndeplinit funcția de consilier

de conturi pe durata unui mandat complet.

Prin decizia nr. 1908

din 26 februarie 2009 privind acordarea pensiei conform Legii nr. 19/2000, limita

de vârstă, emisă de Casa Județeană de Pensii, s-a dispus:

- respingerea cererii

de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în sensul că vârsta reclamantei la data

înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare și stagiul

de cotizare realizat este mai mic decât stagiul complet de cotizare ;

- respingerea cererii

de acordare a pensiei de serviciu în baza art. 107 alin. (4) din Legea nr. 217/2008,

ca urmare a neîndeplinirii prevederilor art. 8 din Convenția încheiată între C.N.P.A.S.

București și Curtea de Conturi a României, coroborate cu art. 41 din Legea nr. 19/2000.

Reclamanta a considerat

decizia de respingere a cererii de acordare a pensiei de serviciu ca fiind nelegală

și a atacat-o în justiție, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Bihor, cu primul

termen de judecată în 25 iunie 2009.

A apreciat că prevederile

art. 8 și 11 din Convenția încheiată la data de 19.12.2008, între C.N.P.A.S. București

și Curtea de Conturi a României sunt lovite de nulitate absolută, având în vedere

următoarele:

- a încălcat dreptul la

pensie, câștigat sub imperiul unei legi în vigoare;

- din punct de vedere

formal Convenția nu a fost publicată în M. Of. al României, pentru a intra în vigoare,

conform art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, nu precizează temeiul juridic pe baza și în executarea

căruia actul a fost emis și nici avizele prevăzute de lege, după cum stabilesc

art. 40 alin. (4) și art. 41 și alin. (4) din aceeași lege;

- a contravenit art. 5

din C. civ. potrivit căruia: "Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții

particulare, de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri";

- nu a fost în concordanță

cu actul normativ cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea căruia

convenția a fost emisă, potrivit principiului ierarhiei și forței juridice a actelor

normative consacrată de art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Reclamanta a apreciat

că, prin analogie, vechimii în profesia de magistrat, ca și condiție a acordării

pensiei de serviciu, îi corespunde mandatul complet de consilier de conturi pe care

solicitantul înscrierii la pensia de serviciu prevăzută de art. 107 alin. (4) din

Legea nr. 217/2008 trebuie să-l fi îndeplinit.

A mai apreciat reclamanta

că într-un mod nelegal Convenția dintre C.N.P.A.S. București și Curtea de Conturi

a României, referitoare la aplicarea unitară a prevederilor privind acordarea pensiilor

de serviciu, a asimilat indirect, prin dispozițiile art. 8 și art. 11, pensia de

serviciu celei pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii, instituind

obligația îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 41 din Legea nr. 19/2000, deși

cele două categorii de pensii sunt diferite.

Anterior formulării cererii,

reclamanta a solicitat pârâtelor, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, reexaminarea

convenției în sensul revocării clauzelor considerate nelegale. Curtea de Conturi

a României nu a formulat răspuns în termen legal, iar C.N.P.A.S. a răspuns prin

adresa din 15 aprilie 2009.

Prin întâmpinările formulate

în cauză, pârâta C.N.P.A.S. București a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii

și a lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, iar pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 269/CA/2010-PI,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive

a C.N.P.A.S., invocate de pârâta C.N.P.A.S.; a admis acțiunea formulată de reclamanta

S.E. împotriva pârâtelor C.N.P.A.S. și Curtea de Conturi a României; a constatat

nulitatea absolută parțială a dispozițiilor art. 8 și art. 11 din Convenția privind

aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii

nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, modificată și

completată prin Legea nr. 217/2008, încheiată la data de 19 decembrie 2008, între

Curtea de Conturi a României și C.N.P.A.S. referitoare la condiționarea acordării

pensiei de serviciu, potrivit art. 107 alin. (4) din Legea nr. 217/2008, de îndeplinirea

condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea

nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare; a obligat pârâtele în solidar

la plata sumei de 1694,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei,

reprezentând onorariu de avocat și taxe de timbru.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepțiile

inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de

pârâta C.N.P.A.S. București, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate și, pe

cale de consecință, le-a respins.

