ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2009

Deliberând asupra recursului, se constată:

Prin sentința penală nr. 1153 din 1 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală a fost condamnat inculpatul S.R. în baza art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. la 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 23 august 2007 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 5000 lei daune morale către partea civilă L.V., la 130 lei lunar pensie de întreținere pentru minorul L.D. și 70 lei pensie de întreținere pentru minora V.L.D., pentru ambii copii până la majorat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că la data de 22 august 2007, în curtea imobilului din comuna Jilava, a avut loc un conflict între inculpatul S.R.(zis S.) și unchiul său V.Ș.(zis F.) în urma căruia inculpatul a lovit victima cu un cuțit de mai multe ori producându-i decesul.

Potrivit raportului medico-legal de autopsie moartea victimei a fost violentă ea datorându-se hemoragiei mixte – hemopericard și hemotorax stâng și externe, consecutivă lezării organelor interne – pericard, cord, pulmon stâng prin multiple plăgi înjunghiate toracale anterioare.

La autopsie s-au mai constatat plăgi tăiate epicraniene și mandibular stâng, leziuni produse în același context lezional traumatic.

Inculpatul a recunoscut fapta susținând că incidentul a izbucnit din cauză că victima i-ar fi reproșat că ar trăi cu concubina lui și în aceste condiții inculpatul a lovit victima cu cuțitul, cauzându-i leziuni care au condus la deces.

Conform expertizei criminalistice tricoul cu care era îmbrăcată victima în momentul agresiunii a prezentat un număr de 13 secționări ale materialului textil poziționate pe partea ventrală în partea stângă produse cu corpuri tăietor-înțepătoare.

Potrivit expertizei medico-legale psihiatrice inculpatul a acționat cu discernământul păstrat.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la fața locului, a actelor medico-legale arătate, a expertizei criminalistice menționate, a declarațiilor martorilor I.C., S.C., S.F. și N.C. probe coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie prin Decizia penală nr. 295 A din 11 decembrie 2008 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de partea civilă L.V. și a desființat în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, instanța a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a obligat inculpatul la 10.000 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale către partea civilă L.V.

Prin aceeași decizie a fost respins apelul declarat de inculpat.

Pentru a pronunța această soluție instanța de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a reținut că în mod greșit instanța a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. deși în raport cu natura, gravitatea și circumstanțele faptei și cu persoana inculpatului, se impunea interzicerea numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea s-au apreciat ca întemeiate cererile părții civile L.V. de acordare a despăgubirilor cerute de 10.000 lei, suma cheltuită pentru înmormântare și parastasele tradiționale și de 50.000 lei daune morale reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit prin uciderea victimei, cu care partea civilă avea doi copii minori.

Privitor la solicitarea din apelul parchetului de majorare a pedepsei închisorii s-a apreciat de către instanță că această critică nu este întemeiată și că pedeapsa de 17 ani închisoare a fost individualizată cu respectarea cerințelor art. 72 C. pen. avându-se în vedere pericolul social grav al faptei și împrejurările săvârșirii ei precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale.

Referitor la apelul declarat de inculpat, instanța de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate în sensul că hotărârea atacată ar fi nulă, că i-au fost respinse mai multe probe importante și că astfel i s-a încălcat dreptul la apărare.

S-a concluzionat că admiterea în parte a unor probe și respingerea altora este de atributul instanței și nu poate constitui o cauză de nulitate.

De asemenea s-a apreciata nefondată critica din apelul inculpatului în sensul că în cauză se impunea aplicarea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., constatându-se că probele administrate nu au confirmat că premergător actelor de lovire cu cuțitul victima l-ar fi agresat pe inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.R., care invocând dispozițiile art. 197 alin. (2) și ale art. 385

9

alin. (1) pct. 5 și 10 C. proc. pen., susținând că judecata a avut loc fără participarea inculpatului, că instanța a omis de a se pronunța asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului.

Astfel s-a menționat că decizia atacată este nulă întrucât inculpatul nu a fost ascultat și nu și-a exercitat dreptul la apărare ceea ce echivalează cu neparticiparea acestuia la judecată, că nu i s-a încuviințat o expertiză medico-legală psihiatrică prin care să se lămurească poziția inculpatului față de săvârșirea faptei, percepția acestuia față de gravitatea faptei, a depășirii legitimei apărări, dacă a existat dorința de răzbunare sau doar cea de apărare, precizând că la prima lovitură de cuțit inculpatul era în legitimă apărare.

S-a mai susținut că instanța nu a luat în considerare și nu a analizat probele și argumentele inculpatului și nu a încuviințat ascultarea experților pentru lămuriri suplimentare.

S-a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea administrării probelor arătate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Probele administrate în cauză, în fața inculpatului, în ședință publică, nemijlocit și în condiții de contradictorialitate, evocate anterior, respectiv declarațiile martorilor prezenți, procesul verbal de constatare și raportul medico-legal de autopsie, raportul medico-legal privind leziunile suferite de inculpat, raportul criminalistic și declarațiile inculpatului au confirmat că în cadrul unui conflict spontan ce a avut loc în curtea imobilului din comuna Jilava, județul Ilfov, recurentul inculpat S.R., i-a aplicat unchiului său, victima V.Ș., multiple lovituri cu un cuțit, în zone vitale, cap și torace cauzându-i lezarea organelor interne care au condus la instalarea imediată a decesului prin hemoragia mixtă declanșată: internă(hemopericard și hemotorax) și externă consecutivă lezării organelor interne (pericard, cord și pulmon stâng).

