ÎCCJ, decizie (scj.ro #85588)

Omor. Loviri cauzatoare de moarte. Intenție de a ucide Lovirea unei persoane cu pumnii și cu picioarele, cu consecința mai multor fracturi costale, rupturi pulmonare și hepatice, urmate de moartea victimei, caracterizează fapta, sub aspect subiectiv, ca fiind săvârșită cu intenția de a ucide, iar nu cu intenția de vătămare a integrității corporale cu urmarea morții survenite din culpă, prin depășirea intenției făptuitorului. Completul de 9 judecători, decizia nr.101 din 7 octombrie 2002 Prin sentința penală nr.3 din 18 ianuarie 2001 a Tribunalului Călărași, inculpatul C.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art.174 raportat la art.175 lit.i C.pen.

Instanța a reținut că, la 20 iulie 2000, aflându-se într-un bar unde consuma băuturi alcoolice, inculpatul s-a certat cu un alt consumator pe care l-a lovit cu pumnul, iar după ce acesta a căzut, i-a aplicat mai multe lovituri puternice cu piciorul în regiunea toraco-abdominală, amenințând că-l va ucide. Agresiunea a încetat după intervenția altor persoane aflate în local. Ajunsă la domiciliul ei victima a decedat la scurtă vreme, moartea datorându-se șocului traumatic-hemoragic produs în urma politraumatismului cranio-toraco-abdominal, cu multiple fracturi costale și rupturi de organe interne cauzate prin loviturile aplicate de inculpat. Apelul inculpatului a fost respins prin decizia nr.211/A din 29 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Prin decizia nr.3550 din 4 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, a admis recursul declarat de inculpat și, casând hotărârile pronunțate în apel și în primă instanță, a schimbat încadrarea faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 C.pen. și l-a condamnat în baza acestui text de lege. Instanța de recurs a motivat că, față de pregătirea școlară redusă și starea de ebrietate în care inculpatul s-a aflat, precum și de lipsa unui mobil de natură a-l determina să suprime viața victimei, nu se poate considera că a acționat cu intenția de a ucide prin lovituri aplicate cu pumnul și piciorul, lovituri care, în mod obișnuit, nu duc la deces. S-a mai arătat că amenințările cu moartea proferate de inculpat în timp ce lovea victima nu au relevanță, deoarece starea de ebrietate în care se afla l-a făcut să fie incoerent în gândire și să nu aibă controlul expresiilor folosite.

Împotriva acestei ultime decizii s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că fapta inculpatului constituie infracțiunea de omor. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art.174 raportat la art.175 alin.1 lit.i C.pen., uciderea unei persoane, săvârșită în public, constituie infracțiunea de omor calificat. Spre deosebire de infracțiunea de omor, care nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în una din cele două modalități la care se referă art.19 alin.2 pct.2 lit.a și b C.pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 din același cod se săvârșește cu intenție depășită, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și prin culpă în ce privește rezultatul produs, moartea victimei.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul, după căderea victimei, a continuat să o lovească, aplicându-i lovituri puternice cu piciorul în zona toraco-abdominală, pe care le-a însoțit de amenințări cu moartea, până când a fost oprit de intervenția altor consumatori. De vreme ce prin raportul de autopsie aprobat de Comisia de Avizare și Control s-a constatat că victima a prezentat un infiltrat hemoragic de 8/3 cm în zona parieto-occipitală, 7 fracturi costale, rupturi mari ale plămânilor și ale lobului hepatic drept, precum și o cantitate mare de sânge în cavitatea pleurală și în cea peritoneală, iar moartea a survenit după puțin timp, înseamnă că loviturile repetate și puternice aplicate de inculpat în zone vitale nu puteau avea alt rezultat decât producerea decesului.

Intensitatea neobișnuită a loviturilor aplicate și rezultatul aproape imediat letal, confirmă intenția de a ucide afirmată de inculpat în timpul agresiunii, prin amenințările cu moartea proferate. Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea și rezultatul acesteia infirmă opinia instanței de recurs că inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depășit intenția de a aplica o corecție victimei. În consecință, se impune concluzia că prima instanță și cea de apel au reținut corect că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct, motiv pentru care recursul în anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a dispus respingerea recursului declarat de inculpat.