ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4366/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 63 din 3 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 174 alin. (1), cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul R.M. a fost condamnat la 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și art. 76 alin. ultim C. pen., cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor. Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile și cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ziua de 6 iunie 2001, inculpatul R.M., pe motiv că o persoană i-ar fi furat niște scule de pescuit, fără însă a se dovedi acest fapt, a înjurat-o și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în spate și în piept, l-a trântit pe un drum public lovindu-l apoi cu intensitate, de mai multe ori cu picioarele în partea dreaptă a abdomenului după care lăsând-o jos, a plecat acasă. După aproximativ 20-30 minute de la primirea loviturilor victima s-a ridicat și a mers la domiciliul său unde a decedat în jurul orelor 20 - 21 ca urmare a unui șoc hemoragic prin hemoragie internă masivă datorată unei rupturi traumatice de lob hepatic drept.

Din raportul de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legală Constanța a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic prin hemoragie internă masivă, urmare a rupturii traumatice de lob drept. Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel. Prin decizia penală nr. 161 din 19 mai 2003 a Curții de Apel Constanța apelul inculpatului a fost admis, casată hotărârea atacată și în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen., cu art. 76 lit. e) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În temeiul art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul R.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare, deoarece s-a reținut că victima a fost lovită odată în umăr și a doua oară în spate, după care a căzut. Au fost înlăturate dispozițiile art. 76 alin. ultim C. pen. și menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei ultime hotărâri, inculpatul a declarat recurs. Apărătorii acestuia, pe rând au susținut că probele administrate sunt contradictorii, în special declarațiile martorilor C.I. și C.E., din analiza acestora nerezultând vinovăția inculpatului, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și achitarea recurentului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Din analiza probelor, care au fost complet administrate și corect interpretate, rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a agresat victima, lovind-o. Astfel, recurentul a recunoscut că după ce i-a dat victimei o sumă de bani și o sticlă cu vodcă, constatând că aceasta i-a furat din curte un rucsac cu scule de pescuit, a plecat în urmărirea ei și după ce a ajuns-o, a lovit-o cu pumnul în umărul stâng și cu piciorul în spate cu intenția de a-și recupera bunurile. Inculpatul a mai arătat că victima a căzut fără a mai fi lovită după care ridicându-se, a fugit. Recunoașterea inculpatului se coroborează cu relatările martorilor care confirmă că inculpatul R.M. a lovit o singură dată pe victimă cu palma peste ceafă și cu un picior în spate.

Față de probele administrate în cauză este evident că susținerea apărătorului, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a comis fapta nu este întemeiată pentru că a fost dovedită existența acțiunii întreprinsă de către recurent. Afirmația inculpatului că martorii C.I. și E. au dat declarații mincinoase nu corespunde realității, deoarece din relatările acestora reiese că recurentul a agresat victima, astfel încât, bine a procedat instanța de apel reținând în parte relatările acestora, în sensul că victima a fost lovită o singură dată cu pumnul și piciorul, dar nu cu intenția de a omorî. Pentru acest motiv nu se poate susține că depozițiile lor sunt contradictorii.

Reținând deci că inculpatul a lovit victima, instanța constată că acțiunea acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care instanța de apel l-a condamnat și anume latura subiectivă. Sub acest aspect, este de menționat că infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este o faptă penală comisivă și de rezultat a cărei latură subiectivă este complexă, în sensul că pe de o parte este necesar să existe intenția de lovire ori de vătămare a integrității corporale și culpa în ce privește rezultatul, care nu a fost prevăzut deși trebuia și putea să-l prevadă având în vedere condițiile în care a avut loc incidentul (lovirea victimei, căderea acesteia la pământ și starea ei de ebrietate).

Așadar, existând fapta și fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat de către instanța de apel, recursul urmează să fie respins. Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute prevenția respectivă. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei nr. 161 din 19 mai 2003 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 iunie 2001, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.