ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4068/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 79 din 28 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 815/116/2009 a Tribunalului Călărași, secția penală, în baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2009 la zi. A fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut faptul că, în ziua de 15 ianuarie 2009, inculpatul D.D., intervenind într-un prezumtiv conflict dintre fratele său D.G. și partea vătămată A.A. a lovit-o pe aceasta din urmă cu un cuțit în regiunea pieptului. În urma agresiunii partea vătămată a fost internată cu diagnosticul "plagă penetrantă toracică dreapta, secțiune arteră mamară dreaptă, hemotorax drept, șoc hemoragic decompensat" și supus în regim de urgență intervenției chirurgicale. Leziunile au necesitat 35 - 40 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Prin Decizia penală nr. 199/A din 7 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 815/116/2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost admis apelul declarat de inculpatul D.D.

împotriva sentinței penale sus-arătate. În rejudecare, în baza art. 20 rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei. S-a constatat ca fiind achitat integral prejudiciul cauzat părții civile S.J.U. Călărași. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Starea de arest a inculpatului a fost menținută și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2009 la zi.

Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul D.D. a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport de comportamentul său în societate până la acest incident și față de împrejurarea că a achitat o parte din despăgubirile civile. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu hotărârea atacată, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât, inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

În speța de față, condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea și gradul ridicat al pericolului social concret al faptei, nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care a operat instanța de apel, care, de altfel, a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., fapt ce a permis coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Așa fiind, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 199/A din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2009 la 7 decembrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2009.