Instanța a reținut caracterul

de act administrativ normativ al Convenției încheiate între C.N.P.A.S. și Curtea

de Conturi a României, astfel cum a fost stabilit prin decizia de casare din 12

martie 2010 pronunțată de I.C.C.J. în Dosar nr. 675/35/2009, apreciind nejustificată

afirmația pârâtei C.N.P.A.S. în sensul că respectiva convenție nu reprezintă un

act administrativ de autoritate și că nu poate fi supus controlului instanțelor

de judecată, fiind doar o înțelegere prin care au fost stabilite aspecte practice

privind modalitatea de aplicare a unor prevederi legale în vigoare, care nu dă naștere,

modifică sau știnge raporturi juridice.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a C.N.P.A.S. București, câtă vreme ceea ce se

contestă prin prezenta acțiune de contencios administrativ reprezintă o convenție

încheiată de pârâtă cu Curtea de Conturi a României, instanța a apreciat ca fiind

evident că nu se pune problema lipsei calității procesuale pasive.

S-a reținut în considerentele

hotărârii atacate faptul că din interpretarea art. 107 alin. (4) din Legea nr. 217/2008

pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții de Conturi, a rezultat că acordarea pensiei de serviciu persoanelor care

au îndeplinit funcția de consilier de conturi este circumscrisă îndeplinirii unei

singure condiții și anume deținerea funcției respective pe durata unui mandat complet.

Cu toate acestea, în mod

nelegal solicitarea privind acordarea pensiei de serviciu a fost respinsă, Casa

Județeană de Pensii Bihor, invocând, în motivarea deciziei sale dispozițiile

art. 8 din Convenția privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile

de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

de Conturi, modificată și completată prin Legea nr. 217/2008, încheiată la data

de 19 decembrie 2008, între Curtea de Conturi a României și C.N.P.A.S. și art. 41

din Legea nr. 19/2000. Conform dispozițiilor art. 8 din Convenție, acordarea pensiei

de serviciu este supusă unei duble condiționări față de prevederile art. 107

alin. (4) din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992.

Astfel, s-a reținut că

în timp ce art. 107 alin. (4) din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992 stabilește că beneficiul pensiei de serviciu se acordă persoanelor

care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet,

dispozițiile art. 8 și 11 din Convenție impun o condiție suplimentară în raport

cu cea din lege, respectiv îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei pentru

limita de vârstă prevăzute de Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările

ulterioare.

Instanța a apreciat că

prevederile art. 8 și art. 11 din Convenția încheiată la data de 19 decembrie 2008

între C.N.P.A.S. București și Curtea de Conturi a României sunt lovite de nulitate

absolută deoarece:

- încalcă dispozițiile

art. 107 alin. (4) din Legea nr. 217/2008 prin aceea că instituie condiții suplimentare

de acordare a pensiei de serviciu față de cele prevăzute în Legea nr. 94/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții de conturi, modificată și completată prin Legea

nr. 217/2008;

- încalcă dreptul la pensie,

câștigat sub imperiul unei legi în vigoare în condițiile în care dreptul la pensie

este garantat de art. 47 din Constituția României;

- din punct de vedere

formal Convenția nu a fost publicată în M. Of. al României, pentru a intra în vigoare,

conform art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, nu precizează temeiul juridic pe baza și în executarea

cărora actul a fost emis și nici avizele prevăzute de lege, după cum stabilesc

art. 40 alin. (4) și art. 41 și alin. (4) din aceeași lege;

- contravine art. 5 din

C. civ. potrivit căruia: „Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare,

la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri”.

Astfel, instanța a preciat

ca fiind nelegale dispozițiile art. 8 și art. 11 din Convenția încheiată la 19

decembrie 2008 între C.N.P.A.S. și Curtea de Conturi a României întrucât nu sunt

în concordanță cu actul normativ cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea

cărora convenția a fost emisă, potrivit principiului ierarhiei și forței juridice

a actelor normative consacrata de art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

În lipsa unor dispoziții

legale exprese, în mod nelegal Convenția dintre C.N.P.A.S. și Curtea de Conturi

a României asimilează indirect, prin dispozițiile art. 8 și art. 11 pensia de serviciu

celei pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii, instituind obligația

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 41 din Legea nr. 19/2000, deși cele două

categorii de pensii sunt diferite.

Instanța a apreciat ca

fiind evident, contrar pozițiilor exprimate de pârâte, că legiuitorul a urmărit,

prin textul art. 107 alin. (4) din Legea nr. 217/2008, acordarea unei pensii de

serviciu consilierilor de conturi care au exercitat funcția pe durata unui mandat

complet, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați, stabilind norme derogatorii

de la Legea cadru privind sistemul de pensii nr. 19/2000, această posibilitate fiind

conferită de prevederile art. 42 alin. (2) din Constituție, la care face referire

și Curtea Constituțională în Dosar nr. 1094 din 15 octombrie 2008.

