ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5830/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5830/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 4

martie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul E.F. la o pedeapsă

de 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c), C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru 661 zile, rest rămas neexecutat din

pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Roman, prin sentința

penală nr. 589/1995, rest ce s-a contopit cu pedeapsa aplicată, în cauză,

urmând ca inculpatul să execute 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea și a

dispozițiilor art. 71 și art. 64 din același cod.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă perioada arestării preventive de la 29 septembrie

2002 la zi.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că la 13 iulie 1998, inculpatul, împreună cu trei

persoane (martori) pe care îi cunoștea de la ghenele de gunoi, precum și cu

victima U.V., au consumat băuturi alcoolice, printre care și spirt medicinal.

Pe acest fond și cu

motivarea că U.V. i-ar fi reproșat că i-a sustras o geantă în care se găsea

aluminiu, inculpatul a atacat victima pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele

în zona capului și a toracelui până când aceasta a decedat.

Din raportul de expertiză medico

legală, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului

traumatic consecutiv unui traumatism toraco – abdominal cu fracturi costale

bilaterale, hemoragii interne obiectivate prin hemotorace dr., hemoperitoneu și

ruptură de ficat.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin decizia nr. 189 din 13 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de E.F.

Împotriva ultimei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acestuia și, după rejudecare,

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și reținerea, în favoarea sa, a

circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu

reducerea corespunzătoare a pedepsei.

În subsidiar, solicită

reindividualizarea pedepsei pe care o consideră prea aspră.

Recursul declarat nu este fondat.

Pentru a se reține infracțiunea de omor

și nu cea de loviri cauzatoare de moarte este necesar ca, din împrejurările

cauzei să rezulte, în mod neechivoc, că inculpatul și-a reprezentat

posibilitatea morții victimei și că el a urmărit sau a acceptat producerea

acestui rezultat, condiții pe deplin îndeplinite în speță.

Astfel, inculpatul a lovit victima

repetat și cu mare intensitate, cu pumnii și picioarele, în zona și cu organe

vitale ale corpului, producându-i moartea, având deci reprezentarea

consecințelor actelor sale și chiar dacă nu a dorit acest rezultat, l-a

acceptat, săvârșind, astfel, fapta cu intenție indirectă.

Nu se poate reține nici apărarea, în

sensul că a săvârșit fapta în condițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Reproșul victimei că i-ar fi sustras

o geantă de aluminiu nu i-a putut produce inculpatului acea puternică stare de

tulburare sau emoție necesară existenței provocării, iar acte de violență ori

alte fapte ilicite grave nu au existat.

De asemenea, individualizarea

pedepsei se privește a fi corectă, instanțele reținând, conform art. 72 C.

pen., gravitatea faptei, modul cum aceasta a fost comisă iar, cu privire la

persoana inculpatului, împrejurarea că acesta a mai suferit multiple condamnări

printre care și 24 ani de închisoare, pentru omor și tâlhărie, prin sentința

penală nr. 577 din 25 martie 1983.

În raport de cele expuse, cum

hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul E.F. împotriva deciziei penale nr.

189 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 25 septembrie 2002 la 11

decembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 decembrie 2003.