ÎCCJ, decizie (scj.ro #84863)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84863) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Consilier
de conturi. Pensie de serviciu. Condiții de acordare.
Legea
nr. 94/1992, art. 107 alin. (4)
Legea
nr. 19/2000
Cuprins
pe materii: Drept administrativ
Indice
alfabetic: Act administrativ cu caracter normativ
Consilier de conturi
Curtea de conturi
Pensie de serviciu
Potrivit
dispozițiilor art. 107 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții de Conturi, astfel cum a fost aceasta
modificată și completată prin Legea nr. 217/2008, persoanele
care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat
complet, beneficiază la data pensionării de pensie de serviciu, în
cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați.
Aceste
dispoziții au în vedere numai cuantumul pensiei de care pot beneficia
consilierii de conturi, astfel încât, în ceea ce privește condițiile
ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de cuantumul acestei pensii, în lipsa
unor prevederi speciale, devin incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000,
legea cadru privind sistemul de pensii.
Astfel
fiind, faptul că prin dispozițiile art. 8 și art.11 din
Convenția privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la
pensiile de serviciu, potrivit Legii nr.94/1992, privind organizarea și
funcționarea Curții de Conturi, modificată și
completată prin Legea nr. 217/2008, încheiată la 19.12.2008 între
Curtea de Conturi a României, pe de o parte, și Casa Națională
de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, pe de altă
parte, acordarea pensiei de serviciu pentru consilierii de conturi este
condiționată de îndeplinirea cerințelor impuse de Legea nr.19/2000,
nu reprezintă o adăugare la lege și nu este de natură
să aducă atingere dreptului la pensie - garantat de dispozițiile
art. 47 din Constituția României - al persoanelor ce au îndeplinit
funcția de consilier de conturi.
Decizia
nr. 5108 din 2 noiembrie 2011
Notă:
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale a fost abrogată, începând cu data de 1 ianuarie
2011, de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
publicată în M.Of. nr. 852 din 20/12/2010.
Art. 107
alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a fost renumerotat ca art. 49 alin. (4) în
forma republicată a legii în M.Of. nr. 282 din 29.04.2009, care a fost
abrogat de art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de
pensii publice, publicată în M.Of. nr.852 din 20/12/2010
Prin
acțiunea formulată, reclamanta SE a chemat în judecată pe
pârâtele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de
Asigurări Sociale și Curtea de Conturi a României, solicitând să
se constate nulitatea absolută parțială a dispozițiilor
art. 8 și art. 11 din Convenția privind aplicarea unitară a
prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr.94/1992
privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,
modificată și completată prin Legea nr.217/2008, încheiată
la data de 19.12.2008, între Curtea de Conturi a României și Casa
Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,
referitoare la condiționarea acordării pensiei de serviciu, potrivit
art.107 alin.4 din Legea nr.217/2008, de îndeplinirea condițiilor de
acordare a pensiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea
nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea
acțiunii sale, reclamanta a arătat că a deținut
funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet de 6 ani,
corespunzător perioadei 14.02.2002 – 15.10.2008, în baza Hotărârii
Parlamentului nr.3/14 februarie 2002 și a unei jumătăți de
mandat, în perioada 01.04.1999 – 14.02.2002, în conformitate cu Hotărârea
Parlamentului României nr.13/30 martie 1999 și că potrivit art.107
alin.4 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii
nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,
persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata
unui mandat complet beneficiază la data pensionării, de pensie de
serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați.
A
arătat reclamanta că în baza acestei dispoziții legale a
formulat cerere de înscriere la pensie de serviciu, la Casa Județeană de Pensii Bihor, sub nr.1908/30.01.2009, arătând că se
încadrează în condițiile stabilite de textul legal, întrucât a
îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet.
Prin Decizia
nr.1908/26.02.2009 privind acordarea pensiei conform Legii nr.19/2000 – limita
de vârstă – emisă de Casa Județeană de Pensii, s-a dispus:
-
respingerea cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă,
deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, în
sensul că vârsta reclamantei la data înscrierii la pensie este mai
mică decât vârsta standard de pensionare și stagiul de cotizare
realizat este mai mic decât stagiul complet de cotizare ;
-
respingerea cererii de acordare a pensiei de serviciu în baza art.107 alin.4
din legea nr.217/2008, ca urmare a neîndeplinirii prevederilor art.8 din
Convenția încheiată între C.N.P.A.S. București și Curtea de
Conturi a României, coroborate cu art. 41 din Legea nr.19/2000.
