ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4068/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 79 din 28 mai 2009, pronunțată în

Dosarul nr. 815/116/2009 a Tribunalului Călărași, secția penală, în baza art.

20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului D.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de

la 16 ianuarie 2009 la zi.

A fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut faptul că, în ziua de 15 ianuarie 2009, inculpatul D.D.,

intervenind într-un prezumtiv conflict dintre fratele său D.G. și partea

vătămată A.A. a lovit-o pe aceasta din urmă cu un cuțit în regiunea pieptului.

În urma agresiunii partea vătămată a

fost internată cu diagnosticul "plagă penetrantă toracică dreapta,

secțiune arteră mamară dreaptă, hemotorax drept, șoc hemoragic

decompensat" și supus în regim de urgență intervenției chirurgicale.

Leziunile au necesitat 35 - 40 zile de îngrijiri medicale și au pus în

primejdie viața victimei.

Prin Decizia penală nr. 199/A din 7

octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 815/116/2009, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost

admis apelul declarat de inculpatul D.D. împotriva sentinței penale

sus-arătate.

În rejudecare, în baza art. 20 rap.

la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și

art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

durata executării pedepsei.

S-a constatat ca fiind achitat

integral prejudiciul cauzat părții civile S.J.U. Călărași.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Starea de arest a inculpatului a

fost menținută și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării

preventive de la 16 ianuarie 2009 la zi.

Împotriva acestei din urmă decizii

inculpatul D.D. a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din

oficiu, reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport

de comportamentul său în societate până la acest incident și față de

împrejurarea că a achitat o parte din despăgubirile civile.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu hotărârea atacată, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată că instanța de

apel a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în

scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa

are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală cât și

în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât, inculpatul să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor

săvârșirea de fapte penale.

În speța de față, condițiile

concrete în care a fost săvârșită infracțiunea și gradul ridicat al pericolului

social concret al faptei, nu justifică reevaluarea criteriilor de

individualizare cu care a operat instanța de apel, care, de altfel, a reținut

în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., fapt ce a permis coborârea pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege.

Așa fiind, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 199/A din 7 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2009

la 7 decembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2009.