ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3171/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 52 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 1129/118/2008, s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului T.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive, de la data de 7 ianuarie 2008 la data de 22 august 2008. S-a constatat că față de inculpat s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prin Încheierea din data de 19 august 2008 a Tribunalului Constanța, măsură care subzistă și în prezent.

S-a constatat că partea civilă L.A. a renunțat la pretențiile civile. A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia în sumă de 3.540,85 RON. S-a confiscat de la inculpat, în interesul statului, cuțitul folosit de acesta la comiterea infracțiunii, cu lungimea de 23 cm, din care 13 cm reprezintă lama, cu plăsele confecționate din metal și fixate prin nituire. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1.300 RON. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul din data de 18 februarie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. Inculpatul și victima se cunoșteau de multă vreme, fiind consăteni, între aceștia nu erau relații apropiate, dar nici nu se aflau în stare de conflict. În ziua de 6 ianuarie 2008, atât inculpatul, cât și victima, fiind sărbătoarea religioasă de Bobotează, au mers la un restaurant în centrul localității, aparținând SC C.M. SRL. Inculpatul, după ce a consumat mai multe sticle cu bere, devenind în stare de ebrietate, a intrat împreună cu fratele său, T.M., în discuții neprincipale și contradictorii cu numitul L.V., fratele victimei, discuții ce au degenerat în ceartă și ulterior în conflict fizic.

Ca urmare a stării conflictuale create, persoanele ce au produs scandalul au fost scoase din interiorul localului de către proprietara acestuia, conflictul continuând după aceea în fața barului. Pe motiv că frații T.G. și M. îl violentau pe fratele său L.V., victima L.A. a intervenit, solicitând lui T.G. să nu-l mai lovească pe L.V. În aceste împrejurări, inculpatul având asupra sa un cuțit de bucătărie despre care afirmă că îl cumpărase din aceeași unitate în aceeași zi, l-a scos din buzunar și, în timp ce profera injurii și amenințări cu moartea la adresa lui L.A., i-a aplicat acestuia un număr de 3 lovituri cu acel cuțit, creându-i un număr de 3 plăgi, una în zona abdominală - fesă iliacă stângă, o plagă tăiată antebraț drept și o plagă tăiată scapulo-femurală-stângă.

În urma loviturilor suferite, victima L.A., de teama acțiunii pe care dorea să o continue inculpatul, a fugit spre domiciliul său, fiind urmărită de inculpat o bucată de drum, cu intenția de a o lovi din nou. După comiterea faptei și după ajungerea sa la domiciliu, inculpatul T.G., auzind că este căutat de lucrătorii de poliție, a dat cuțitul concubinei sale, D.G.V. care, la rândul ei, pentru a nu fi găsit, l-a aruncat în WC-ul din curtea gospodăriei, loc de unde a fost ridicat de fratele inculpatului și predat organelor de anchetă. Victima L.A., în urma agresiunii suferite, a fost transportată la Spitalul Clinic Municipal Medgidia, unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale și, fiind examinată de către medicul legist dr.

B.Ș., s-a concluzionat că L.A. prezintă leziuni traumatice produse cu un corp tăietor-înțepător ce pot data din 6 ianuarie 2008 și necesită 17 - 18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Plaga abdominală anterioară stânga i-a pus în primejdie viața prin complicațiile toxico-septice (ca urmare a plăgilor jejunale).

Situația de fapt reținută s-a stabilit în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, procesul-verbal de predare a cuțitului folosit la agresarea victimei, plângerea și declarațiile părții vătămate L.A., declarațiile martorilor T.M.A., C.G., Z.C., E.A., L.V., N.S., P.L., R.D.V., T.I., T.M.A., T.A., procesele-verbale de confruntare, raportul de constatare medico-legală din 10 ianuarie 2008 al Serviciului de Medicină Legală și procesul-verbal de concluzii provizorii, precum și foaia de observație din Spitalul Municipal Medgidia, unde a fost internată partea vătămată, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei de către inculpat.

