ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2980/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8 din 19 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al

Comunei Sagna, județul Neamț, prin care acesta a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr. 3909 din 12 martie 2008 și

procesului-verbal nr. 696 din 18 ianuarie 2008, emise de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța reținut, în esență că între reclamantul Consiliul Local Sagna și

pârâta A.P.D.R.P. s-a încheiat la data de 19 februarie 2003, contractul de

finanțare nr. C 2.111012900066 a proiectului "Modernizare drumuri comunale

pe raza comunei Sagna, județul Neamț", în valoare de 20.588.033.874 ROL

(596.408, 86 euro).

A mai reținut instanța

faptul că, în urma unei acțiuni de control demarate la solicitarea D.N.A. și

desfășurată de Departamentul Antifraudă, au fost constatate mai multe nereguli

în ceea ce privește executarea celor patru contracte încheiate de reclamant în

vederea realizării proiectului, despre acestea fiind sesizată și A.P.D.R.P. care

a desfășurat la rândul său o serie de acțiuni de control la sediul reclamantei.

Instanța de fond a reținut

totodată că prin procesul-verbal nr. 969 din 18 ianuarie 2008 pârâta a

constatat încălcarea de către reclamantă a art. 1 și art. 4 din contractul de

finanțare nr. C 2111012900066 din 19 februarie 2003 și a art. 5.4. și a art. 7

din Manualul de achiziții publice - Partea comună, Anexa IV a contractului de

finanțare, ca principale nereguli fiind reținute faptul că lucrările de

șantier, deși aveau caracter permanent, nu au putut fi identificate în teren,

valoarea acestor lucrări fiind de 25.042, 60 lei precum și faptul că deși

câștigătorul licitației de execuție lucrări a fost SC Confort SA Galați, acesta

nu a executat în fapt nici o lucrare, subcontractând în întregime către SC I.

SA Roman contractul încheiat cu Consiliul Local Sagna. întrucât beneficiarul

proiectului nu a notificat A.P.D.R.P. această subcontractare, s-a stabilit ca

debit, profitul obținut de SC C. SA Galați și 25% din cheltuielile indirecte,

la valoarea la care s-au decontat, conform situațiilor de lucrări; a rezultat

astfel un debit în suma de 84.908, 75 lei.

A constat instanța că

împotriva acestui proces-verbal, reclamantul a formulat contestație, care prin Decizia

nr. 3939 din 12 martie 2008 a fost admisă în parte, în sensul menținerii ca

temeinice a celor două aspecte privind neregulile constatate în ceea ce

privește organizarea de șantier și subcontractarea lucrărilor.

În ceea ce privește

organizarea de șantier, instanța a constatat că în bugetul întocmit la data de

21 octombrie 2004 de Agenția S.A.P.A.R.D. pentru ''Modernizare drumuri comunale

pe raza comunei Sagna, județul Neamț", la cap. 5 (alte cheltuieli)al

Cheltuielilor conform devizului general din studiul de fezabilitate fără TVA

s-a propus, pentru organizarea de șantier, o valoare de 25.125, 2 lei (față de

valoarea din bugetul indicativ de 43.988,07 lei). Valoarea aprobată de agenție

și plătită reclamantului, de 25. 042, 62 a avut la bază devizul analitic pe stadii fizice întocmit de proiectant la data de 10 septembrie 2004 pentru

organizarea de șantier.

Instanța a respins ca

neîntemeiat motivul susținut de reclamantă privind imposibilitatea identificării

organizării de șantier din pricina trecerii unui interval de timp de 4 ani de

la finalizarea lucrărilor, apreciind că dacă lucrările specifice organizării de

șantier nu mai pot fi identificate pe teren, aceasta înseamnă ori că acestea nu

au fost niciodată executate, ori că au fost demolate fără respectarea

dispozițiilor legale și contractuale. A constatat așadar instanța, existenta

unei neregularități în sensul prevederilor art. 17 alin. (1) din Anexa I a

contractului de finanțare, intitulată „Prevederi Generale" și pe cale de

consecință, aplicabilitatea dispozițiilor alineatului 4 ale aceluiași articol

din contract, privitoare la obligația reclamantei de a restitui integral

valoarea finanțării primite din partea pârâtei pentru organizarea de șantier.