S-a stabilit prin raportul medico-legal arătat că leziunile toracale tanatogeneratoare au putut fi produse prin loviri repetate cu corp înțepător tăietor (posibil cuțit sau similar) care au acționat pe o latură maximă de 3,2 cm și o adâncime de circa 5 cm și sunt în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.

La autopsie s-au mai constatat plăgi tăiate epicraniene ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor precum și excoriații și infiltrate sanguine epicraniene care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure, aceste leziuni fiind produse în același context lezional traumatic.

Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei 0 și conținea 0,35 ‰ g alcool (filele 50-52 dosar urmărire penală).

Potrivit actelor eliberate de Spitalul „Sf. Ioan” București și a raportului de expertiză medico-legală și planșei foto aflate în dosar la filele 42-48 și 75-78 dosar urmărire penală) inculpatul a prezentat o „plagă deltoidiană dreaptă” despre care a afirmat că i-a fost produsă în cadrul altercației cu unchiul său, leziunea necesitând 4-6 zile de îngrijiri medicale, iar pe corp nu prezintă urme de lovituri.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză a concluzionat că inculpatul S.R. nu prezintă tulburări psihice clinice manifeste de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (filele 83-84 dosar urmărire penală).

Din ansamblul probator al cauzei nu a rezultat că premergător agresiunii victima l-ar fi atacat pe inculpat și că astfel inculpatul ar fi ripostat acestui atac lovindu-și unchiul cu cuțitul în zone vitale. Leziunea superficială în cadrul altercației de recurent și descrisă mai sus este situată în zona deltoidiană dreaptă și în absența altor leziuni din zona brațelor nu poate fi considerată ca fiind de apărare.

Inculpatul a susținut că victima i-ar fi reproșat că ar avea legături cu L.V. – concubina unchiului, aspect negat de femeie.

Acest factor declanșator al incidentului invocat de inculpat nu a fost confirmat de materialul probator al cauzei, împrejurare în care instanțele au considerat că agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului.

De altfel, acesta a recunoscut că a aplicat multiple lovituri victimei, care au avut drept consecință moartea acesteia, leziunile grave provocate fiind incompatibile cu viața.

Având în vedere obiectul vulnerant folosit – cuțit cu lungimea de 25 cm din care 10 cm lungimea lamei și cu o lățime a lamei de 2,5 cm prezentând pe partea ascuțită 7 zimțuri, apt a produce moartea, zona vitală vizată – hemitoracele stâng și intensitatea deosebit de mare a multiplelor lovituri aplicate care au fost penetrante și care au atins cordul și pulmonul stâng, se constată că pe plan subiectiv inculpatul a acționat cu intenția directă de ucidere a victimei, el prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui.

Pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social grav al faptei și de natură a asigura constrângerea, reeducarea și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Potrivit art. 378 alin. (1)

1

C. proc. pen. instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost ascultat de prima instanță (fila 53 dosar tribunal) și că în faza apelului nu a înțeles să facă declarații suplimentare, apărătorul ales solicitând completarea probatoriului numai cu efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, în prezența unui expert, parte, care să stabilească dacă riposta la atacul din partea victimei era necesară și utilă și când a încetat aceasta în conștiința inculpatului, dacă a perceput riposta ca fiind singura pe calea căreia putea să-și apere viața și o expertiză medico-legală prin care să se constate existența leziunilor suferite de inculpat în zona capului unde au fost localizate, mecanismul de producere și ce zonă a corpului ar fi putut fi atinsă în condițiile în care brațul nu ar fi fost ridicat.

Se constată că aceste probe au fost corect respinse de instanță cu motivarea că expertiza medico-legală psihiatrică a răspuns la obiectivele fixate, concluzionând că inculpatul a acționat cu discernământ integru, iar cealaltă expertiză privind constatarea leziunii suferite de inculpat a fost dispusă la urmărire penală.

Întrucât inculpatul a fost prezent în fața instanței de apel și a solicitat completarea probelor, cererea fiindu-i respinsă din nou, nu poate fi primită susținerea că respingerea probatoriului cerut ar însemna încălcarea dreptului la apărare și ar echivala cu neparticiparea la judecată.

În consecință excepția nulității prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. este neîntemeiată și tot astfel nu sunt întrunite cerințele cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 5 din același cod.

9

alin. 10 C. proc. pen.

Ca atare și această critică din recurs este neîntemeiată.

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) și urm. din același cod urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.R. cu obligarea acestuia la 350 lei cheltuieli judiciare către stat și la 2000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat către partea civilă L.V.

Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23 august 2007 la 9 martie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva Deciziei penale nr. 295/A din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 august 2007 la 9 martie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de judiciare cheltuieli către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă L.V.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2009.