În declarațiile pe care inculpatul le-a dat pe parcursul procesului penal, acesta a recunoscut că i-a aplicat 3 lovituri cu cuțitul părții vătămate L.A., însă a susținut că a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit cu o sticlă în cap. În declarația dată în fața instanței a susținut, totodată, că după ce a fost lovit de partea vătămată cu sticla în cap, el a vrut să fugă, dar partea vătămată l-a prins de geacă și nu i-a dat voie să plece și după ce s-au îmbrâncit, inculpatul a scos cuțitul și a lovit-o de 3 ori pe partea vătămată. A precizat inculpatul că se afla sub influența băuturilor alcoolice și nu a urmărit să o ucidă pe partea vătămată, ci doar să se apere. Martorul audiat în apărare la cererea inculpatului, T.A., a susținut varianta inculpatului.

La rândul său, partea vătămată a susținut că ea nu l-a lovit pe inculpat, a intervenit pentru ca inculpatul și fratele său să nu îl mai lovească pe fratele părții vătămate și atunci a fost lovită de inculpat cu cuțitul de 3 ori, în spate, în brațul drept și în abdomen, partea vătămată a fugit, iar inculpatul a urmărit-o, având în mână cuțitul și amenințându-o cu moartea. În declarațiile sale, martora T.M.A., patroana localului, care nu este rudă și nici în relații de prietenie cu niciuna din părți și care a asistat la incident, a precizat cu certitudine că partea vătămată nu a avut asupra sa nicio sticlă de bere, nu l-a lovit pe inculpat, ci doar a intervenit pentru ca fratele său să nu mai fie lovit de inculpat și în aceste circumstanțe inculpatul a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată.

În același sens au declarat și martorii E.A. și R.D.V. acesta din urmă precizând că, de fapt, cel care a fost lovit cu o sticlă de bere în cap a fost fratele părții vătămate - L.V. - acesta fiind lovit de fratele inculpatului, numitul T.M.; martorul i-a și despărțit pe cei doi și l-a luat pe L.V. și au fugit, timp în care l-a văzut pe inculpat alergând cu cuțitul după partea vătămată. S-a concluzionat că nu se poate reține că inculpatul a fost lovit cu o sticlă în cap de către partea vătămată, așa cum susține inculpatul, ci dimpotrivă, că partea vătămată a intervenit pentru a-l salva pe fratele său de loviturile inculpatului și ale fratelui acestuia, nefiind astfel întrunite dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de acest text de lege.

S-a considerat că, și în măsura în care s-ar reține că inculpatul a fost lovit de partea vătămată, așa cum susține acesta, starea de provocare nu a fost creată de partea vătămată, ci de inculpat și fratele acestuia, care l-au lovit pe fratele părții vătămate, acesta din urmă intervenind pentru a-și scăpa fratele. Partea vătămată L.A. s-a prezentat în instanță și a formulat pretenții civile, ulterior însă, în conformitate cu declarația notarială depusă la dosar, a declarat că s-a împăcat cu inculpatul. În cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Municipal Medgidia cu suma de 3.540,85 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate L.A. În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că fapta inculpatului T.G.

care, în seara zilei de 6 ianuarie 2008, pe fondul unei stări conflictuale i-a aplicat părții vătămate L.A. mai multe lovituri de cuțit, cauzându-i un număr de 3 plăgi, dintre care plaga înjunghiată în zona abdominală fosa iliacă stângă i-a pus viața în primejdie prin complicații toxico-septice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Instanța a reținut această încadrare având în vedere obiectul cu care inculpatul a lovit partea vătămată, zona vizată, intensitatea mare cu care a aplicat loviturile, mai ales cea din zona abdomenului, care a și pus în primejdie viața părții vătămate și, deci, chiar dacă inculpatul nu a urmărit să suprime viața părții vătămate, acesta trebuia și putea să prevadă acest rezultat în raport de toate aceste elemente.

S-a considerat că nu se poate dispune nici schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul a săvârșit fapta cu praeterintenție, formă de vinovăție care caracterizează această infracțiune. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. S-a reținut că inculpatul are studii 8 clase, este zugrav, concubinaj, are un copil minor și nu posedă antecedente penale. Prin Sentința penală nr. 1813 din 2 noiembrie 2007 a Judecătoriei Medgidia, a fost condamnat la pedeapsa de 700 RON amendă penală pentru lovirea unei persoane, dar și la pedeapsa de 500 RON pentru port de cuțit.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere fapta săvârșită de inculpat, gradul de pericol social ridicat al acesteia, împrejurările în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, precum și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale și a fost parțial sincer, fapt pentru care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, aceea de 5 închisoare, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a luat în considerare că inculpatul a acționat sub impulsul unei situații conflictuale, starea de ebrietate atât a inculpatului, cât și a părții vătămate, atitudinea părții vătămate care s-a împăcat cu inculpatul, prezentarea în fața organelor judiciare, atitudinea parțial sinceră și lipsa antecedentelor penale.