În ceea ce privește cel de

al doilea aspect reținut în procesul-verbal contestat de reclamantă, respectiv

cel referitor la subcontractarea lucrărilor de către câștigătorul licitației,

curtea de apel a constatat că potrivit dispozițiilor art. 7 din capitolul

Prevederi preliminare ale Manualului de instrucțiuni pentru contractele de

achiziții publice, servicii, bunuri și lucrări (parte integrantă din contract)

subcontractarea nu era posibilă fără autorizarea prealabilă, în scris, a

autorității contractante (respectiv a pârâtei). Cum, în cauză, SC C. SA Galați,

câștigătoarea licitației, a subcontractat executarea lucrărilor în

integralitatea sa, fără autorizarea prealabilă a A.P.D.R.P., s-a constatat

existența și sub acest aspect, a unei încălcări a dispozițiilor contractuale

asumate de reclamantă.

Curtea de apel a apreciat ca

nerelevant faptul că această neregularitate a fost constatată la circa 4 ani de

la săvârșirea ei, dat fiind faptul că potrivit art. 2 alin. (2) teza finală din

contractul de finanțare, durata de valabilitate a contractului cuprinde

perioada de execuție a proiectului (finalizată în octombrie 2004 și pentru care

recepția finală s-a realizat la data de 15 decembrie 2006) la care se adaugă 5

ani de la data ultimei plăți făcută de agenția pârâtă.

Totodată, curtea de apel a

considerat că reclamantul, în calitatea sa de beneficiar al sprijinului

financiar nerambursabil în cuantum de 100% din valoarea totală a proiectului,

și de autoritate contractantă în raport cu executantul (in scripte) al lucrării,

SC C. SA Galați, poartă răspunderea pentru selecția și supravegherea

persoanelor cu care a încheiat contracte în vederea implementării proiectului

finanțat din fonduri europene, astfel încât necunoașterea faptului că

executarea lucrărilor a fost în totalitate subcontractată unui terț, nu poate

fi reținută drept temei al exonerării reclamantului de la plata debitului

constatat, conform principiului potrivit căruia nimănui nu-i este permis să-și

invoce propria culpă.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond nu a făcut decât să preia

susținerile pârâtei, fără a face nici un fel de discuții referitoare la legalitatea

și veridicitatea lor.

Concret, în ceea ce privește

punctul 1 din procesul-verbal de control (lucrări de organizare de șantier care

vizau în realitate lucrări cu caracter permanent ce nu au putut fi identificare

pe teren), recurenta-reclamantă a arătat că unele au fost efectuate la clădirea

școlii vechi din satul Vulpășești și la drumul comunal care duce la biserica

din Vulpășești, existând în momentul de față posibilitatea identificării lor pe

teren, iar celelalte lucrări au fost efectuate la o clădire veche, ulterior

părăsită, dar în decursul celor patru ani care au trecut între timp s-au

deteriorat și din acest motiv nu mai pot fi regăsite.

Cu privire la pct. 4 din

procesul –verbal (subcontractarea antreprizei de lucrări), recurentul-pârât a

arătat că nu a fost înștiințat despre subcontractarea întregii lucrări, care nu

îi este imputabilă, motiv pentru care nu poate fi obligat să restituie

contravaloarea contractului.

Deși recursul a fost întemeiat

pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate nu au fost

subsumate acestui motiv, referitor la lipsa de temei legal ori încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, urmând a fi analizate prin prisma prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând cauza sub toate

aspectele, în sensul textului legal menționat, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

Așa cum s-a reținut și în

sentința atacată, la data de 19 februarie 2003, între Agenția S.A.P.A.R.D. -

România, în calitate de autoritate contractantă, și Consiliul local al comunei

Sagna, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul-cadru nr. C

2.111012900066, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil

pentru punerea în aplicare a proiectului de modernizare a unor drumuri comunale

de pe raza Comunei Sagna.