De asemenea, s-a reținut

că împrejurarea că pentru toate celelalte categorii de personal care beneficiază

de pensie de serviciu (magistrați, funcționari publici parlamentari) dreptul la

pensie este reglementat în statutele proprii aprobate prin legi speciale, nu prezintă

relevanță în speță, câtă vreme, după cum menționează și instituțiile pârâte, nu

există alte dispoziții exprese prin care să se dispună că sintagma „la data pensionării”

din textul art. 107 alin. (4) din Legea nr. 217/2008 face trimitere la pensionarea

pentru limită de vârstă, în condițiile Legii nr. 19/2000, iar aplicarea prevederilor

legale prin analogie nu este permisă.

În baza prevederilor

art. 274 din C. proc. civ. instanța a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei

de 1694,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând

onorariu de avocat și taxe de timbru.

Împotriva acestei hotărâri,

au declarat recurs pârâtele C.N.P.A.S. și Curtea de Conturi a României, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea recursului

formulat, Curtea de Conturi a României, aduce, în esență, următoarele critici sentinței

atacate:

- Instanța de fond în

mod greșit a admis acțiunea reclamantei întrucât dispozițiile art. 8 și art. 11

din Convenția privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de

serviciu, potrivit Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții

de Conturi, modificată și completată prin Legea nr. 217/2008, încheiată la 19

decembrie 2008 între Curtea de Conturi a României, pe de o parte, și C.N.P.A.S.,

pe de altă parte, nu contravin celor prevăzute de art. 107 alin. (4) din Legea

nr. 217/2008.

Aceste prevederi detaliază

dispozițiile din legea menționată întrucât ulterior acestora nu au fost adoptate

acte normative speciale care să reglementeze condițiile de eligibilitate pentru

acordarea dreptului la pensia de serviciu, așa cum s-a întâmplat în cazul altor

categorii socio-profesionale.

- Dispozițiile art. 8

și art. 11 din convenția menționată, stabilesc procedura de lucru potrivit căreia

se va determina pensia de serviciu cuvenită membrilor Curții de Conturi a României,

având în vedere condițiile generale obligatorii de acordare a unei pensii în sistemul

public: vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, întrucât, în

lipsa unor prevederi speciale derogatorii de la norma generală se aplică legea generală

în materie, respectiv, Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

- Chiar dacă dreptul la

pensie este unul garantat constituțional, reclamanta nu este îndreptățită să pretindă

dobândirea acestuia fără îndeplinirea condițiilor corelative reglementate în mod

expres de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 19/2000, astfel că raționamentul primei

instanțe este eronat.

Mai mult, reclamanta la

data solicitării acordării pensiei de serviciu nu îndeplinea condițiile privind

vârsta standard de pensionare de 58 de ani și 6 luni pentru femei, având doar 52

ani și 5 luni, și nici a stagiului complet de cotizare de 27 de ani pentru femei.

- În mod greșit prima

instanță a constatat că actul contestat întrunește condițiile cerute de Legea

nr. 554/2004, pentru a fi calificat ca act administrativ normativ pentru care era

necesară publicarea în M. Of.

- Întrucât în opinia recurentei-pârâte

acțiunea reclamantei este neîntemeiată, se impune respingerea acesteia și implicit

exonerarea de plată a cheltuielilor de judecată.

C.N.P.A.S. prin cererea

de recurs formulată a adus, în esență, aceleași critici hotărârii atacate ca și

recurenta Curtea de Conturi a României susținând că dispozițiile art. 8 și art.

11 din Convenție nu instituie o condiție suplimentară fată de art. 107 alin. (4)

din Legea nr. 217/2008, în lipsa unor prevederi legale speciale care să reglementeze

condițiile de acordare a pensiei de serviciu în cazul reclamantei, care a îndeplinit

funcția de consilier de conturi.

De asemenea, pensia de

serviciu reprezintă doar un beneficiu acordat de stat însă numai după îndeplinirea

condițiilor impuse de Legea nr. 19/2000, referitoare la vârsta standard de pensionare

și stagiul minim de cotizare, ori, recurenta-reclamantă nu îndeplinea condițiile

impuse de art. 41 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care i-a fost respinsă cererea

de înscriere la pensia de serviciu prin decizia din anul 2009 de Casa Județeană

de Pensii Bihor.

recurs

Înalta Curte, analizând

recursurile în raport de criticile formulate, de susținerile părților, de înscrisurile

depuse la dosar, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acestea sunt nefondate,

pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din

expunerea prezentată anterior, recurenta–reclamantă a solicitat să se constate nulitatea

absolută parțială a dispozițiilor art. 8 și art. 11 din Convenția privind aplicarea

unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu, potrivit Legii nr. 94/1992,