De asemenea, s-a ținut seama și de pericolul social ridicat al acestei fapte, inculpatul a atentat la viața părții vătămate, i-a pus viața în primejdie, iar rezultatul letal nu s-a produs ca urmare a intervenției medicale prompte, precum și de faptul că, în raport de condamnarea anterioară, inculpatul obișnuiește să poarte cuțit asupra sa și să comită infracțiuni cu violență. S-a apreciat că se impune executarea efectivă a pedepsei, întrucât numai în această modalitate se va realiza reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept. S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară privativă de drepturi și a dispozițiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

privind pedeapsa accesorie. S-a dedus perioada arestului preventiv din cuantumul pedepsei aplicate, de la data de 7 ianuarie 2008 la data de 22 august 2008, când față de inculpat s-a înlocuit măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură care subzistă și în prezent. Instanța a constatat că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile, inculpatul fiind obligat la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia, în sumă de 3.540,85 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare. S-a dispus confiscarea în interesul statului a cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii. Împotriva sus-menționatei sentințe a formulat apel inculpatul T.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: În mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. Se susține că inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate, ci doar cu intenția de a lovi partea vătămată, rezultatul produs, punerea în primejdie a vieții părții vătămate, putând fi atribuit inculpatului numai din culpă. În sensul acestei concluzii se face trimitere la împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv, pe fondul unui conflict spontan, starea de ebrietate a inculpatului și urmare a unei lovituri cu o sticlă, aplicată de partea vătămată inculpatului, (sens în care se face trimitere la declarația părții vătămate), precum și față de loviturile aplicate și zona vizată. În raport de aceleași împrejurări, se învederează că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării.

Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, atât ca urmare a nereținerii circumstanței atenuante a provocării, cât și a circumstanțelor personale favorabile inculpatului, respectiv atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului penal, regretul sincer și activ exprimat de acesta prin încercarea de a o ajuta pe partea vătămată cu o sumă de bani. Se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Prin Decizia penală nr. 32 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.G.

împotriva Sentinței penale nr. 52 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Constanța, pe care a apreciat-o ca fiind legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.G. solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea acestuia, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive: În cauză a fost stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta.

Referitor la primul motiv de recurs, care vizează schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză dovedesc că fapta inculpatului se încadrează în dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și nu în dispozițiile art. 182 C. pen., așa cum apreciază apărarea. Pentru a se pronunța astfel, Curtea are în vedere împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, respectiv obiectul vulnerant cu care a fost lovită victima (cuțit), numărul loviturilor aplicate (3), cât și zonele vizate, care sunt vitale.

Intenția cu care a acționat inculpatul, în sensul de a suprima viața victimei, este dovedită, alături de aspectele sus-menționate și de faptul că acesta nu a aplicat doar o lovitură victimei, ci a lovit cu cuțitul de trei ori, în mod repetat, deci, referitor la solicitarea de reducere a pedepsei în condițiile reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b), art. 76 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată. Astfel, corect instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, din probele administrate reieșind că, inițial, s-a declanșat un conflict verbal între fratele părții vătămate și fratele inculpatului, nicidecum între partea vătămată și inculpat.

În același sens se reține și comportamentul inculpatului, care a urmărit victima care încerca să fugă. Sub aspectul circumstanțelor atenuante ce s-au solicitat a fi reținute în favoarea inculpatului, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale favorabile acestuia (lipsa antecedentelor penale, vârsta, încercarea de a ajuta partea vătămată cu bani în perioada în care aceasta se afla internată în spital) au fost deja avute în vedere în cauză, pedeapsa stabilită fiind sub minimul special prevăzut de lege. Pe de altă parte, nu este lipsit de relevanță faptul că inculpatul are tendința de a avea un comportament violent și de a purta cuțit asupra sa, aspecte ce conduc la temerea că acesta este o persoană periculoasă și predispusă la fapte violente, îndreptate împotriva vieții persoanelor.

În consecință, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale, a fost parțial sincer), aspecte care au dus la stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul T.G.

este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform dispozitivului. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul-inculpat la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2010. Procesat de GGC - AZ