ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3171/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3171/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 52 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța

în Dosarul penal nr. 1129/118/2008, s-a dispus, în baza art. 20 raportat la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit.

b) C. pen., condamnarea inculpatului T.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a art. 76 alin. (3)

C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata

reținerii și arestării preventive, de la data de 7 ianuarie 2008 la data de 22

august 2008.

S-a constatat că față de inculpat s-a dispus

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea de domiciliu prin Încheierea din data de 19 august 2008 a

Tribunalului Constanța, măsură care subzistă și în prezent.

S-a constatat că partea civilă L.A. a

renunțat la pretențiile civile.

A fost obligat inculpatul la despăgubiri

civile către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia în sumă de 3.540,85 RON.

S-a confiscat de la inculpat, în interesul

statului, cuțitul folosit de acesta la comiterea infracțiunii, cu lungimea de

23 cm, din care 13 cm reprezintă lama, cu plăsele confecționate din metal și

fixate prin nituire.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1.300 RON.

Pentru a pronunța această sentință instanța

de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut

următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 18 februarie

2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul și victima se cunoșteau de multă

vreme, fiind consăteni, între aceștia nu erau relații apropiate, dar nici nu se

aflau în stare de conflict.

În ziua de 6 ianuarie 2008, atât inculpatul,

cât și victima, fiind sărbătoarea religioasă de Bobotează, au mers la un

restaurant în centrul localității, aparținând SC C.M. SRL.

Inculpatul, după ce a consumat mai multe

sticle cu bere, devenind în stare de ebrietate, a intrat împreună cu fratele

său, T.M., în discuții neprincipale și contradictorii cu numitul L.V., fratele

victimei, discuții ce au degenerat în ceartă și ulterior în conflict fizic.

Ca urmare a stării conflictuale create,

persoanele ce au produs scandalul au fost scoase din interiorul localului de

către proprietara acestuia, conflictul continuând după aceea în fața barului.

Pe motiv că frații T.G. și M. îl violentau pe

fratele său L.V., victima L.A. a intervenit, solicitând lui T.G. să nu-l mai

lovească pe L.V.

În aceste împrejurări, inculpatul având

asupra sa un cuțit de bucătărie despre care afirmă că îl cumpărase din aceeași

unitate în aceeași zi, l-a scos din buzunar și, în timp ce profera injurii și

amenințări cu moartea la adresa lui L.A., i-a aplicat acestuia un număr de 3

lovituri cu acel cuțit, creându-i un număr de 3 plăgi, una în zona abdominală -

fesă iliacă stângă, o plagă tăiată antebraț drept și o plagă tăiată

scapulo-femurală-stângă.

În urma loviturilor suferite, victima L.A.,

de teama acțiunii pe care dorea să o continue inculpatul, a fugit spre

domiciliul său, fiind urmărită de inculpat o bucată de drum, cu intenția de a o

lovi din nou.

După comiterea faptei și după ajungerea sa la

domiciliu, inculpatul T.G., auzind că este căutat de lucrătorii de poliție, a

dat cuțitul concubinei sale, D.G.V. care, la rândul ei, pentru a nu fi găsit,

l-a aruncat în WC-ul din curtea gospodăriei, loc de unde a fost ridicat de

fratele inculpatului și predat organelor de anchetă.

Victima L.A., în urma agresiunii suferite, a

fost transportată la Spitalul Clinic Municipal Medgidia, unde a fost supusă

unor intervenții chirurgicale și, fiind examinată de către medicul legist dr.

B.Ș., s-a concluzionat că L.A. prezintă leziuni traumatice produse cu un corp

tăietor-înțepător ce pot data din 6 ianuarie 2008 și necesită 17 - 18 zile de

îngrijiri medicale de la data producerii.

Plaga abdominală anterioară stânga i-a pus în

primejdie viața prin complicațiile toxico-septice (ca urmare a plăgilor

jejunale).

Situația de fapt reținută s-a stabilit în

baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșele fotografice, procesul-verbal de predare a cuțitului folosit

la agresarea victimei, plângerea și declarațiile părții vătămate L.A.,

declarațiile martorilor T.M.A., C.G., Z.C., E.A., L.V., N.S., P.L., R.D.V.,

T.I., T.M.A., T.A., procesele-verbale de confruntare, raportul de constatare

medico-legală din 10 ianuarie 2008 al Serviciului de Medicină Legală și

procesul-verbal de concluzii provizorii, precum și foaia de observație din

Spitalul Municipal Medgidia, unde a fost internată partea vătămată, toate coroborate

cu declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei de către inculpat.

În declarațiile pe care inculpatul le-a dat

pe parcursul procesului penal, acesta a recunoscut că i-a aplicat 3 lovituri cu

cuțitul părții vătămate L.A., însă a susținut că a fost provocat de partea

vătămată, care l-a lovit cu o sticlă în cap.

În declarația dată în fața instanței a

susținut, totodată, că după ce a fost lovit de partea vătămată cu sticla în

cap, el a vrut să fugă, dar partea vătămată l-a prins de geacă și nu i-a dat

voie să plece și după ce s-au îmbrâncit, inculpatul a scos cuțitul și a lovit-o

de 3 ori pe partea vătămată.