Valoarea totală eligibilă a proiectului

a fost estimată la 20.678.247.725 lei vechi, urmând ca plata să fie făcută în

maximum 5 tranșe, pe baza cererilor însoțite de documente justificative.

Condițiile finanțării au

fost detaliate în anexa 1 a contractului, în consonanță cu regulile stabilite

prin A.M.F.R. și U.E., ratificat prin Legea nr. 316/2001.

Recurentul-reclamant a supus

controlului instanței de contencios administrativ procesul-verbal de control nr.

969 din 18 ianuarie 2008 și Decizia nr. 2310 din 13 februarie 2008 de

soluționare a contestației administrative înregistrate cu nr. 2310 din 13

februarie 2008 în ceea ce privește imputarea sumei de 25.042,60 RON,

reprezentând valoarea unor lucrări de șantier care nu au fost identificate în

teren și a sumei aferente subcontractării nelegale a lucrărilor de către

câștigătorul licitației, SC C. SA Galați, către SC I. SA, sumă compusă din

32.536,60 RON (25% din cheltuielile indirecte) și 84.908,75 RON (beneficiu).

Contrar celor arătate în

motivarea cererii de recurs, instanța de fond a expus amplu și detaliat

considerentele pentru care a reținut netemeinicia susținerilor reclamantului,

soluția pronunțată reflectând interpretarea corectă a probelor cauzei și aplicarea

corespunzătoare a prevederilor legale incidente, cu respectarea egalității

juridice a părților în plan procesual.

Dimpotrivă, argumentele

recurentului - reclamant sunt confuze și neconvingătoare, nefiind de natură să

conducă la concluzia că instanța de fond ar fi reținut fără temei legalitatea

actelor administrative contestate.

Astfel, în ceea ce privește

lucrările de șantier, în contestația administrativă și în cererea de chemare în

judecată, Consiliul Local al Comunei Sagna a arătat că acestea nu au avut

caracter permanent și nu rezultă din nici un document obligativitatea

identificării lor pe teren după recepția provizorie, nicidecum după 4 ani, în

timp ce în motivarea recursului a susținut cu unele dintre lucrări, al căror

caracter permanent nu l-a mai contestat, au fost efectuate și se regăsesc în

localul școlii și într-un drum comunal din satul Vulpășești, iar altele s-au

deteriorat întrucât au fost efectuate la o clădire veche, abandonată după încheierea

proiectului.

Dreptul Agenției S.A.P.A.R.D.

de a exercita supravegherea modului de derulare a proiectului și de a verifica

eligibilitatea cheltuielilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a

contractului de finanțare este prevăzut expres în art. 15 alin. (2) din anexa 1 a contractului – cadru, în conformitate cu A.M.F. ratificat prin Legea nr. 316/2001, iar durata de valabilitate

a contractului, prevăzută în art. 2 alin. (2) din contractul-cadru, cuprinde

perioada de execuție a proiectului, la care se adaugă 5 ani de la data ultimei

plăți făcute de Autoritatea Contractantă.

Cât privește neregularitatea

constând în subcontractarea lucrărilor cu încălcarea prevederilor articolului 7

din Prevederile preliminare ale Manualului de proceduri pentru achizițiile

publice de servicii, bunuri și lucrări (anexa IV a Contractului-cadru),

instanța de fond a înlăturat motivat apărarea reclamantului, în sensul că nu-i

poate fi imputată această neregularitate pentru că nu a avut cunoștință de

subcontractarea lucrărilor, reținând în mod judicios că prin art. 1 din contractul

de finanțare, beneficiarul s-a angajat să desfășoare proiectul, în termenii și

condițiile stabilite, pe propria răspundere.

Măsura aplicată de

autoritatea contractuală ca urmare a neregularității constatate nu poate fi

considerată disproporționată, în condițiile în care nu a fost imputată întreaga

contravaloare a contractului, așa cum se susține în recurs, ci o sumă compusă

din 25% din cheltuielile indirecte decontate și beneficiul încasat de SC C. SA

Galați.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținând sentința atacată ca fiind

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local al Comunei Sagna împotriva sentinței civile nr. 8 din 19

ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2009.