ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4696/2005

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 19 din 22 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.P. împotriva sentinței penale nr. 692 din 10 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța. S-a reținut că prin cererea de revizuire condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor deoarece el a aplicat victimei doar două palme, ceilalți doi făptuitori fiind autorii faptei. Prin sentința penală 629 din 10 noiembrie 2002 s-a dispus condamnarea revizuientului la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2434 din 23 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție. S-a reținut că, la data de 6 mai 2002, inculpatul B.P., împreună cu M.G. și S.I., de asemenea, condamnați în cauză, au agresat victima B.G., pe care au lovit-o continuu cu pumnii, picioarele și bare metalice în diferite zone ale corpului, provocând leziune pe aproximativ 40 % din suprafața corpului, care au condus la decesul acesteia datorită șocului hemoragic. Instanța de fond a reținut că susținerea condamnatului că a aplicat victimei doar două palme nu constituie o împrejurare nouă, acest aspect fiind analizat de prima instanță precum și de cele de control judiciar. Așa fiind, motivul invocat nu poate constitui cerere de revizuire.

Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia nr. 114/ P din 22 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța care a reținut că legal și temeinic a fost respinsă cererea întrucât nu există nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Condamnatul a declarat recurs susținând că se impune audierea martorilor pe care i-a propus, inclusiv a martorului S.I., care a fost constrâns să depună mărturie împotriva sa. Examinând recursul prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., Curtea constată că acesta este nefondat. Astfel, revizuirea poate fi cerută numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc.

pen. În speță cererea de revizuire își găsește temeiul în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Se constată, însă, că aspectul invocat de revizuient nu constituie o împrejurare nouă, pe care instanța să nu o fi cunoscut la momentul judecății, atâta timp cât, cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță, revizuientul a invocat în apărare o contribuție redusă care nu putea provoca moartea victimei, apărare care a fost verificată de instanță și înlăturată deoarece era infirmată de probele administrate. Nefiind întrunite condițiile pentru existența cazului de revizuire, nu pot fi audiați martori, așa cum s-a solicitat, pentru că astfel s-ar prelungi probatoriul în cadrul unei căi extraordinare de atac, ceea ce este inadmisibil.

Întrucât nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient B.P. împotriva deciziei penale nr. 114/ P din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul condamnat-revizuient la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2005.