Reclamanta
a considerat decizia de respingere a cererii de acordare a pensiei de serviciu
ca fiind nelegală și a atacat-o în justiție, cauza aflându-se pe
rolul Tribunalului Bihor, cu primul termen de judecată în 25.06.2009.
A apreciat
că prevederile art.8 și 11 din Convenția încheiată la data
de 19.12.2008, între C.N.P.A.S. București și Curtea de Conturi a
României sunt lovite de nulitate absolută, având în vedere
următoarele :
- a
încălcat dreptul la pensie, câștigat sub imperiul unei legi în
vigoare;
- din punct
de vedere formal Convenția nu a fost publicată în Monitorul Oficial
al României, pentru a intra în vigoare , conform art.10 din Legea nr.24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, nu precizează temeiul juridic pe baza și în executarea
căruia actul a fost emis și nici avizele prevăzute de lege,
după cum stabilesc art.40 alin.4 și art.41 și alin.4 din
aceeași lege;
- a
contravenit art.5 din Codul civil potrivit căruia: "Nu se poate
deroga prin convenții sau dispoziții particulare, de la legile care
interesează ordinea publică și bunele moravuri";
- nu a fost
în concordanță cu actul normativ cu forță juridică
superioară în temeiul și în executarea căruia convenția a
fost emisă, potrivit principiului ierarhiei și forței juridice a
actelor normative consacrată de art.75 și art.76 din Legea nr.24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, republicată.
Reclamanta
a apreciat că, prin analogie, vechimii în profesia de magistrat, ca
și condiție a acordării pensiei de serviciu, îi corespunde
mandatul complet de consilier de conturi pe care solicitantul înscrierii la
pensia de serviciu prevăzută de art.107 alin4 din Legea nr.217/2008
trebuie să-l fi îndeplinit.
A mai
apreciat reclamanta că într-un mod nelegal Convenția dintre CNPAS
București și Curtea de Conturi a României, referitoare la aplicarea
unitară a prevederilor privind acordarea pensiilor de serviciu, a asimilat
indirect, prin disp.art.8 și 11, pensia de serviciu celei pentru
limită de vârstă din sistemul public de pensii, instituind
obligația îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.41 din Legea
nr.19/2000, deși cele două categorii de pensii sunt diferite.
Anterior
formulării cererii, reclamanta a solicitat pârâtelor, în baza art.7 din
Legea nr.554/2004, reexaminarea convenției în sensul revocării
clauzelor considerate nelegale. Curtea de Conturi a României nu a formulat
răspuns în termen legal, iar CNPAS a răspuns prin adresa nr.915/10072
din 15.04.2009.
Prin
întâmpinările formulate în cauză, pârâta C.N.P.A.S. București a
invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și a
lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat
respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pârâta Curtea de Conturi a
României a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin
Sentința nr. 269/CA/2010-PI, Curtea de Apel Oradea - Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins
excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei
calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și
Alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocate de pârâta Casa
Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale;
a admis acțiunea formulată de reclamanta SE împotriva pârâtelor Casa
Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale
și Curtea de Conturi a României; a constatat nulitatea absolută
parțială a dispozițiilor art.8 și art.11 din Convenția
privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de
serviciu potrivit Legii nr.94/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții de Conturi, modificată și
completată prin Legea nr.217/2008, încheiată la data de 19.12.2008,
între Curtea de Conturi a României și Casa Națională de Pensii
și alte Drepturi de Asigurări Sociale referitoare la condiționarea
acordării pensiei de serviciu, potrivit art.107 alin.4 din Legea
nr.217/2008, de îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei pentru
limită de vârstă prevăzute de Legea nr.19/2000, cu
modificările și completările ulterioare;
Pentru a
pronunța această soluție, instanța de fond a reținut,
în esență, următoarele:
Cu
privire la excepțiile inadmisibilității acțiunii și a
lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta C.N.P.A.S.
București, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate și, pe
cale de consecință, le-a respins.
Instanța
a reținut caracterul de act administrativ normativ al Convenției
încheiate între C.N.P.A.S. și Curtea de Conturi a României, astfel cum a
fost stabilit prin Decizia de casare nr.1453 din 12.03.2010
pronunțată de I.C.C.J. în dosar nr.675/35/2009, apreciind nejustificată
afirmația pârâtei C.N.P.A.S. în sensul că respectiva convenție
nu reprezintă un act administrativ de autoritate și că nu poate
fi supus controlului instanțelor de judecată, fiind doar o
înțelegere prin care au fost stabilite aspecte practice privind modalitatea
de aplicare a unor prevederi legale în vigoare, care nu dă naștere,
modifică sau stinge raporturi juridice.
