ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3939/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.C., ș.a., au solicitat obligarea pârâților C.N.A.S., C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești reprezentând primele de concediu pentru anul 2006, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență că sunt funcționari publici în cadrul C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și conform art. 34 din Legea nr. 188/1999 au dreptul anual la primă de concediu.

Au mai arătat că dispozițiile legale privind prima de concediu au fost suspendate la data de 31 decembrie 2006 și că la momentul introducerii acțiunii dreptul la acordarea primei de vacanță pe anul 2006 nu mai este suspendat, pârâții având obligația corelativă de a acorda sumele datorate. Pârâta, C.N.A.S. a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 483 din 13 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă C.N.A.S., a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C.N.A.S. este neîntemeiată față de împrejurarea că această pârâtă are calitatea de ordonator principal de credite în raport cu angajatorul reclamanților și în această calitate îndeplinește atribuții privind formularea propunerilor de cuprindere în buget a sumelor reprezentând primele de concediu ale reclamanților. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții, care îndeplinesc funcții publice au dreptul la prima de concediu aferentă anului 2006 în condițiile în care suspendarea acesteia prin dispoziții legale a încetat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, C.N.A.S., invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția lipsei obiectului acțiunii.

A arătat că legitimarea procesuală pasivă în cauză nu aparține C.N.A.S., întrucât potrivit art. 267 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sistemul sănătății, casele de asigurări sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea C.N.A.S. și prin urmare titulara obligației din raportul juridic dedus judecății este C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Cât privește excepția lipsei obiectului acțiunii, recurenta a invocat dispozițiile O.U.G. nr.146/2007, potrivit cărora personalul din sectorul bugetar căruia nu i s-a acordat primele de concediu pe perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi, în mod eșalonat, situație în care acțiunea ar fi rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat respingerea acțiunii, motivând că obligația C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului era de a respecta prevederile Legii nr. 379/2005 în ceea ce privește suspendarea primelor de concediu pe anul 2006. Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate de recurentă și din oficiu, în baza art. 304 1 , Înalta Curte reține următoarele: Excepția lipsei obiectului cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă nu poate fi primită. Împrejurarea că prin O.U.G.

nr.146/2007 pentru aprobarea primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001-2006, urmează ca personalul din sectorul bugetar căruia nu i s-a acordat primele de concediu să primească aceste drepturi, în mod eșalonat, în anul 2008, nu înlătură posibilitatea reclamanților de a se adresa instanței de judecată, pentru a-și realiza drepturile, atâta vreme cât la data introducerii cererii, dar și la data pronunțării hotărârii judecătorești, drepturile pretinse nu au fost îndeplinite. Nici la instanța de fond și nici în fața instanței de control judiciar, pârâtele nu au invocat faptul că primele de concediu pe anul 2006 ale reclamanților ar fi fost achitate, administrând probe în acest sens.

Copia de pe Statul de plată privind prima de vacanță 2002-2006 depusă în recurs, nu reprezintă o probă concludentă care să ateste împrejurarea că reclamanții ar fi primit sumele cuvenite și pe cale de consecință că prima instanță ar fi trebuit să respingă acțiunea prin constatarea lipsei de obiect a acțiunii. Astfel, înscrisul arătat nu cuprinde decât numele unui singur reclamant B.C., a cărei semnătură de primire a drepturilor lipsește, consemnându-se că sumele s-ar fi virat pe card, celelalte trei persoane înscrise în Statul de plată nefigurând în rândul reclamanților. Așadar, pentru considerentele arătate, excepția lipsei obiectului acțiunii formulată în cuprinsul motivelor de recurs nu va fi reținută.

În același mod, nici criticile referitoare la fondul cauzei formulate de recurentă, constând în susținerile potrivit cărora pârâta, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului ar fi procedat corect neachitând primele de concediu ale reclamanților pe anul 2006, în baza prevederilor legale de suspendare a acestor drepturi, nu sunt întemeiate. Instanța de fond a reținut corect că reclamanții îndeplinesc funcții publice în cadrul pârâtei, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și că potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 aceștia au dreptul la prima de concediu. Ulterior, prin art. (5) alin. 5 din Legea nr. 379/2005 dreptul la prima de concediu pe anul 2006 a fost suspendat.

Dispozițiile evocate anterior nu conțin însă nici o referire la eventualitatea desființării dreptului, suspendarea exercițiului unui drept neechivalând cu însăși înlăturarea acestuia. A accepta teza că dreptul la prima de vacanță ar fi fost desființat în perioada 2001-2006, ar însemna încălcarea prevederilor art. 53 din Constituția României revizuită, cu privire la cazurile când exercițiul unui drept poate fi restrâns. Totodată, Înalta Curte opinează că actele normative de suspendare a drepturilor în litigiu au aplicabilitate numai pentru perioada cât acestea au fost în vigoare, prelungirea valabilității dispozițiilor de suspendare și după abrogarea actului normativ fiind inadmisibilă. În schimb, Înalta Curte, constată că excepția lipsei calității procesuale în cauză a reclamantei, C.N.A.S., este întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 267 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea C.N.A.S. Așadar, având personalitate juridică, pârâta, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului în cadrul căreia sunt angajați reclamanții, poate sta în instanță în nume propriu, având legitimitate procesuală pasivă. Împrejurarea că pârâta, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului se subordonează C.N.A.S., nu presupune substituirea de către aceasta din urmă în materia drepturilor și obligațiilor aparținând instituției care i se subordonează.

În raport cu cele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul declarat în cauză, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.S., și va respinge acțiunea față de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 483 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.S. și respinge acțiunea față de această pârâtă. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.