ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5830/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 4 martie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul E.F. la o pedeapsă de 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c), C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru 661 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Roman, prin sentința penală nr. 589/1995, rest ce s-a contopit cu pedeapsa aplicată, în cauză, urmând ca inculpatul să execute 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea și a dispozițiilor art. 71 și art. 64 din același cod.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada arestării preventive de la 29 septembrie 2002 la zi. S-a reținut, în fapt, urmare probelor administrate, că la 13 iulie 1998, inculpatul, împreună cu trei persoane (martori) pe care îi cunoștea de la ghenele de gunoi, precum și cu victima U.V., au consumat băuturi alcoolice, printre care și spirt medicinal. Pe acest fond și cu motivarea că U.V. i-ar fi reproșat că i-a sustras o geantă în care se găsea aluminiu, inculpatul a atacat victima pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele în zona capului și a toracelui până când aceasta a decedat. Din raportul de expertiză medico legală, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic consecutiv unui traumatism toraco – abdominal cu fracturi costale bilaterale, hemoragii interne obiectivate prin hemotorace dr., hemoperitoneu și ruptură de ficat.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr. 189 din 13 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de E.F. Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acestuia și, după rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și reținerea, în favoarea sa, a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei. În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei pe care o consideră prea aspră. Recursul declarat nu este fondat. Pentru a se reține infracțiunea de omor și nu cea de loviri cauzatoare de moarte este necesar ca, din împrejurările cauzei să rezulte, în mod neechivoc, că inculpatul și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și că el a urmărit sau a acceptat producerea acestui rezultat, condiții pe deplin îndeplinite în speță.

Astfel, inculpatul a lovit victima repetat și cu mare intensitate, cu pumnii și picioarele, în zona și cu organe vitale ale corpului, producându-i moartea, având deci reprezentarea consecințelor actelor sale și chiar dacă nu a dorit acest rezultat, l-a acceptat, săvârșind, astfel, fapta cu intenție indirectă. Nu se poate reține nici apărarea, în sensul că a săvârșit fapta în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. Reproșul victimei că i-ar fi sustras o geantă de aluminiu nu i-a putut produce inculpatului acea puternică stare de tulburare sau emoție necesară existenței provocării, iar acte de violență ori alte fapte ilicite grave nu au existat.

De asemenea, individualizarea pedepsei se privește a fi corectă, instanțele reținând, conform art. 72 C. pen., gravitatea faptei, modul cum aceasta a fost comisă iar, cu privire la persoana inculpatului, împrejurarea că acesta a mai suferit multiple condamnări printre care și 24 ani de închisoare, pentru omor și tâlhărie, prin sentința penală nr. 577 din 25 martie 1983. În raport de cele expuse, cum hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.F. împotriva deciziei penale nr. 189 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25 septembrie 2002 la 11 decembrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2003.