ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3994/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea formulată de reclamantul M.M. privind sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin.

(8) din Legea nr. 36/1995.

În motivarea excepției, s-a arătat că prin

dispozițiile a căror neconstitutionalitate a fost invocată, a fost adusă

atingere principiului legiferării în sistemul juridic român, așa cum acesta

este reglementat de art. 61, art. 73 și art. 107 din Constituția României.

S-a apreciat de către reclamant că prin

prevederea în speță s-a extins puterea legislativă către alte subiecte de drept

decât cele statuate prin Constituția României, în concret oferindu-se putere de

legiferare U.N.P.R.

Pentru a se pronunța în sensul respingerii

cererii formulate, prima instanță a reținut că textul de lege atacat stabilește

procedura prealabilă ce se impune a fi urmată anterior formulării acțiunii în

justiție.

Or, a constat instanța, modul în care s-a

desfășurat procedura prealabilă privind cercetarea disciplinară a reclamantului

și legalitatea acestei proceduri au fost analizate în mod irevocabil prin

Decizia nr. 2902 din 6 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, ca urmare a casării cu trimitere spre

rejudecare urmează a se proceda la cercetarea pe fond a abaterilor reținute în

sarcina reclamantului, situație în care faza cercetării prealabile este

depășită. Ca urmare a neîntrunirii condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, cererea formulată apare ca inadmisibilă.

A mai reținut prima instanță că asupra

excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Legea nr. 6/1995

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în același dosar, la cererea

reclamantului, prin Decizia nr. 650 din 10 iunie 2008, fiind respinsă excepția

invocată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

în termen legal reclamantul M.M., invocând dispozițiile art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/1992 precum și art. 299 și următoarele C. proc. civ.

Într-un amplu memoriu de recurs, recurentul

analizează generic condițiile de admisibilitate ale unei excepții de

neconstitutionalitate, conchizând că în cazul său acestea sunt îndeplinite

întrucât art. 40 alin. (8) din Legea nr. 36/1995 are legătură cu soluționarea

cauzei și nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a

Curții Constituționale.

Examinând încheierea atacată în raport de

motivul de recurs expus, ce poate fi încadrat în motivul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și sub toate aspectele, în condițiile art.

304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Textul criticat pe calea excepției de

neconstitutionalitate este art. 40 alin. (8) din Legea nr. 36/1995 a notarilor

publici și activității notariale potrivit căruia „procedura judecării

abaterilor disciplinare se stabilește prin regulament", autorul excepției

fiind de părere că prin norma juridică citată s-a realizat o extindere a

puterii legislative către alte subiecte de drept decât cele „statuate prin

Constituția României", în concret conferindu-i-se „putere de

legiferare" U.N.P.R.

În dosarul cauzei nr. 59/43/2006, în fața

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, același reclamant a mai invocat neconstituționalitatea întregului

articol 40, precum și a art. 41 din Legea nr. 36/1995, excepție care a fost

respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650 din 10 iunie 2008.

Cercetând constituționalitatea acestor texte,

Curtea Constituțională a reținut, între altele, că U.N.P.R., ca organizație

profesională cu personalitate juridică, care își alege un consiliu de conducere

și alte organe stabilite prin statutul propriu, este competentă să exercite

acțiunea disciplinară împotriva notarilor publici, în limitele și în condițiile

prevăzute de lege. În considerentele aceleiași decizii s-a mai reținut și că în

numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de

competența ordinelor profesionale respective, iar o asemenea atribuire de

competență nu este contrară dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor

Omului. În plus, s-a mai constatat că reglementări similare există și în

privința altor profesii liberale: avocații și executorii judecătorești.

Verificând admisibilitatea cererii de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a

prevederilor art. 40 alin. (8) din Legea nr. 36/1995, Curtea de Apel a stabilit

în mod legal, că aceasta are un caracter vădit dilatoriu, fiind evidentă

tendința recurentului-reclamant de a tergiversa soluționarea pricinii, în

condițiile în care criticile de neconstitutionalitate nu cuprind elemente noi

în raport de prima cerere de sesizare a instanței de control constituțional.

În pricina de față însă nu se impunea

învestirea Curții Constituționale și dintr-un alt considerent, dedus din

interpretarea logică a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată.

Astfel, este obligatoriu ca dispoziția

criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să fie utilă pentru

dezlegarea pricinii.

Or, după cum foarte bine a sesizat Curtea de Apel,

norma atacată nu mai prezintă relevanță în pricina examinată, întrucât prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, nr. 2902 din 6 iunie 2007, pronunțată în primul ciclu

procesual, s-a casat soluția atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

dându-se instanței de fond indicații în sensul de a proceda la cercetarea pe

fond a abaterilor disciplinare reținute în sarcina recurentului, constatându-se

că procedura prealabilă privind cercetarea disciplinară a recurentului a fost

legală. Această dezlegare a instanței de recurs este obligatorie pentru

judecătorul fondului, potrivit art. 315 alin. (1) C.proc. civ., așa că orice

aspect legat de procedura administrativă a judecării abaterilor disciplinare nu

mai poate fi repus în discuție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 312 alin. (1)

teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Încheierii

din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

noiembrie 2008.