ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2009

Asupra cererii de recurs de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că:

Prin decizia nr. 101 din 15 octombrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția comercială, s-a admis apelul declarat de I.F. (fostă

M.) împotriva sentinței civile nr. 309 din 5 martie 2007 pe care a desființat-o

și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Vaslui.

Motivarea instanței de apel

pentru soluția pronunțată a fost întemeiată pe încălcarea dispozițiilor

procedurale privitoare la citarea apelantei pârâte la instanța de fond.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta care a invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Aceasta a susținut că potrivit dispozițiilor art. 21 – art. 22 din Legea

26/1990 republicată privind Registrul Comerțului M.F. avea obligația de a

comunica atât coasociatei cât și la Registrul Comerțului modificările privind

numele și adresa. Numai reaua credință și lipsa de interes de care a dat dovadă

M.F. au condus la aceste împrejurări cauzatoare de prejudicii și

disfuncționalități procedurale, încă de la data de 22 august 2005 când și-a

modificat numele și adresa.

Recurenta a mai susținut că,

la termenul din 2 octombrie 2006 când pârâta a fost prezentă la Tribunalul

Vaslui, a cerut să i se acorde un termen pentru a-și angaja apărător, și cu

toate că a avut termen în cunoștință nu a depus întâmpinare și nu a formulat vreo

apărare. Recurenta a învederat că a convocat-o în mod constant conform cap. IV,

pct. 1 – pct. 2 din Actul Constitutiv pentru a lua hotărâri amiabile cu privire

la activitatea firmei, dar abia după trecerea unui termen de 2 ani și-a

manifestat brusc interesul față de societate și funcționarea acesteia și

consideră că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304, pct. 5 și pct. 9 C.

proc. civ., iar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei.

Analizând hotărârea atacată,

Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Hotărârea

judecătorească atacată a avut în vedere dispozițiile art. 85 C. pr. civ. și

potrivit cu care: „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după

citarea sau înfățișarea părților…”.Cum instanța de fond a hotărât în condițiile

nelegalei citări a pârâtei la domiciliul acesteia, instanța de control judiciar

a pronunțat o soluție legală. Pârâta nu poate fi privată de dreptul de a fi

citată la domiciliu și de a se apăra în proces pentru că s-ar încălca nu numai

norma procedurală mai sus amintită, dar și dreptul la judecarea cauzei de către

o instanță independentă și imparțială, cu o încunoștințare prealabilă și cu

posibilitatea de a se apăra. Acest drept, prevăzut de art. 6 pct. 1 și pct. 3

din C.E.D.O., potrivit cu care:

„- pct. 1.

Orice

persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî

fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie

asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

- pct. 3. Orice

acuzat are, în special, dreptul:

a. să fie

informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod

amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;

b. să dispună de

timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c. se apere el

însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de

mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod

gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer.”

Toate criticile

recurentei, privitoare la fondul raporturilor juridice dintre părți, nu au nici

o relevanță în prezentul recurs, față de necesitatea respectării principiilor

evocate în normele juridice precizate, dar vor fi avute în vedere de instanța

de trimitere, respectiv Tribunalul Vaslui. Controlul judecătoresc în prezentul

recurs este limitat la soluția de desființare cu trimitere, și care este

corectă pentru considerentele deja reținute.

Pentru argumentele de fapt

și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul

declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 101 din 15 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.A. împotriva Deciziei nr. 101 din 15 octombrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 februarie 2009.