Referitor la
excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.P.A.S.
București, câtă vreme ceea ce se contestă prin prezenta
acțiune de contencios administrativ reprezintă o convenție
încheiată de pârâtă cu Curtea de Conturi a României, instanța a
apreciat ca fiind evident că nu se pune problema lipsei
calității procesuale pasive.
S-a
reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că din
interpretarea art.107 alin.4 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și
completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea
Curții de Conturi, a rezultat că acordarea pensiei de serviciu
persoanelor care au îndeplinit funcția de consilier de conturi este
circumscrisă îndeplinirii unei singure condiții și anume
deținerea funcției respective pe durata unui mandat complet.
Cu toate
acestea, în mod nelegal solicitarea privind acordarea pensiei de serviciu a
fost respinsă, Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând, în
motivarea deciziei sale dispozițiile art.8 din Convenția privind
aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu
potrivit Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
de Conturi, modificată și completată prin Legea nr.217/2008,
încheiată la data de 19.12.2008, între Curtea de Conturi a României
și Casa Națională de pensii și alte Drepturi de
Asigurări sociale și art.41 din Legea nr.19/2000. Conform
dispozițiilor art.8 din Convenție, acordarea pensiei de serviciu este
supusă unei duble condiționări față de prev.art.107
alin.4 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii
nr.94/1992.
Astfel,
s-a reținut că în timp ce art.107 alin. 4 din Legea nr.217/2008
pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 stabilește că
beneficiul pensiei de serviciu se acordă persoanelor care au îndeplinit
funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet,
dispozițiile art.8 și 11 din Convenție impun o condiție
suplimentară în raport cu cea din lege, respectiv îndeplinirea
condițiilor de acordare a pensiei pentru limita de vârstă
prevăzute de Legea nr.19/2000 cu modificările și
completările ulterioare.
Instanța
a apreciat că prevederile art.8 și 11 din Convenția
încheiată la data de 19.12.2008 între C.N.P.A.S. București și
Curtea de Conturi a României sunt lovite de nulitate absolută deoarece:
-
încalcă dispozițiile art.107 alin.4 din Legea nr.217/2008 prin aceea
că instituie condiții suplimentare de acordare a pensiei de serviciu
față de cele prevăzute în Legea nr.94/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții de conturi, modificată și completată
prin Legea nr.217/2008;
-
încalcă dreptul la pensie, câștigat sub imperiul unei legi în vigoare
în condițiile în care dreptul la pensie este garantat de art.47 din
Constituția României;
- din punct
de vedere formal Convenția nu a fost publicată în Monitorul Oficial
al României, pentru a intra în vigoare, conform art.10 din Legea nr.24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, nu precizează temeiul juridic pe baza și în executarea cărora
actul a fost emis și nici avizele prevăzute de lege, după cum
stabilesc art.40 alin.4 și art.41 și alin.4 din aceeași lege;
- contravine
art.5 din Codul civil potrivit căruia: „Nu se poate deroga prin
convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează
ordinea publică și bunele moravuri”.
Astfel,
instanța a apreciat ca fiind nelegale disp.art.8 și 11 din
Convenția încheiată la 19.12.2008 între C.N.P.A.S. și Curtea de
Conturi a României întrucât nu sunt în concordanță cu actul normativ
cu forță juridică superioară în temeiul și în
executarea cărora convenția a fost emisă, potrivit principiului
ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrata de art.75
și art.76 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative, republicată.
În lipsa
unor dispoziții legale exprese, în mod nelegal Convenția dintre
C.N.P.A.S. și Curtea de Conturi a României asimilează indirect, prin
dispozițiile art.8 și 11 pensia de serviciu celei pentru limită
de vârstă din sistemul public de pensii, instituind obligația
îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.41 din Legea nr.19/2000,
deși cele două categorii de pensii sunt diferite.
Instanța
a apreciat ca fiind evident, contrar pozițiilor exprimate de pârâte,
că legiuitorul a urmărit, prin textul art.107 al.4 din Legea nr.217/
2008, acordarea unei pensii de serviciu consilierilor de conturi care au
exercitat funcția pe durata unui mandat complet, în cuantumul
prevăzut de lege pentru magistrați, stabilind norme derogatorii de la Legea cadru privind sistemul de pensii nr.19/2000, această posibilitate fiind
conferită de prevederile art.42 alin.2 din Constituție, la care face
referire și Curtea Constituțională în dosar nr.1094/15.10.2008.
