Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2009
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2980/2009

HOTĂRÂRE
29.05.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2980/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8 din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Sagna, județul Neamț, prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr. 3909 din 12 martie 2008 și procesului-verbal nr. 696 din 18 ianuarie 2008, emise de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanța reținut, în esență că între reclamantul Consiliul Local Sagna și pârâta A.P.D.R.P. s-a încheiat la data de 19 februarie 2003, contractul de finanțare nr. C 2.111012900066 a proiectului "Modernizare drumuri comunale pe raza comunei Sagna, județul Neamț", în valoare de 20.588.033.874 ROL (596.408, 86 euro).

A mai reținut instanța faptul că, în urma unei acțiuni de control demarate la solicitarea D.N.A. și desfășurată de Departamentul Antifraudă, au fost constatate mai multe nereguli în ceea ce privește executarea celor patru contracte încheiate de reclamant în vederea realizării proiectului, despre acestea fiind sesizată și A.P.D.R.P. care a desfășurat la rândul său o serie de acțiuni de control la sediul reclamantei. Instanța de fond a reținut totodată că prin procesul-verbal nr. 969 din 18 ianuarie 2008 pârâta a constatat încălcarea de către reclamantă a art. 1 și art. 4 din contractul de finanțare nr. C 2111012900066 din 19 februarie 2003 și a art. 5.4.

și a art. 7 din Manualul de achiziții publice - Partea comună, Anexa IV a contractului de finanțare, ca principale nereguli fiind reținute faptul că lucrările de șantier, deși aveau caracter permanent, nu au putut fi identificate în teren, valoarea acestor lucrări fiind de 25.042, 60 lei precum și faptul că deși câștigătorul licitației de execuție lucrări a fost SC Confort SA Galați, acesta nu a executat în fapt nici o lucrare, subcontractând în întregime către SC I. SA Roman contractul încheiat cu Consiliul Local Sagna. întrucât beneficiarul proiectului nu a notificat A.P.D.R.P. această subcontractare, s-a stabilit ca debit, profitul obținut de SC C. SA Galați și 25% din cheltuielile indirecte, la valoarea la care s-au decontat, conform situațiilor de lucrări; a rezultat astfel un debit în suma de 84.908, 75 lei.

A constat instanța că împotriva acestui proces-verbal, reclamantul a formulat contestație, care prin Decizia nr. 3939 din 12 martie 2008 a fost admisă în parte, în sensul menținerii ca temeinice a celor două aspecte privind neregulile constatate în ceea ce privește organizarea de șantier și subcontractarea lucrărilor. În ceea ce privește organizarea de șantier, instanța a constatat că în bugetul întocmit la data de 21 octombrie 2004 de Agenția S.A.P.A.R.D. pentru ''Modernizare drumuri comunale pe raza comunei Sagna, județul Neamț", la cap. 5 (alte cheltuieli)al Cheltuielilor conform devizului general din studiul de fezabilitate fără TVA s-a propus, pentru organizarea de șantier, o valoare de 25.125, 2 lei (față de valoarea din bugetul indicativ de 43.988,07 lei).

Valoarea aprobată de agenție și plătită reclamantului, de 25. 042, 62 a avut la bază devizul analitic pe stadii fizice întocmit de proiectant la data de 10 septembrie 2004 pentru organizarea de șantier. Instanța a respins ca neîntemeiat motivul susținut de reclamantă privind imposibilitatea identificării organizării de șantier din pricina trecerii unui interval de timp de 4 ani de la finalizarea lucrărilor, apreciind că dacă lucrările specifice organizării de șantier nu mai pot fi identificate pe teren, aceasta înseamnă ori că acestea nu au fost niciodată executate, ori că au fost demolate fără respectarea dispozițiilor legale și contractuale.