A precizat inculpatul că se afla sub

influența băuturilor alcoolice și nu a urmărit să o ucidă pe partea vătămată,

ci doar să se apere.

Martorul audiat în apărare la cererea

inculpatului, T.A., a susținut varianta inculpatului.

La rândul său, partea vătămată a susținut că

ea nu l-a lovit pe inculpat, a intervenit pentru ca inculpatul și fratele său

să nu îl mai lovească pe fratele părții vătămate și atunci a fost lovită de

inculpat cu cuțitul de 3 ori, în spate, în brațul drept și în abdomen, partea

vătămată a fugit, iar inculpatul a urmărit-o, având în mână cuțitul și

amenințându-o cu moartea.

În declarațiile sale, martora T.M.A.,

patroana localului, care nu este rudă și nici în relații de prietenie cu

niciuna din părți și care a asistat la incident, a precizat cu certitudine că

partea vătămată nu a avut asupra sa nicio sticlă de bere, nu l-a lovit pe

inculpat, ci doar a intervenit pentru ca fratele său să nu mai fie lovit de

inculpat și în aceste circumstanțe inculpatul a lovit-o cu cuțitul pe partea

vătămată.

În același sens au declarat și martorii E.A.

și R.D.V. acesta din urmă precizând că, de fapt, cel care a fost lovit cu o

sticlă de bere în cap a fost fratele părții vătămate - L.V. - acesta fiind

lovit de fratele inculpatului, numitul T.M.; martorul i-a și despărțit pe cei

doi și l-a luat pe L.V. și au fugit, timp în care l-a văzut pe inculpat

alergând cu cuțitul după partea vătămată.

S-a concluzionat că nu se poate reține că

inculpatul a fost lovit cu o sticlă în cap de către partea vătămată, așa cum

susține inculpatul, ci dimpotrivă, că partea vătămată a intervenit pentru a-l

salva pe fratele său de loviturile inculpatului și ale fratelui acestuia,

nefiind astfel întrunite dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nu se

poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării,

prevăzută de acest text de lege.

S-a considerat că, și în măsura în care s-ar

reține că inculpatul a fost lovit de partea vătămată, așa cum susține acesta,

starea de provocare nu a fost creată de partea vătămată, ci de inculpat și

fratele acestuia, care l-au lovit pe fratele părții vătămate, acesta din urmă

intervenind pentru a-și scăpa fratele.

Partea vătămată L.A. s-a prezentat în

instanță și a formulat pretenții civile, ulterior însă, în conformitate cu

declarația notarială depusă la dosar, a declarat că s-a împăcat cu inculpatul.

În cauză s-a constituit parte civilă Spitalul

Municipal Medgidia cu suma de 3.540,85 RON, reprezentând cheltuieli de

spitalizare a părții vătămate L.A.

În raport de situația de fapt reținută, s-a

stabilit că fapta inculpatului T.G. care, în seara zilei de 6 ianuarie 2008, pe

fondul unei stări conflictuale i-a aplicat părții vătămate L.A. mai multe

lovituri de cuțit, cauzându-i un număr de 3 plăgi, dintre care plaga

înjunghiată în zona abdominală fosa iliacă stângă i-a pus viața în primejdie

prin complicații toxico-septice, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Instanța a reținut această încadrare având în

vedere obiectul cu care inculpatul a lovit partea vătămată, zona vizată,

intensitatea mare cu care a aplicat loviturile, mai ales cea din zona abdomenului,

care a și pus în primejdie viața părții vătămate și, deci, chiar dacă

inculpatul nu a urmărit să suprime viața părții vătămate, acesta trebuia și

putea să prevadă acest rezultat în raport de toate aceste elemente.

S-a considerat că nu se poate dispune nici

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2)

C. pen. întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul

a săvârșit fapta cu praeterintenție, formă de vinovăție care caracterizează

această infracțiune.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat

inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a reținut că inculpatul are studii 8 clase,

este zugrav, concubinaj, are un copil minor și nu posedă antecedente penale.

Prin Sentința penală nr. 1813 din 2 noiembrie

2007 a Judecătoriei Medgidia, a fost condamnat la pedeapsa de 700 RON amendă

penală pentru lovirea unei persoane, dar și la pedeapsa de 500 RON pentru port

de cuțit.

La individualizarea pedepsei s-au avut în

vedere fapta săvârșită de inculpat, gradul de pericol social ridicat al

acesteia, împrejurările în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă

prevăzute de textul de lege, precum și persoana inculpatului, care nu posedă

antecedente penale și a fost parțial sincer, fapt pentru care s-a aplicat

inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege,

aceea de 5 închisoare, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a luat în considerare că

inculpatul a acționat sub impulsul unei situații conflictuale, starea de

ebrietate atât a inculpatului, cât și a părții vătămate, atitudinea părții

vătămate care s-a împăcat cu inculpatul, prezentarea în fața organelor

judiciare, atitudinea parțial sinceră și lipsa antecedentelor penale.

