ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1630/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 464 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.F. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen.; totodată inculpatului i-au fost interzise același drepturi în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.; A fost dedusă durata detenției preventive de la 27 februarie 2008 [a 19 iulie 2008. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 (modificată), inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța suma de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate . S-a luat act că partea vătămată C.C.

nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a două cuțite, unul cu lungimea de 25,5 cm și lama de 15 cm și altul cu lungimea de 32 cm și lama de 20 cm. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut, în esență, că: În noaptea de 23/24 februarie 2008, victima C.C. l-a sunat pe prietenul său G.G.L., invitându-l la o altă cunoștință de-a lor, J.D.I., pentru a consuma băuturi alcoolice, cei doi deplasându-se la domiciliul acestuia din urmă, în timp ce C.C. a intrat în curtea lui J.D.I., martorul G.G.L. a rămas în stradă, în autovehiculul cu care se deplasaseră, moment în care a apărut inculpatul G.F., care locuia în același corp de case (dar la nr. 10) cu J.D.I.

, și care s-a arătat iritat de faptul că acesta staționase cu autoturismul în fata locuinței sale, între aceștia având loc discuții contradictorii. Aceste discuții au degenerat în ceartă și, ulterior, în conflict fizic, ocazie cu care inculpatul l-a lovit cu o sticlă în cap pe martorul G.G.L. În aceste momente, victima C.C. , revenind din casă, a intervenit și el în conflictul dintre cei doi, situație în care inculpatul, în dorința de a-i agresa pe cei doi, s-a deplasat în curtea locuinței sale, de unde a revenit înarmat cu un topor. Martorul J.D.I., frate al concubinei inculpatului sesizându-i intenția a agresivă, precum și faptul că se înarmase cu un topor, a încercat prin forță fizică să-l oprească pe inculpat și să îl dezarmeze, ceea ce a și reușit, fiind ajutat de sora sa, J.C.

(concubina inculpatului). În aceste condiții, inculpatul, văzându-se dezarmat de topor, a mers din nou în locuința sa și s-a înarmat cu două cuțite, îndreptându-se apoi spre C.C., care ce se afla pe aleea casei. În aceste noi împrejurări, între cei doi a avut un conflict fizic, inculpatul aplicându-i victimei mai multe lovituri de cuțit cauzându-i un traumatism cranio-facial cu plăgi tăiate în regiunea frontală și zigomatică și în regiunea hemitoracelui drept. S-a reținut, din declarațiile martorilor audiați în cauză, împrejurarea că, atât inculpatul cât și parte vătămată, în momentul conflictului, se aflau sub influența băuturilor alcoolice. În urma agresiunii, partea vătămată C.C.

a fost internat Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, iar în urma examinării sale, s-a concluzionat că prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor (posibil cuțit), plăgile înțepate-tăiate faciale și plaga înțepată-tăiată toraco- pleurală posterioară dreapta, și prin lovire cu și de corpuri dure, (celelalte leziuni traumatice). Conform raportului de constatare medico-legală, C.C. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător - tăietor (posibil cuțit) și a necesitat 16-18 zile de îngrijiri , viața acestuia fiind i-a fost pusă în primejdie prin hemo-pneumotorax drept, consecutiv, plăgii înțepate- tăiate penetrante toracice.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, G.F. , care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a omis să retină în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării și solicitând ca prin reținerea acestei circumstanțe, să se procedeze, reducerea pedepsei. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 15 P din 5 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu motivarea că, din probele administrate, reiese, dimpotrivă, că inculpatul a fost acela care a inițiat conflictul și că nu există nici o dovadă că partea vătămată a exercitat o activitate violentă asupra inculpatului ori alte acțiuni care să-l determine pe acesta să comită agresiunea.

În privința pedepsei, s-a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, atât în privința cuantumului cât și în privința modalității de executare. Împotriva sus-identificatei decizii, inculpatul G.F. a declarat, în termen legal, recursul de față , solicitând, prin apărător, în principal schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală, cu reținerea circumstanței antenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar raport cu această nouă încadrare juridică aplicare unei unui pedepse adecvate, iar în subsidiar, a solicitat ca, prin acordarea aceleiași de circumstanțe atenuante, să se procedeze la reducerea pedepsei apreciind că acesta este prea aspră, în oricare din ipoteze cu aplicare art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării.

Recursul nu este fondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond - confirmată de instanța de apel a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, în tentativă la infracțiunea de omor, stabilind, în mod just, că inculpatul nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din parte victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă; totodată a fost stabilită inculpatului o pedeapsă menită să asigure realizarea funcției educativ-preventive, avându-se în vedere periculozitatea ridicată a acestuia (recidivist după executare) , împrejurările în care fapta a fost comisă precum și urmările acesteia.

Înalta Curte apreciază, în context, că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este necesară pentru reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială și scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea ei efectivă în regim privativ de libertate, încât nu este cazul a fi modificată nici în privința cuantumului și nici în privința modalității de executare. Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva deciziei penale nr. 15 /P din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009