A constatat așadar instanța, existenta unei neregularități în sensul prevederilor art. 17 alin. (1) din Anexa I a contractului de finanțare, intitulată „Prevederi Generale" și pe cale de consecință, aplicabilitatea dispozițiilor alineatului 4 ale aceluiași articol din contract, privitoare la obligația reclamantei de a restitui integral valoarea finanțării primite din partea pârâtei pentru organizarea de șantier. În ceea ce privește cel de al doilea aspect reținut în procesul-verbal contestat de reclamantă, respectiv cel referitor la subcontractarea lucrărilor de către câștigătorul licitației, curtea de apel a constatat că potrivit dispozițiilor art. 7 din capitolul Prevederi preliminare ale Manualului de instrucțiuni pentru contractele de achiziții publice, servicii, bunuri și lucrări (parte integrantă din contract) subcontractarea nu era posibilă fără autorizarea prealabilă, în scris, a autorității contractante (respectiv a pârâtei).

Cum, în cauză, SC C. SA Galați, câștigătoarea licitației, a subcontractat executarea lucrărilor în integralitatea sa, fără autorizarea prealabilă a A.P.D.R.P., s-a constatat existența și sub acest aspect, a unei încălcări a dispozițiilor contractuale asumate de reclamantă. Curtea de apel a apreciat ca nerelevant faptul că această neregularitate a fost constatată la circa 4 ani de la săvârșirea ei, dat fiind faptul că potrivit art. 2 alin. (2) teza finală din contractul de finanțare, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a proiectului (finalizată în octombrie 2004 și pentru care recepția finală s-a realizat la data de 15 decembrie 2006) la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută de agenția pârâtă.

Totodată, curtea de apel a considerat că reclamantul, în calitatea sa de beneficiar al sprijinului financiar nerambursabil în cuantum de 100% din valoarea totală a proiectului, și de autoritate contractantă în raport cu executantul (in scripte) al lucrării, SC C. SA Galați, poartă răspunderea pentru selecția și supravegherea persoanelor cu care a încheiat contracte în vederea implementării proiectului finanțat din fonduri europene, astfel încât necunoașterea faptului că executarea lucrărilor a fost în totalitate subcontractată unui terț, nu poate fi reținută drept temei al exonerării reclamantului de la plata debitului constatat, conform principiului potrivit căruia nimănui nu-i este permis să-și invoce propria culpă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond nu a făcut decât să preia susținerile pârâtei, fără a face nici un fel de discuții referitoare la legalitatea și veridicitatea lor. Concret, în ceea ce privește punctul 1 din procesul-verbal de control (lucrări de organizare de șantier care vizau în realitate lucrări cu caracter permanent ce nu au putut fi identificare pe teren), recurenta-reclamantă a arătat că unele au fost efectuate la clădirea școlii vechi din satul Vulpășești și la drumul comunal care duce la biserica din Vulpășești, existând în momentul de față posibilitatea identificării lor pe teren, iar celelalte lucrări au fost efectuate la o clădire veche, ulterior părăsită, dar în decursul celor patru ani care au trecut între timp s-au deteriorat și din acest motiv nu mai pot fi regăsite.

Cu privire la pct. 4 din procesul –verbal (subcontractarea antreprizei de lucrări), recurentul-pârât a arătat că nu a fost înștiințat despre subcontractarea întregii lucrări, care nu îi este imputabilă, motiv pentru care nu poate fi obligat să restituie contravaloarea contractului. Deși recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate nu au fost subsumate acestui motiv, referitor la lipsa de temei legal ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii, urmând a fi analizate prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. Examinând cauza sub toate aspectele, în sensul textului legal menționat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Așa cum s-a reținut și în sentința atacată, la data de 19 februarie 2003, între Agenția S.A.P.A.R.D.

- România, în calitate de autoritate contractantă, și Consiliul local al comunei Sagna, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul-cadru nr. C 2.111012900066, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru punerea în aplicare a proiectului de modernizare a unor drumuri comunale de pe raza Comunei Sagna. Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost estimată la 20.678.247.725 lei vechi, urmând ca plata să fie făcută în maximum 5 tranșe, pe baza cererilor însoțite de documente justificative. Condițiile finanțării au fost detaliate în anexa 1 a contractului, în consonanță cu regulile stabilite prin A.M.F.R. și U.E., ratificat prin Legea nr. 316/2001.

Recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ procesul-verbal de control nr. 969 din 18 ianuarie 2008 și Decizia nr. 2310 din 13 februarie 2008 de soluționare a contestației administrative înregistrate cu nr. 2310 din 13 februarie 2008 în ceea ce privește imputarea sumei de 25.042,60 RON, reprezentând valoarea unor lucrări de șantier care nu au fost identificate în teren și a sumei aferente subcontractării nelegale a lucrărilor de către câștigătorul licitației, SC C. SA Galați, către SC I. SA, sumă compusă din 32.536,60 RON (25% din cheltuielile indirecte) și 84.908,75 RON (beneficiu).

Contrar celor arătate în motivarea cererii de recurs, instanța de fond a expus amplu și detaliat considerentele pentru care a reținut netemeinicia susținerilor reclamantului, soluția pronunțată reflectând interpretarea corectă a probelor cauzei și aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale incidente, cu respectarea egalității juridice a părților în plan procesual. Dimpotrivă, argumentele recurentului - reclamant sunt confuze și neconvingătoare, nefiind de natură să conducă la concluzia că instanța de fond ar fi reținut fără temei legalitatea actelor administrative contestate.

Astfel, în ceea ce privește lucrările de șantier, în contestația administrativă și în cererea de chemare în judecată, Consiliul Local al Comunei Sagna a arătat că acestea nu au avut caracter permanent și nu rezultă din nici un document obligativitatea identificării lor pe teren după recepția provizorie, nicidecum după 4 ani, în timp ce în motivarea recursului a susținut cu unele dintre lucrări, al căror caracter permanent nu l-a mai contestat, au fost efectuate și se regăsesc în localul școlii și într-un drum comunal din satul Vulpășești, iar altele s-au deteriorat întrucât au fost efectuate la o clădire veche, abandonată după încheierea proiectului. Dreptul Agenției S.A.P.A.R.D. de a exercita supravegherea modului de derulare a proiectului și de a verifica eligibilitatea cheltuielilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare este prevăzut expres în art. 15 alin. (2) din anexa 1 a contractului – cadru, în conformitate cu A.M.F.

ratificat prin Legea nr. 316/2001, iar durata de valabilitate a contractului, prevăzută în art. 2 alin. (2) din contractul-cadru, cuprinde perioada de execuție a proiectului, la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcute de Autoritatea Contractantă. Cât privește neregularitatea constând în subcontractarea lucrărilor cu încălcarea prevederilor articolului 7 din Prevederile preliminare ale Manualului de proceduri pentru achizițiile publice de servicii, bunuri și lucrări (anexa IV a Contractului-cadru), instanța de fond a înlăturat motivat apărarea reclamantului, în sensul că nu-i poate fi imputată această neregularitate pentru că nu a avut cunoștință de subcontractarea lucrărilor, reținând în mod judicios că prin art. 1 din contractul de finanțare, beneficiarul s-a angajat să desfășoare proiectul, în termenii și condițiile stabilite, pe propria răspundere.

Măsura aplicată de autoritatea contractuală ca urmare a neregularității constatate nu poate fi considerată disproporționată, în condițiile în care nu a fost imputată întreaga contravaloare a contractului, așa cum se susține în recurs, ci o sumă compusă din 25% din cheltuielile indirecte decontate și beneficiul încasat de SC C. SA Galați. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Comunei Sagna împotriva sentinței civile nr. 8 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2009.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4397/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 93 din 19 aprilie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantu
ÎCCJ 2008-10-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3685/2008
nr. 89 din 19 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul C.L. al comunei Răcăciuni, județul Bacău, împotriva pârâtei A.P.D.R.P.– înființată prin reorganizar
ÎCCJ 2008-05-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 12 noiembrie 2007 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul Consiliul Local al Comunei S., ju
ÎCCJ 2008-06-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2317/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 8 din 21 ianuarie 2008, a respins ca inadmisibilă ac
ÎCCJ 2008-05-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1957/2008
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul Consiliul Local P. a solicitat în contradictoriu cu A.P.D.R.P. anularea deciziei emisă de p
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă