ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4696/2005

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 19 din 22

martie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de condamnatul B.P. împotriva sentinței penale nr.

692 din 10 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța.

S-a reținut că prin cererea de

revizuire condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei întrucât nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor deoarece el a aplicat victimei doar

două palme, ceilalți doi făptuitori fiind autorii faptei.

Prin sentința penală 629 din 10

noiembrie 2002 s-a dispus condamnarea revizuientului la 18 ani închisoare și 5

ani interzicerea unor drepturi, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit

de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă prin

decizia penală nr. 2434 din 23 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție.

S-a reținut că, la data de 6 mai

2002, inculpatul B.P., împreună cu M.G. și S.I., de asemenea, condamnați în

cauză, au agresat victima B.G., pe care au lovit-o continuu cu pumnii,

picioarele și bare metalice în diferite zone ale corpului, provocând leziune pe

aproximativ 40 % din suprafața corpului, care au condus la decesul acesteia

datorită șocului hemoragic.

Instanța de fond a reținut că

susținerea condamnatului că a aplicat victimei doar două palme nu constituie o

împrejurare nouă, acest aspect fiind analizat de prima instanță precum și de

cele de control judiciar.

Așa fiind, motivul invocat nu poate constitui

cerere de revizuire.

Apelul declarat de condamnat a fost respins

prin decizia nr. 114/ P din 22 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța care a reținut că legal și temeinic a fost respinsă cererea întrucât

nu există nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Condamnatul a declarat recurs

susținând că se impune audierea martorilor pe care i-a propus, inclusiv a

martorului S.I., care a fost constrâns să depună mărturie împotriva sa.

Examinând recursul prin prisma

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., Curtea constată că acesta este nefondat.

Astfel, revizuirea poate fi cerută

numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C.

proc. pen.

În speță cererea de revizuire își găsește

temeiul în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Se constată, însă, că aspectul

invocat de revizuient nu constituie o împrejurare nouă, pe care instanța să nu

o fi cunoscut la momentul judecății, atâta timp cât, cu ocazia soluționării

cauzei în primă instanță, revizuientul a invocat în apărare o contribuție

redusă care nu putea provoca moartea victimei, apărare care a fost verificată

de instanță și înlăturată deoarece era infirmată de probele administrate.

Nefiind întrunite condițiile pentru

existența cazului de revizuire, nu pot fi audiați martori, așa cum s-a

solicitat, pentru că astfel s-ar prelungi probatoriul în cadrul unei căi extraordinare

de atac, ceea ce este inadmisibil.

Întrucât nu există nici motive de

recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, recursul va fi respins,

ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul-revizuient B.P. împotriva deciziei penale nr. 114/ P

din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul

condamnat-revizuient la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2005.