ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2009

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că: Prin decizia nr. 101 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, s-a admis apelul declarat de I.F. (fostă M.) împotriva sentinței civile nr. 309 din 5 martie 2007 pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Vaslui. Motivarea instanței de apel pentru soluția pronunțată a fost întemeiată pe încălcarea dispozițiilor procedurale privitoare la citarea apelantei pârâte la instanța de fond. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta care a invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Aceasta a susținut că potrivit dispozițiilor art. 21 – art. 22 din Legea 26/1990 republicată privind Registrul Comerțului M.F.

avea obligația de a comunica atât coasociatei cât și la Registrul Comerțului modificările privind numele și adresa. Numai reaua credință și lipsa de interes de care a dat dovadă M.F. au condus la aceste împrejurări cauzatoare de prejudicii și disfuncționalități procedurale, încă de la data de 22 august 2005 când și-a modificat numele și adresa. Recurenta a mai susținut că, la termenul din 2 octombrie 2006 când pârâta a fost prezentă la Tribunalul Vaslui, a cerut să i se acorde un termen pentru a-și angaja apărător, și cu toate că a avut termen în cunoștință nu a depus întâmpinare și nu a formulat vreo apărare.

Recurenta a învederat că a convocat-o în mod constant conform cap. IV, pct. 1 – pct. 2 din Actul Constitutiv pentru a lua hotărâri amiabile cu privire la activitatea firmei, dar abia după trecerea unui termen de 2 ani și-a manifestat brusc interesul față de societate și funcționarea acesteia și consideră că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304, pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., iar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei. Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Hotărârea judecătorească atacată a avut în vedere dispozițiile art. 85 C. pr. civ. și potrivit cu care: „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților…”.Cum instanța de fond a hotărât în condițiile nelegalei citări a pârâtei la domiciliul acesteia, instanța de control judiciar a pronunțat o soluție legală.

Pârâta nu poate fi privată de dreptul de a fi citată la domiciliu și de a se apăra în proces pentru că s-ar încălca nu numai norma procedurală mai sus amintită, dar și dreptul la judecarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială, cu o încunoștințare prealabilă și cu posibilitatea de a se apăra. Acest drept, prevăzut de art. 6 pct. 1 și pct. 3 din C.E.D.O., potrivit cu care: „- pct. 1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

- pct. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul: a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa; b. să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c. se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer.” Toate criticile recurentei, privitoare la fondul raporturilor juridice dintre părți, nu au nici o relevanță în prezentul recurs, față de necesitatea respectării principiilor evocate în normele juridice precizate, dar vor fi avute în vedere de instanța de trimitere, respectiv Tribunalul Vaslui.

Controlul judecătoresc în prezentul recurs este limitat la soluția de desființare cu trimitere, și care este corectă pentru considerentele deja reținute. Pentru argumentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 101 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva Deciziei nr. 101 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2009.