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, modificată și completată

prin Legea nr. 217/2008, încheiată la 19 decembrie 2008 între Curtea de Conturi

a României, pe de o parte, și C.N.P.A.S., pe de altă parte, arătând, în esență,

că aceste prevederi încalcă dispozițiile art. 107 alin. (4) din Legea nr. 217/2008,

întrucât instituie condiții suplimentare față de cele prevăzute de Legea nr. 94/1992,

cu modificările și completările ulterioare, condiționând acordarea pensiei de serviciu

pentru consilierii de conturi de îndeplinirea cerințelor impuse de Legea nr. 19/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Criticile privind calificarea

în mod greșit a Convenției menționate ca fiind act administrativ normativ sunt nefondate,

întrucât prin Decizia nr. 1453 din 12.03.2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, în primul ciclu procesual, s-a statuat

în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, că acest act îndeplinește cerințele

de a fi calificat act administrativ cu caracter normativ din perspectiva prevederilor

art. 2 alin. (1) litera b) și c) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește criticile

care vizează fondul cauzei, instanța de recurs reține că acestea sunt fondate.

Dispozițiile art. 107

alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,

cu modificările și completările ulterioare, prevăd: "persoanele care au îndeplinit

funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet, beneficiază la data

pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați".

După cum se constată,

aceste dispoziții vizează cuantumul pensiei de care pot beneficia consilierii de

conturi și nu condițiile pentru acordarea pensiei acestora.

Ulterior acestor dispoziții

legale nu au fost emise alte norme sau dispoziții legale speciale care să reglementeze

condițiile de eligibilitate pentru acordarea acestui drept, astfel cum s-a întâmplat

în cazul altor categorii socio-profesionale, care beneficiază de pensie de serviciu,

drept reglementat în statute proprii.

Prin urmare, cum dispozițiile

art. 107 alin. (4) menționate au avut în vedere numai cuantumul pensiei de care

pot beneficia consilierii de conturi, rezultă că, în ceea ce privește condițiile

ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de cuantumul acestei pensii, devin incidente

dispozițiile Legii nr. 19/2000, legea cadru privind sistemul de pensii.

În consecință, dispozițiile

art. 8 din Convenția menționată, care prevăd că: "persoanele care au îndeplinit

funcția de consilier de conturi beneficiază, la cerere, de pensie de serviciu, potrivit

art. 107 alin. (4) din lege, cu îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei pentru

limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare" precum și cele ale art. 11 care dispun că "beneficiază de

pensie de serviciu, conform legii, persoana care se află în una din următoarele

situații: a) la data solicitării pensiei de serviciu a exercitat un mandat complet

de consilier de conturi și îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei pentru

limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare; b) la data solicitării pensiei de serviciu ocupă o altă funcție, sau

are o altă ocupație în afară de cea de consilier de conturi, a exercitat un mandat

complet de consilier de conturi și îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei

pentru limită de vârstă, prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare" nu contravin Legii nr. 217/2008, actul normativ cu forță juridică

superioară, nefiind încălcate dispozițiile art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000.

Aceste dispoziții nu instituie

condiții suplimentare pentru acordarea pensiei de serviciu pentru consilierii de

conturi, cum este și cazul reclamantei, fată de prevederile art. 107 alin. (4) din

Legea nr. 217/2008, care, astfel cum s-a menționat, nu au caracter derogatoriu de

la cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, referitoare la acordarea pensiei

de serviciu, cuprinzând referiri doar la cuantumul pensiei de serviciu în cazul

celor ce au îndeplinit funcția de consilier de conturi.

Este adevărat că dreptul

la pensie este un drept garantat de art. 47 din Constituția României, însă, nu pot

fi reținute susținerile reclamantei, care vizează încălcarea acestui drept, întrucât

reclamanta poate beneficia de acest drept după îndeplinirea condițiilor impuse de

actele normative, incidente categoriei profesionale din care a făcut parte.

Față de considerentele

expuse, instanța de recurs apreciază că este neîntemeiată acțiunea reclamantei prin

care s-a solicitat nulitatea absolută parțială a dispozițiilor art. 8 și art. 11

din Convenția menționată, prima instanță pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală,

fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I-a din C. proc. civ., art. 20 din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va admite recursurile

formulate, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de C.N.P.A.S. și Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 269/CA/2010-PI

din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea reclamantei S.E., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2011.