ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1630/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 464 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul

Constanța, secția penală, în baza art. 20, raportat

la art. 174, cu

aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., l-a condamnat pe inculpatul

G.F. la 5 ani închisoare și 2 ani

interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a

și lit. b) C. pen.; totodată inculpatului i-au fost interzise același

drepturi în condițiile și pe durata prevăzute de

art. 71 C. pen.;

A fost dedusă durata detenției

preventive de la 27 februarie 2008 [a 19 iulie 2008.

În baza

art. 313 din Legea nr. 95/2006 (modificată), inculpatul

a fost obligat să plătească părții civile Spitalul

Clinic Județean de

Urgență Constanța suma de

1.300 lei, reprezentând cheltuieli de

spitalizare ale părții vătămate .

S-a luat

act că partea vătămată C.C. nu

s-a

constituit parte civilă în cauză.

În baza

art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpat a două cuțite, unul cu

lungimea de 25,5 cm și lama de 15 cm

și altul cu lungimea de 32 cm și lama de 20 cm.

În baza

art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat

la plata sumei de 1.500 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut, în esență, că:

În noaptea

de 23/24 februarie 2008, victima C.C. l-a sunat pe prietenul său G.G.L.,

invitându-l

la o altă cunoștință

de-a lor, J.D.I., pentru a consuma băuturi alcoolice, cei doi deplasându-se la

domiciliul acestuia din urmă, în timp ce C.C.

a intrat în curtea lui J.D.I., martorul G.G.L.

a rămas în stradă, în

autovehiculul cu care se deplasaseră, moment în care a apărut inculpatul G.F.,

care locuia în același corp de case (dar la nr. 10) cu J.D.I. , și care s-a

arătat iritat de faptul că acesta staționase

cu

autoturismul în fata locuinței sale, între aceștia având loc discuții

contradictorii.

Aceste discuții au

degenerat în ceartă și, ulterior, în conflict fizic, ocazie cu care inculpatul

l-a lovit cu o sticlă în cap pe martorul

G.G.L.

În aceste momente, victima C.C.

,

revenind din casă, a intervenit și el în conflictul dintre cei doi,

situație

în care inculpatul, în dorința de a-i agresa pe cei doi, s-a deplasat în curtea

locuinței sale, de unde a revenit înarmat cu un topor.

Martorul J.D.I.,

frate al concubinei inculpatului sesizându-i intenția a agresivă, precum și

faptul că se înarmase cu

un topor, a

încercat prin forță fizică să-l oprească pe inculpat și să îl

dezarmeze,

ceea ce a și reușit, fiind ajutat de sora sa, J.C. (concubina inculpatului).

În aceste

condiții, inculpatul, văzându-se dezarmat de topor, a

mers din nou în locuința sa și s-a înarmat cu două

cuțite, îndreptându-se apoi spre C.C., care ce se afla pe aleea casei.

În aceste

noi împrejurări, între cei doi a avut un conflict fizic,

inculpatul aplicându-i victimei mai multe lovituri de

cuțit cauzându-i

un traumatism

cranio-facial cu plăgi tăiate în regiunea frontală și

zigomatică și în

regiunea hemitoracelui drept.

S-a reținut, din declarațiile

martorilor audiați în cauză,

împrejurarea

că, atât inculpatul cât și parte vătămată, în momentul

conflictului, se aflau sub influența băuturilor

alcoolice.

În urma

agresiunii, partea vătămată C.C. a

fost internat Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, iar în

urma examinării sale, s-a concluzionat că

prezenta leziuni traumatice

ce au putut fi produse prin lovire cu corp

înțepător-tăietor (posibil

cuțit), plăgile

înțepate-tăiate faciale și plaga înțepată-tăiată toraco-

pleurală

posterioară dreapta, și prin lovire cu și de corpuri dure, (celelalte leziuni

traumatice).

Conform raportului de constatare

medico-legală, C.C. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse

prin lovire cu corp înțepător - tăietor (posibil cuțit) și a

necesitat 16-18 zile de îngrijiri , viața

acestuia fiind i-a fost pusă în

primejdie

prin hemo-pneumotorax drept, consecutiv, plăgii înțepate-

tăiate

penetrante toracice.

Împotriva sentinței a declarat

apel inculpatul, G.F.

, care a criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

că instanța de fond a omis să retină în favoarea sa circumstanța

atenuantă legală a provocării și solicitând

ca prin reținerea acestei

circumstanțe,

să se procedeze, reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 15 P

din 5 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu

motivarea că, din probele administrate, reiese, dimpotrivă, că inculpatul a

fost acela care a inițiat conflictul și că nu există nici o

dovadă că partea vătămată a exercitat o activitate

violentă asupra

inculpatului ori alte acțiuni care să-l determine pe

acesta să comită agresiunea. În privința pedepsei, s-a apreciat că aceasta a

fost

corect individualizată, atât în

privința cuantumului cât și în privința

modalității de executare.

Împotriva

sus-identificatei decizii, inculpatul G.F.

a declarat, în termen legal, recursul de față , solicitând, prin apărător, în

principal schimbarea încadrării juridice, din tentativă la

infracțiunea

de omor în infracțiunea de vătămare corporală, cu

reținerea circumstanței antenuante legale a provocării prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen., iar raport cu această

nouă încadrare juridică

aplicare

unei unui pedepse adecvate, iar în subsidiar, a solicitat ca,

prin

acordarea aceleiași de circumstanțe atenuante, să se procedeze la reducerea

pedepsei apreciind că acesta este prea

aspră,

în oricare din ipoteze cu aplicare art. 81 C. pen., privind

suspendarea

condiționată a executării.

Recursul nu este fondat.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

instanța de fond - confirmată de

instanța de apel a făcut o corectă

încadrare juridică a faptei, în tentativă la infracțiunea de omor,

stabilind, în mod just, că inculpatul nu s-a

aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o

provocare din parte

victimei, produsă

prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau

printr-o altă acțiune ilicită gravă; totodată a fost

stabilită inculpatului o pedeapsă menită să asigure realizarea funcției

educativ-preventive,

avându-se în vedere periculozitatea ridicată a acestuia (recidivist după

executare) , împrejurările în care fapta a fost comisă precum și urmările

acesteia.

Înalta Curte apreciază, în

context, că pedeapsa de 5 ani

închisoare

aplicată inculpatului este necesară pentru reeducarea

acestuia și formarea unei atitudini corecte față

de ordinea de drept și

față de regulile de conviețuire socială și scopul

pedepsei poate fi

atins numai prin

executarea ei efectivă în regim privativ de libertate,

încât nu este cazul a fi modificată nici în

privința cuantumului și nici în

privința modalității de executare.

Așa fiind și neconstatându-se

incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din

oficiu, urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul

inculpatului să fie

respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul

G.F.

împotriva deciziei penale nr. 15 /P din 5 februarie

2009 a Curții de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 4 mai 2009