De asemenea,
s-a reținut că împrejurarea că pentru toate celelalte categorii
de personal care beneficiază de pensie de serviciu (magistrați,
funcționari publici parlamentari) dreptul la pensie este reglementat în
statutele proprii aprobate prin legi speciale, nu prezintă
relevanță în speță, câtă vreme, după cum menționează
și instituțiile pârâte, nu există alte dispoziții exprese
prin care să se dispună că sintagma „la data pensionării”
din textul art.107 alin.4 din Legea nr.217/2008 face trimitere la pensionarea
pentru limită de vârstă, în condițiile Legii nr.19/2000, iar
aplicarea prevederilor legale prin analogie nu este permisă.
Împotriva
acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtele Casa Națională de
Pensii Publice și Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile
art.304 pct.9 și art. 304
1
din Codul de procedură
civilă.
În
motivarea recursului formulat, Curtea de Conturi a României, aduce, în
esență, următoarele critici sentinței atacate:
-
Instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantei
întrucât dispozițiile art. 8 și 11 din Convenția privind
aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu,
potrivit Legii nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea
Curții de Conturi, modificată și completată prin Legea nr.
217/2008, încheiată la 19.12.2008 între Curtea de Conturi a României, pe
de o parte, și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de
Asigurări Sociale, pe de altă parte, nu contravin celor
prevăzute de art.107 alin.4 din Legea nr.217/2008.
Aceste
prevederi detaliază dispozițiile din legea menționată
întrucât ulterior acestora nu au fost adoptate acte normative speciale care
să reglementeze condițiile de eligibilitate pentru acordarea
dreptului la pensia de serviciu, așa cum s-a întâmplat în cazul altor categorii
socio-profesionale.
-
Dispozițiile art.8 și 11 din convenția menționată,
stabilesc procedura de lucru potrivit căreia se va determina pensia de
serviciu cuvenită membrilor Curții de Conturi a României, având în
vedere condițiile generale obligatorii de acordare a unei pensii în
sistemul public: vârsta standard de pensionare și stagiul minim de
cotizare, întrucât, în lipsa unor prevederi speciale derogatorii de la norma
generală se aplică legea generală în materie, respectiv, Legea
nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
- Chiar
dacă dreptul la pensie este unul garantat constituțional, reclamanta
nu este îndreptățită să pretindă dobândirea acestuia
fără îndeplinirea condițiilor corelative reglementate în mod
expres de legiuitor în cuprinsul Legii nr.19/2000, astfel că
raționamentul primei instanțe este eronat.
Mai mult,
reclamanta la data solicitării acordării pensiei de serviciu nu
îndeplinea condițiile privind vârsta standard de pensionare de 58 de ani
și 6 luni pentru femei, având doar 52 ani și 5 luni, și nici a
stagiului complet de cotizare de 27 de ani pentru femei.
- În mod
greșit prima instanță a constatat că actul contestat
întrunește condițiile cerute de Legea nr.554/2004, pentru a fi
calificat ca act administrativ normativ pentru care era necesară
publicarea în Monitorul Oficial.
- Întrucât
în opinia recurentei-pârâte acțiunea reclamantei este neîntemeiată,
se impune respingerea acesteia și implicit exonerarea de plată a
cheltuielilor de judecată.
Casa
Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale
(C.N.P.A.S.) prin cererea de recurs formulată a adus, în esență,
aceleași critici hotărârii atacate ca și recurenta Curtea de
Conturi a României susținând că dispozițiile art. 8 și 11
din Convenție nu instituie o condiție suplimentară fată de
art. 107 alin. 4 din Legea nr.217/2008, în lipsa unor prevederi legale
speciale care să reglementeze condițiile de acordare a pensiei de
serviciu în cazul reclamantei, care a îndeplinit funcția de consilier de
conturi.
De asemenea,
pensia de serviciu reprezintă doar un beneficiu acordat de stat însă
numai după îndeplinirea condițiilor impuse de Legea 19/2000,
referitoare la vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare,
ori, recurenta-reclamantă nu îndeplinea condițiile impuse de art. 41
din Legea 19/2000, motiv pentru care i-a fost respinsă cererea de
înscriere la pensia de serviciu prin Decizia nr. 1908/2009 de Casa
Județeană de Pensii Bihor.
Recursurile
sunt fondate.
