ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 176 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a condamnat pe
inculpatul C.I., la pedeapsa principală de 25 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
pedeapsă complementară.
Pe perioada prevăzută
de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării
preventive, începând cu 25 octombrie 2007, la zi, menținându-se starea de
arest față de acesta.
S-a luat act că în
cauză nu a existat constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
Inculpatul C.I.,
împreună cu mama sa, victima C.A., și cu cei doi copii minori,
rezultați din căsătoria cu numita C.M., locuiau în comuna
Întorsura, județul Dolj.
În dimineața zilei de
23 octombrie 1997, cei doi copii minori ai inculpatului s-au deplasat la
școala din comună, acesta rămânând în locuință
împreună cu mama sa, victima C.A.
În jurul orelor 10,00, cei
doi au început să facă țuică la cazan, iar în jurul orelor
10,30, la locuința inculpatului a venit martorul C.G., cei doi purtând o
discuție de aproximativ 20 de minute.
În jurul orelor 13,00, cei
doi copii ai inculpatului s-au întors de la școală, iar după ce
au servit masa, aceștia au rămas în casă pentru a pregăti
temele de a doua zi.
Inculpatul și mama sa
au continuat să facă țuică la cazan, până în jurul
orelor 18,00, timp în care, C.I. a consumat din țuica fabricată.
În seara aceleiași
zile, cei patru au servit masa în jurul orelor 20,00, iar pe timpul mesei,
între inculpat și mama sa, C.A., s-au iscat discuții contradictorii,
inculpatul reproșându-i acesteia faptul că îi scapă mâncarea din
mână pe pardoseală.
Deranjată de
reproșurile fiului său, victima C.A. s-a ridicat de la masă, a
părăsit încăperea, apoi a revenit după un timp, însă
nu a mai intrat în camera în care se servise masa, ea rămânând pe un pat
dintr-o încăpere alăturată.
Inculpatul s-a deplasat în
această încăpere în care se afla mama sa și i-a cerut să
meargă să doarmă în aceeași cameră în care urmau
să doarmă el, cât și cei doi copii, întrucât aceasta era
încălzită.
Neputând să se
deplaseze singură, inculpatul a ridicat-o de pe pat și a ajutat-o
să ajungă în camera în care urmau să doarmă, victima
așezându-se pe un pătuț metalic situat lângă soba din
încăpere.
La un moment dat, victima
s-a ridicat cu intenția de a merge la toaletă și constatând
că nu mai revine, fiul cel mare al inculpatului, C.C., a mers după
aceasta, iar după ce au revenit împreună, minorul a relatat că o
găsise pe victimă în curte, căzută pe sol.
Faptul că mama sa s-ar
fi îmbătat, l-a iritat pe inculpat care, fiind la rându-i sub
influența alcoolului, s-a deplasat la patul pe care se afla victima
și a început să o lovească cu pumnii și picioarele, iar
după ce a tras-o din pat, doborând-o pe pardoseală, a continuat
să o lovească cu picioarele.
Când a constatat că
victima nu mai poate vorbi, inculpatul a ridicat-o de pe podea, a spălat-o
de sânge și a pus-o din nou pe patul de lângă sobă.
Potrivit raportului
medico-legal de autopsie nr. 3914/ A3 din 17 decembrie 2007, întocmit de I.M.L.
Craiova, moartea victimei C.A. a fost violentă, datorându-se șocului
hemoragic și hemoragiei, consecință a unui politraumatism cu
fracturi costale multiple și rupturi de organe interne, cu hemotorax
și hemiperitoneu.
Leziunile constatate pe
corpul victimei se puteau produce atât prin lovire cu corpuri dure, dar și
de corpuri dure, cât și prin comprimare între două planuri dure,
între aceste leziuni și deces existând legătură de cauzalitate.
Situația de fapt
reținută de prima instanță, existența faptei, cât
și vinovăția inculpatului au fost demonstrate de un probatoriu
constând în declarațiile martorilor C.C.M., C.V., T.A., S.E. și S.D.,
acestea coroborate cu concluziile actelor medico-legale, cât și cu
celelalte acte și lucrări ale dosarului.
Inculpatul a negat
învinuirile ce i s-au adus, susținând că leziunile constatate în
raportul medico-legal și care au condus la moartea mamei sale, se
explică prin aceea că, fiind în stare de ebrietate, aceasta ar fi
căzut de mai multe ori, lovindu-se de scările de la intrare, cât
și de alte obiecte cu efect vătămător.