De asemenea, s-a ținut seama și de pericolul

social ridicat al acestei fapte, inculpatul a atentat la viața părții vătămate,

i-a pus viața în primejdie, iar rezultatul letal nu s-a produs ca urmare a

intervenției medicale prompte, precum și de faptul că, în raport de condamnarea

anterioară, inculpatul obișnuiește să poarte cuțit asupra sa și să comită

infracțiuni cu violență.

S-a apreciat că se impune executarea efectivă

a pedepsei, întrucât numai în această modalitate se va realiza reeducarea

acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept.

S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen.

privind pedeapsa complementară privativă de drepturi și a dispozițiilor art. 71

în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. privind

pedeapsa accesorie.

S-a dedus perioada arestului preventiv din

cuantumul pedepsei aplicate, de la data de 7 ianuarie 2008 la data de 22 august

2008, când față de inculpat s-a înlocuit măsura arestării preventive cu

obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură care subzistă și în

prezent.

Instanța a constatat că partea vătămată a

renunțat la pretențiile civile, inculpatul fiind obligat la despăgubiri civile

către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia, în sumă de 3.540,85 RON,

reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a dispus confiscarea în interesul statului

a cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

Împotriva sus-menționatei sentințe a formulat

apel inculpatul T.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de fond a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

182 C. pen.

Se susține că inculpatul nu a acționat cu

intenția de a suprima viața părții vătămate, ci doar cu intenția de a lovi

partea vătămată, rezultatul produs, punerea în primejdie a vieții părții vătămate,

putând fi atribuit inculpatului numai din culpă.

În sensul acestei concluzii se face trimitere

la împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv, pe fondul unui conflict

spontan, starea de ebrietate a inculpatului și urmare a unei lovituri cu o sticlă,

aplicată de partea vătămată inculpatului, (sens în care se face trimitere la

declarația părții vătămate), precum și față de loviturile aplicate și zona

vizată.

În raport de aceleași împrejurări, se

învederează că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă a provocării.

Instanța de fond a realizat o individualizare

greșită a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de

executare, atât ca urmare a nereținerii circumstanței atenuante a provocării,

cât și a circumstanțelor personale favorabile inculpatului, respectiv

atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului penal, regretul sincer și

activ exprimat de acesta prin încercarea de a o ajuta pe partea vătămată cu o

sumă de bani.

Se apreciază că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 32 din 16 martie

2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.G. împotriva

Sentinței penale nr. 52 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Constanța, pe care

a apreciat-o ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul T.G. solicitând, prin apărătorul desemnat din

oficiu, admiterea acestuia, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei

decizii.

Examinând decizia penală atacată prin prisma

motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt

și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele motive:

În cauză a fost stabilită corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta.

Referitor la primul motiv de recurs, care

vizează schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte constată că probele

administrate în cauză dovedesc că fapta inculpatului se încadrează în

dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și

nu în dispozițiile art. 182 C. pen., așa cum apreciază apărarea.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea are în

vedere împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, respectiv obiectul

vulnerant cu care a fost lovită victima (cuțit), numărul loviturilor aplicate

(3), cât și zonele vizate, care sunt vitale.

Intenția cu care a acționat inculpatul, în

sensul de a suprima viața victimei, este dovedită, alături de aspectele

sus-menționate și de faptul că acesta nu a aplicat doar o lovitură victimei, ci

a lovit cu cuțitul de trei ori, în mod repetat, deci, referitor la solicitarea

de reducere a pedepsei în condițiile reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b),

art. 74 lit. a), b), art. 76 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Astfel, corect instanța nu a reținut în

favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, din probele

administrate reieșind că, inițial, s-a declanșat un conflict verbal între

fratele părții vătămate și fratele inculpatului, nicidecum între partea

vătămată și inculpat.

În același sens se reține și comportamentul

inculpatului, care a urmărit victima care încerca să fugă.

Sub aspectul circumstanțelor atenuante ce

s-au solicitat a fi reținute în favoarea inculpatului, Înalta Curte apreciază că

circumstanțele personale favorabile acestuia (lipsa antecedentelor penale,

vârsta, încercarea de a ajuta partea vătămată cu bani în perioada în care

aceasta se afla internată în spital) au fost deja avute în vedere în cauză,

pedeapsa stabilită fiind sub minimul special prevăzut de lege.

Pe de altă parte, nu este lipsit de relevanță

faptul că inculpatul are tendința de a avea un comportament violent și de a

purta cuțit asupra sa, aspecte ce conduc la temerea că acesta este o persoană

periculoasă și predispusă la fapte violente, îndreptate împotriva vieții

persoanelor.

În consecință, Înalta Curte constată că la

individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

al infracțiunii, împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului

(nu are antecedente penale, a fost parțial sincer), aspecte care au dus la

stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege,

în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt

reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

constată că recursul declarat de inculpatul T.G. este nefondat, urmând a fi

respins ca atare, conform dispozitivului.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2)

raportat la art. 189 C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 16 martie 2010 a Curții de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul-inculpat la 400 RON,

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

septembrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