ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3994/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul M.M. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (8) din Legea nr. 36/1995. În motivarea excepției, s-a arătat că prin dispozițiile a căror neconstitutionalitate a fost invocată, a fost adusă atingere principiului legiferării în sistemul juridic român, așa cum acesta este reglementat de art. 61, art. 73 și art. 107 din Constituția României. S-a apreciat de către reclamant că prin prevederea în speță s-a extins puterea legislativă către alte subiecte de drept decât cele statuate prin Constituția României, în concret oferindu-se putere de legiferare U.N.P.R.

Pentru a se pronunța în sensul respingerii cererii formulate, prima instanță a reținut că textul de lege atacat stabilește procedura prealabilă ce se impune a fi urmată anterior formulării acțiunii în justiție. Or, a constat instanța, modul în care s-a desfășurat procedura prealabilă privind cercetarea disciplinară a reclamantului și legalitatea acestei proceduri au fost analizate în mod irevocabil prin Decizia nr. 2902 din 6 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare urmează a se proceda la cercetarea pe fond a abaterilor reținute în sarcina reclamantului, situație în care faza cercetării prealabile este depășită. Ca urmare a neîntrunirii condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea formulată apare ca inadmisibilă.

A mai reținut prima instanță că asupra excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Legea nr. 6/1995 Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în același dosar, la cererea reclamantului, prin Decizia nr. 650 din 10 iunie 2008, fiind respinsă excepția invocată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal reclamantul M.M., invocând dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 precum și art. 299 și următoarele C. proc. civ. Într-un amplu memoriu de recurs, recurentul analizează generic condițiile de admisibilitate ale unei excepții de neconstitutionalitate, conchizând că în cazul său acestea sunt îndeplinite întrucât art. 40 alin. (8) din Legea nr. 36/1995 are legătură cu soluționarea cauzei și nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Examinând încheierea atacată în raport de motivul de recurs expus, ce poate fi încadrat în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Textul criticat pe calea excepției de neconstitutionalitate este art. 40 alin. (8) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale potrivit căruia „procedura judecării abaterilor disciplinare se stabilește prin regulament", autorul excepției fiind de părere că prin norma juridică citată s-a realizat o extindere a puterii legislative către alte subiecte de drept decât cele „statuate prin Constituția României", în concret conferindu-i-se „putere de legiferare" U.N.P.R.

În dosarul cauzei nr. 59/43/2006, în fața Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, același reclamant a mai invocat neconstituționalitatea întregului articol 40, precum și a art. 41 din Legea nr. 36/1995, excepție care a fost respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650 din 10 iunie 2008. Cercetând constituționalitatea acestor texte, Curtea Constituțională a reținut, între altele, că U.N.P.R., ca organizație profesională cu personalitate juridică, care își alege un consiliu de conducere și alte organe stabilite prin statutul propriu, este competentă să exercite acțiunea disciplinară împotriva notarilor publici, în limitele și în condițiile prevăzute de lege.

În considerentele aceleiași decizii s-a mai reținut și că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competența ordinelor profesionale respective, iar o asemenea atribuire de competență nu este contrară dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului. În plus, s-a mai constatat că reglementări similare există și în privința altor profesii liberale: avocații și executorii judecătorești. Verificând admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (8) din Legea nr. 36/1995, Curtea de Apel a stabilit în mod legal, că aceasta are un caracter vădit dilatoriu, fiind evidentă tendința recurentului-reclamant de a tergiversa soluționarea pricinii, în condițiile în care criticile de neconstitutionalitate nu cuprind elemente noi în raport de prima cerere de sesizare a instanței de control constituțional.

În pricina de față însă nu se impunea învestirea Curții Constituționale și dintr-un alt considerent, dedus din interpretarea logică a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Astfel, este obligatoriu ca dispoziția criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să fie utilă pentru dezlegarea pricinii. Or, după cum foarte bine a sesizat Curtea de Apel, norma atacată nu mai prezintă relevanță în pricina examinată, întrucât prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 2902 din 6 iunie 2007, pronunțată în primul ciclu procesual, s-a casat soluția atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, dându-se instanței de fond indicații în sensul de a proceda la cercetarea pe fond a abaterilor disciplinare reținute în sarcina recurentului, constatându-se că procedura prealabilă privind cercetarea disciplinară a recurentului a fost legală.

Această dezlegare a instanței de recurs este obligatorie pentru judecătorul fondului, potrivit art. 315 alin. (1) C.proc. civ., așa că orice aspect legat de procedura administrativă a judecării abaterilor disciplinare nu mai poate fi repus în discuție. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Încheierii din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008.