În drept, s-a stabilit
că activitatea infracțională a inculpatului, consumată în
împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul
constitutiv al infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută
de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.
La individualizarea
judiciară a pedepsei principale, prima instanță a avut în vedere
criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social
concret al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta s-a
consumat, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc persoana
inculpatului, acesta nemanifestând regret față de cele întâmplate
și, mai mult, încercând să ascundă urmele faptei, pe de
altă parte.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub
aspectul că pedeapsa principală aplicată este prea severă,
sens în care a fost invocată o soluție de redozare a acesteia, ca
urmare a reținerii de circumstanțe personale prevăzute de art.
74 și 76 C. pen.
Prin decizia penală nr.
139 pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie
2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul C.I., a
desființat sentința sub aspectul greșitei individualizări a
pedepsei principale și a redus pedeapsa de la 25 ani închisoare la 18 ani
închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța a reținut că gradul de pericol
concret al faptei săvârșite de inculpat decurs din urmările
produse și din modul în care infracțiunea s-a consumat, a fost
supraestimat în raport cu celelalte criterii de individualizare ale pedepsei.
Instanța de apel a
apreciat că o pedeapsă principală de 18 ani închisoare,
stabilită cu luarea în seamă a gradului de pericol social concret al
faptei săvârșite, dar și a împrejurărilor în care aceasta
s-a consumat, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunea comisă cât și a unor elemente ce privesc pe
făptuitor, o atitudine de regret manifestată în fața
instanței, este de natură să asigure scopurile instituite în art.
52 C. pen.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și
inculpatul C.I.
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Craiova a invocat cazul de casare a hotărârii
prevăzută de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., solicitând
casarea deciziei și menținerea sentinței, deoarece instanța
de fond a aplicat o pedeapsă, cu respectarea tuturor criteriilor de
individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen.
Inculpatul a invocat
cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
și pct. 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de
apel, recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice a
faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175
alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.
pen., susținând că nu a avut niciodată intenția de a
suprima viața victimei, a cărei stare de sănătate era
precară și care în momentul incidentului se afla sub influența
băuturilor alcoolice, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, pe
care o consideră aspră, avându-se în vedere că acesta nu are
antecedente penale și că are doi copii minori în întreținere.
Recursurile nu sunt fondate.
Elementul subiectiv al
infracțiunii de omor îl constituie vinovăția sub forma
intenției, indiferent de modalitatea acesteia. În general, intenția
de a ucide rezultă din modul cum a fost săvârșită fapta.
Aplicarea de lovituri la
întâmplare cu corpuri contondente sunt considerate ca dovezi neîndoielnice ale
intenției de a ucide.
Intenția, ca element
subiectiv caracteristic infracțiunii de omor, o deosebește pe aceasta
de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, la care
făptuitorul nu urmărește și nu acceptă eventualitatea
morții victimei.
Potrivit raportului
medico-legal de autopsie, moartea victimei C.A. a fost violentă,
datorându-se socului hemoragic și hemoragiei, consecință a unui
politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne
cu hemotorax și hemiperitoneu.
Leziunile constatate pe
corpul victimei se puteau produce atât prin lovire cu corpuri dure, dar și
de corpuri dure, cât și prin comprimarea între două planuri dure,
între aceste leziuni și deces existând legătură de cauzalitate.
Fapta de lovire a victimei
de către inculpat constituie cauza morții victimei, chiar dacă
la aceasta ar fi contribuit și victima, datorită stării de
ebrietate în care se afla și a nesiguranței în mișcări.
În cauză, încadrarea
juridică reținută de instanță este corectă
și hotărârea nu este supusă casării, conform cazului
prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., invocat de
recurentul inculpat.
Individualizarea
judiciară s-a făcut de către instanța de apel, cu
respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.
Instanța de apel a avut
în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei săvârșite
de către inculpat, cât și împrejurările în care au avut loc
faptele, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are
doi copii minori.
Prin urmare, hotărârea
atacată cu recurs nu poate fi supusă casării, conform art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., așa cum au solicitat recurenții.
Față de aceste
considerente, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova
și de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 139 din 23 octombrie
2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 25
octombrie 2007, la 23 ianuarie 2009.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 23 ianuarie 2009.