ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4087/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 651 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul

M.A., în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., iar inculpatul a fost obligat

să plătească părții civile N.N. suma de 40.000.000 ROL

cu titlu de daune morale și Spitalului Clinic Județean Constanța

suma de 11.767.968 ROL despăgubiri civile.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut, în fapt, că în

noaptea de 11 august 2002, în jurul orelor 23,30 – 24,00, pe palierul blocului

unde locuiau partea vătămată N.N. și mama inculpatului S.M.

a avut loc un conflict verbal. Enervat, inculpatul a luat din apartamentul

mamei sale un cuțit, a făcut un pas în apartamentul părții

vătămate și a lovit-o în regiunea deltoidiană stângă.

Inculpatul și mama lui s-au retras în locuința lor iar partea

vătămată a fost internată la spital cu diagnosticul de „plagă

înjunghiată prin agresiune, deltoidiană stânga cu secțiunea

venei cefalice” stabilindu-se potrivit raportului de expertiză

medico-legală din dosar că aceste leziuni au pus în primejdie

viața victimei prin șoc hemoragic și că au necesitat 12-14

zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt

și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului

verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire

penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor părții

vătămate N.N., a declarațiilor martorelor N.C.E. și S.M.,

probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel

Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 15 din 26

ianuarie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul M.A., a desființat în

parte sentința primei instanțe și rejudecând a înlăturat

obligarea inculpatului la plata sumei de 11.767.968 ROL, menținând

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, instanța

de control judiciar, primind criticile din apelul inculpatului a constatat

că suma reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei a fost suportată

de C.J.A.S. Constanța și că obligarea inculpatului la plata aceleiași

sume către Spitalul Clinic Județean Constanța ar însemna o

îmbogățire fără justă cauză.

Referitor la celelalte

critici ale apelantului inculpat în sensul că fapta trebuia încadrată

în dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen. și că era

aplicabilă circumstanța atenuantă a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) din același cod, instanța de

control judiciar a constatat că acestea sunt nefondate.

Astfel, s-a reținut

că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de ucidere a

victimei și că incidentul îi este în totalitate imputabil.

După sesizarea

instanței de apel partea vătămată a încetat din

viață, fiind citate în cauză succesoarele acesteia, soția

supraviețuitoare N.E.C. și fiica I.A.R.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen legal inculpatul M.A. care, invocând dispozițiile

art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., a susținut că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 182 C. pen., că trebuia reținută circumstanța atenuantă a provocării și

că pedeapsa aplicată este prea severă.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este

neîntemeiat.

și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului în săvârșirea, în noaptea de 11 august 2002, a tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Probele administrate în

cauză au confirmat că la data arătată inculpatul a avut

manifestări zgomotoase în imobil, tulburând prin comportamentul său

liniștea locatarilor, și că victima a intervenit solicitându-i

să înceteze aceste manifestări.

Ulterior, la ușa

apartamentului victimei, s-au prezentat inculpatul și mama sa,

aceștia făcându-i reproșuri victimei. Pe acest fond conflictual,

inculpatul aflat în spatele mamei sale și ținând în mână un

cuțit a lovit puternic victima în regiunea deltoidiană stânga, secționându-i

vena cefalică stângă și producându-i o hemoragie puternică.

Având în vedere instrumentul

tăietor folosit, intensitatea loviturii și zona vizată,

adăpostind organe vitale, instanțele au tras în mod justificat concluzia

că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de ucidere a

victimei și nu de a-i cauza vătămări corporale, punerea în

primejdie a vieții nefiind rezultatul intenției depășite ce

caracterizează fapta prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Așa fiind, fapta a fost corect încadrată în dispozițiile art. 20

raportat la art. 174 C. pen.

al cauzei nu a rezultat existența vreunui act ori gest din partea victimei

căruia să îi fie conferită semnificația juridică a

circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., reieșind dimpotrivă că incidentul este imputabil în

totalitate inculpatului.

Ca atare, nu subzistă

eroarea gravă de fapt prin nereținerea scuzei provocării.

principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului se constată

că aceasta a fost individualizată chiar la minimul prevăzut de

lege instanțele, având în mod corect în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei, și

persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o

poziție de recunoaștere parțială a faptei negând

intenția de ucidere.

Se mai constată că

această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în

comunitate a inculpatului.

Deoarece au fost respectate

dispozițiile legale menționate, iar din actele dosarului nu a

rezultat existența unor împrejurări care să fie apreciate drept

circumstanțe atenuante, critica formulată de inculpat în sensul

greșitei individualizări a pedepsei și solicitarea de reducere a

acesteia sub minimul legal, nu pot fi primite.

considerentele ce preced constatând nefondate criticile recurentului inculpat

și nerezultând din analiza actelor dosarului cazuri de casare din cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge,

ca nefundat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 15/ P din 26 ianuarie

2006  a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 iunie 2006.