ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3825/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ

și fiscal, reclamanții C.T. și C.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.V.

și Ministerul Finanțelor Publice obligarea în solidar la plata primelor de

concediu pe anii 2001-2006, sumele de bani urmând a fi actualizate cu indicele

de inflație.

În

motivarea

acțiunii arată reclamanții că prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul

Funcționarilor Publici, republicată în anul 2007, s-a prevăzut în mod expres la

art. 35 alin. (2) că: „funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația

de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării

în concediu".

Se mai

arată că deși acest drept salarial a fost acordat expres și în mod clar de

legiuitor, totuși, prin legile anuale ale bugetului de stat plata acestor

drepturi bănești a fost suspendată în mod succesiv abuziv și fără nicio

justificare reală.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Finanțelor Publice a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin

sentința nr. 2510 din 1 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția privind lipsa calității

procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de

consecință a respins acțiunea reclamanților ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea reclamanților C.T.

și E. și a obligat pârâta A.N.V. la plata către reclamanți a drepturilor

bănești reprezentând primă de concediu pe anii 2001-2006, actualizată cu

indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.

Cu privire

la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice, Curtea a reținut că acesta nu are calitate procesuală în cauză, între

reclamanți și minister neexistând raporturi de serviciu sau contractuale.

Pe fondul

cauzei, instanța de fond a reținut că suspendarea în mod succesiv, prin legile

anuale de aprobare a bugetului de stat, a plății primei de concediu nu

echivalează cu înlăturarea existenței dreptului respectiv, acesta neputând fi

golit de substanța sa.

Împotriva

acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâta A.N.V. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea

căii de atac, A.N.V. arată că pentru reclamanții C.T. și C.E. au fost achitate

sumele reprezentând primele de concediu pentru anii 2001-2006 actualizate cu

indicele de inflație astfel: pentru C.T., pentru perioada 2001-2002 - 1.514 RON

brut (1.062 RON suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului

prin ordin de plată); pentru perioada 2003-2004 - 2.267 RON brut (1.609 suma

netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată);

pentru perioada 2005-2006 - 3.732 brut (2.649 RON suma netă virată către B.P.

în vederea alimentării cardului cu ordin de plată); pentru C.E., pentru

perioada 2001-2002 - 741 RON brut (520 suma netă virată către B.P. în vederea

alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2003-2004 - 870 RON

brut (618 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin

de plată); pentru perioada 2005-2006 - 1.303 RON brut (925 suma netă virată

către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată).

De

asemenea, la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2009,

reprezentantul intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice a învederat

instanței că prezentul litigiu a fost soluționat pe cale administrativă.

Astfel,

plata către reclamanții, C.T. și C.E. reprezintă o recunoaștere a pretențiilor

acestora.

Urmare a

achitării contravalorii drepturilor bănești, reprezentând primele de concediu

aferente anilor 2001-2006, prezenta acțiunea a rămas fără obiect.

Din

înscrisurile depuse de recurentă, respectiv extrasele din listele cu plățile

efectuate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București și

din susținerile reprezentantului Ministerului Finanțelor Publice rezultă fără

putință de tăgadă că drepturile cuvenite reclamanților, funcționari publici în

cadrul A.N.V. și recunoscute de aceasta, au fost achitate.

Prin

urmare, efectuarea plății contravalorii acestor drepturi reprezintă o executare

totală a celor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, ceea ce nu

poate constitui decât un motiv de admitere a recursului, de modificare a

sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 2510 din 1 octombrie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, C.T.

și C.E. ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2009.