ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2009

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Rechizitoriul din 5 septembrie 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților M.I. și V.I. pentru mai multe infracțiuni printre care: art. 12 lit. a) și lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) și lit. d) din aceeași lege raportate la art. 290 C. pen., ș.a. Prin același rechizitoriu, conform art. 262 pct. 2 lit. a), art. 11 pct. l lit. b), art. 10 lit. b/l) C. proc. pen.

și art. 18/1 alin. (3) combinat cu art. 91 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei, față de învinuita M.E.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 C. pen. și art. 36 din Legea nr. 115/1996 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 C. pen. Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 278 C. proc. pen., M.E.L. a formulat plângere la Procurorul șef al Secției de Combatere a Infracțiunilor conexe Infracțiunilor de Corupție din cadrul DNA. Prin Ordonanța din 17 octombrie 2006, procurorul șef adjunct a admis plângerea petentei M.E.L.

împotriva soluției atacate, a infirmat sub acest aspect Rechizitoriul nr. 10/P/2005 din 5 septembrie 2006 și a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de învinuită pentru infracțiunile prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 C. pen. și art. 36 din Legea nr. 115/1996 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În final, în urma administrării altor probe, prin Rechizitoriul din 31 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA - S.C.I.I.C., a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatei M.E.L. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații săvârșit în scopul ascunderii unei fapte de corupție, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 și art. 36 din Legea nr. 115/1996.

S-a reținut că la data de 4 mai 2005, cu ocazia completării, în calitate de judecător la Tribunalul Gorj, a declarației de avere pentru Consiliul Superior al Magistraturii, aceasta a omis să declare deținerea unui teren în suprafață de 400 mp în județul Gorj, respectiv săvârșirea de către soțul său M.I. a infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a) Legea nr. 78/2000. Printr-o primă sentință penală (nr. 26 din 28 ianuarie 2008), Curtea de Apel Craiova, secția penală, a dispus achitarea inculpatei M.E.L. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. , pentru infracțiunile prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 292 C. pen.

Prin decizia nr. 1951 din 2 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Anticorupție Craiova, a casat sentința penală nr. 26 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Motivul de casare l-a constituit achitarea inculpatei pentru două infracțiuni deși prin rechizitoriu a fost trimisă doar pentru o singură faptă penală. Pentru judecarea cauzei în limitele investirii sale, s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare. Prin sentința penală nr. 37 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, rejudecând cauza, a dispus, în baza art. 334 C. proc.

pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. și art. 36 din Legea nr. 115/1996, în infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 144/2007. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei M.E.L. pentru fapta penală menționată. S-a reținut că nu există latura subiectivă a infracțiunii, inculpata neavând intenția de a ascunde o faptă de corupție. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Anticorupție Craiova și inculpata.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., susținând că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare. Inculpata M.E.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., susținând că fapta a fost greșit încadrată juridic. A mai considerat că excepția încălcării principiului „ non reformațio în pejus " a fost greșit soluționată odată cu fondul, iar temeiul achitării este greșit.

Examinând motivele de recurs invocate, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată temeinicia recursului declarat de inculpată, precum și netemeinicia recursului declarat de Parchet pentru următoarele argumente: Organele de urmărire penală, inclusiv Parchetul, sunt obligate să respecte dreptul la apărare al învinuitului sau al părții nemulțumite de o soluție de clasare, scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a procesului penal, drept la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Constituție. Dreptul la apărare este garantat și prin art. 6 C. proc. pen. Potrivit alin. (2) al art. 6 C. proc. pen., organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare, în apărare.

În cadrul acestor exercitări a drepturilor procesuale, un rol important îl au căile de atac printre care se află și plângerea contra actelor procurorului, prevăzută de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. O garanție a exercitării căilor de atac este aceea a neagravării situației în propria cale de atac, prevăzută de art. 372 (pentru apel) și de art. 385/8 C. proc. pen. (pentru recurs). Prin urmare, în propria cale de atac, nici un organ judiciar nu poate agrava situația celui care o exercită, indiferent dacă este procuror sau instanță de judecată. Încălcând acest principiu („ non reformatio in pejus "), în propria plângere formulată de M.E.L.

împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriul din 5 septembrie 2006 în dosarul nr. 10/P/2005, același Parchet după admiterea plângerii și redeschiderea urmăririi penale, dispune trimiterea în judecată penală prin rechizitoriul nr. 231/P/2006 din 31 octombrie 2007 a învinuitei pentru fapta pentru care inițial aceasta a fost scoasă de sub urmărire penală. Înalta Curte constată că acest ultim rechizitoriu prin care se încalcă un drept fundamental - dreptul la apărare, în cadrul căruia se înscrie și dreptul de a nu i se agrava unei părți situația în propria sa cale de atac, drept garantat de Constituție și de Codul de procedură penală, nu reprezintă o sesizare legală a instanței de judecată.

În consecință, existând un caz în care exercitarea acțiunii penale de către Parchet este împiedicată, respectiv cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpată, va casa sentința atacată și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. și art. 36 din Legea nr. 115/1996. În raport cu această excepție dirimantă, Înalta Curte consideră că este inutilă examinarea celorlalte cazuri de casare care se referă la fondul litigiului. Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata M.E.L. împotriva sentinței penale nr. 37 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează sentința atacată și, rejudecând, în baza art. 11 alin. (1) lit. c) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. și art. 36 din Legea nr. 115/1996. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva aceleiași sentințe. Cheltuielile judiciare efectuate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.