Astfel cum
rezultă din expunerea prezentată anterior, recurenta –
reclamantă a solicitat să se constate nulitatea absolută
parțială a dispozițiilor art.8 și 11 din Convenția
privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de
serviciu, potrivit Legii nr.94/1992, privind organizarea și
funcționarea Curții de Conturi, modificată și
completată prin Legea nr. 217/2008, încheiată la 19.12.2008 între
Curtea de Conturi a României, pe de o parte, și Casa Națională
de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, pe de altă
parte, arătând, în esență, că aceste prevederi încalcă
dispozițiile art.107 alin. 4 din Legea nr.217/2008, întrucât instituie
condiții suplimentare față de cele prevăzute de Legea
nr.94/1992, cu modificările și completările ulterioare,
condiționând acordarea pensiei de serviciu pentru consilierii de conturi
de îndeplinirea cerințelor impuse de Legea 19/2000, cu modificările
și completările ulterioare.
Criticile
privind calificarea în mod greșit a Convenției menționate ca
fiind act administrativ normativ sunt nefondate, întrucât prin Decizia nr.1453
din 12.03.2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție -
Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în primul ciclu procesual,
s-a statuat în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, că acest act
îndeplinește cerințele de a fi calificat act administrativ cu
caracter normativ din perspectiva prevederilor art.2 alin 1 litera b) și
c) din Legea nr.554/2004.
În ceea ce
privește criticile care vizează fondul cauzei, instanța de
recurs reține că acestea sunt fondate.
Dispozițiile
art.107 alin.4 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și
completările ulterioare, prevăd: "persoanele care au îndeplinit
funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet,
beneficiază la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul
prevăzut de lege pentru magistrați".
După
cum se constată, aceste dispoziții vizează cuantumul pensiei de
care pot beneficia consilierii de conturi și nu condițiile pentru
acordarea pensiei acestora.
Ulterior
acestor dispoziții legale nu au fost emise alte norme sau dispoziții
legale speciale care să reglementeze condițiile de eligibilitate
pentru acordarea acestui drept, astfel cum s-a întâmplat în cazul altor
categorii socio-profesionale, care beneficiază de pensie de serviciu,
drept reglementat în statute proprii.
Prin urmare,
cum dispozițiile art.107 alin.4 menționate au avut în vedere numai
cuantumul pensiei de care pot beneficia consilierii de conturi, rezultă
că, în ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru
a beneficia de cuantumul acestei pensii, devin incidente dispozițiile
Legii nr.19/2000, legea cadru privind sistemul de pensii.
În consecință,
dispozițiile art.8 din Convenția menționată, care
prevăd că: "persoanele care au îndeplinit funcția de
consilier de conturi beneficiază, la cerere, de pensie de serviciu,
potrivit art.107 alin 4 din lege, cu îndeplinirea condițiilor de acordare
a pensiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr.19/2000,
cu modificările și completările ulterioare" precum și
cele ale art. 11 care dispun că "beneficiază de pensie de
serviciu, conform legii, persoana care se află în una din următoarele
situații: a) la data solicitării pensiei de serviciu a exercitat un
mandat complet de consilier de conturi și îndeplinește
condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă
prevăzută de Legea nr.19/2000, cu modificările și
completările ulterioare; b) la data solicitării pensiei de serviciu
ocupă o altă funcție, sau are o altă ocupație în
afară de cea de consilier de conturi, a exercitat un mandat complet de
consilier de conturi și îndeplinește condițiile pentru
acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prevăzută de
Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare
" nu contravin Legii nr.217/2008, actul normativ cu forță
juridică superioară, nefiind încălcate dispozițiile art. 75
și 76 din Legea nr. 24/2000.
Aceste
dispoziții nu instituie condiții suplimentare pentru acordarea
pensiei de serviciu pentru consilierii de conturi, cum este și cazul
reclamantei, fată de prevederile art.107 alin 4 din Legea nr.217/2008,
care, astfel cum s-a menționat, nu au caracter derogatoriu de la cele
generale cuprinse în Legea nr.19/2000, referitoare la acordarea pensiei de
serviciu, cuprinzând referiri doar la cuantumul pensiei de serviciu în cazul
celor ce au îndeplinit funcția de consilier de conturi.
Este
adevărat că dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 din
Constituția României, însă, nu pot fi reținute susținerile
reclamantei, care vizează încălcarea acestui drept, întrucât
reclamanta poate beneficia de acest drept după îndeplinirea condițiilor
impuse de actele normative, incidente categoriei profesionale din care a
făcut parte.
Față
de considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că este
neîntemeiată acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat nulitatea
absolută parțială a dispozițiilor art. 8 și 11 din
Convenția menționată, prima instanță pronunțând
o hotărâre netemeinică și nelegală, fiind incident motivul
de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură
civilă.
În
consecință, Înalta Curte a admis recursurile formulate, a modificat
sentința atacată în sensul că a respins acțiunea
reclamantei ca neîntemeiată.