ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 176 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul C.I., la pedeapsa principală de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 25 octombrie 2007, la zi, menținându-se starea de arest față de acesta.

S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, următoarele: Inculpatul C.I., împreună cu mama sa, victima C.A., și cu cei doi copii minori, rezultați din căsătoria cu numita C.M., locuiau în comuna Întorsura, județul Dolj. În dimineața zilei de 23 octombrie 1997, cei doi copii minori ai inculpatului s-au deplasat la școala din comună, acesta rămânând în locuință împreună cu mama sa, victima C.A. În jurul orelor 10,00, cei doi au început să facă țuică la cazan, iar în jurul orelor 10,30, la locuința inculpatului a venit martorul C.G., cei doi purtând o discuție de aproximativ 20 de minute. În jurul orelor 13,00, cei doi copii ai inculpatului s-au întors de la școală, iar după ce au servit masa, aceștia au rămas în casă pentru a pregăti temele de a doua zi.

Inculpatul și mama sa au continuat să facă țuică la cazan, până în jurul orelor 18,00, timp în care, C.I. a consumat din țuica fabricată. În seara aceleiași zile, cei patru au servit masa în jurul orelor 20,00, iar pe timpul mesei, între inculpat și mama sa, C.A., s-au iscat discuții contradictorii, inculpatul reproșându-i acesteia faptul că îi scapă mâncarea din mână pe pardoseală. Deranjată de reproșurile fiului său, victima C.A. s-a ridicat de la masă, a părăsit încăperea, apoi a revenit după un timp, însă nu a mai intrat în camera în care se servise masa, ea rămânând pe un pat dintr-o încăpere alăturată. Inculpatul s-a deplasat în această încăpere în care se afla mama sa și i-a cerut să meargă să doarmă în aceeași cameră în care urmau să doarmă el, cât și cei doi copii, întrucât aceasta era încălzită.

Neputând să se deplaseze singură, inculpatul a ridicat-o de pe pat și a ajutat-o să ajungă în camera în care urmau să doarmă, victima așezându-se pe un pătuț metalic situat lângă soba din încăpere. La un moment dat, victima s-a ridicat cu intenția de a merge la toaletă și constatând că nu mai revine, fiul cel mare al inculpatului, C.C., a mers după aceasta, iar după ce au revenit împreună, minorul a relatat că o găsise pe victimă în curte, căzută pe sol. Faptul că mama sa s-ar fi îmbătat, l-a iritat pe inculpat care, fiind la rându-i sub influența alcoolului, s-a deplasat la patul pe care se afla victima și a început să o lovească cu pumnii și picioarele, iar după ce a tras-o din pat, doborând-o pe pardoseală, a continuat să o lovească cu picioarele.

Când a constatat că victima nu mai poate vorbi, inculpatul a ridicat-o de pe podea, a spălat-o de sânge și a pus-o din nou pe patul de lângă sobă. Potrivit raportului medico-legal de autopsie nr. 3914/ A3 din 17 decembrie 2007, întocmit de I.M.L. Craiova, moartea victimei C.A. a fost violentă, datorându-se șocului hemoragic și hemoragiei, consecință a unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne, cu hemotorax și hemiperitoneu. Leziunile constatate pe corpul victimei se puteau produce atât prin lovire cu corpuri dure, dar și de corpuri dure, cât și prin comprimare între două planuri dure, între aceste leziuni și deces existând legătură de cauzalitate. Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, cât și vinovăția inculpatului au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile martorilor C.C.M., C.V., T.A., S.E.

și S.D., acestea coroborate cu concluziile actelor medico-legale, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului. Inculpatul a negat învinuirile ce i s-au adus, susținând că leziunile constatate în raportul medico-legal și care au condus la moartea mamei sale, se explică prin aceea că, fiind în stare de ebrietate, aceasta ar fi căzut de mai multe ori, lovindu-se de scările de la intrare, cât și de alte obiecte cu efect vătămător. În drept, s-a stabilit că activitatea infracțională a inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta s-a consumat, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc persoana inculpatului, acesta nemanifestând regret față de cele întâmplate și, mai mult, încercând să ascundă urmele faptei, pe de altă parte. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul că pedeapsa principală aplicată este prea severă, sens în care a fost invocată o soluție de redozare a acesteia, ca urmare a reținerii de circumstanțe personale prevăzute de art. 74 și 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 139 pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul C.I., a desființat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei principale și a redus pedeapsa de la 25 ani închisoare la 18 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că gradul de pericol concret al faptei săvârșite de inculpat decurs din urmările produse și din modul în care infracțiunea s-a consumat, a fost supraestimat în raport cu celelalte criterii de individualizare ale pedepsei.

Instanța de apel a apreciat că o pedeapsă principală de 18 ani închisoare, stabilită cu luarea în seamă a gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, dar și a împrejurărilor în care aceasta s-a consumat, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă cât și a unor elemente ce privesc pe făptuitor, o atitudine de regret manifestată în fața instanței, este de natură să asigure scopurile instituite în art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul C.I. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat cazul de casare a hotărârii prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței, deoarece instanța de fond a aplicat o pedeapsă, cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen.

Inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen. În dezvoltarea motivelor de apel, recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., susținând că nu a avut niciodată intenția de a suprima viața victimei, a cărei stare de sănătate era precară și care în momentul incidentului se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, pe care o consideră aspră, avându-se în vedere că acesta nu are antecedente penale și că are doi copii minori în întreținere.

Recursurile nu sunt fondate. Elementul subiectiv al infracțiunii de omor îl constituie vinovăția sub forma intenției, indiferent de modalitatea acesteia. În general, intenția de a ucide rezultă din modul cum a fost săvârșită fapta. Aplicarea de lovituri la întâmplare cu corpuri contondente sunt considerate ca dovezi neîndoielnice ale intenției de a ucide. Intenția, ca element subiectiv caracteristic infracțiunii de omor, o deosebește pe aceasta de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, la care făptuitorul nu urmărește și nu acceptă eventualitatea morții victimei. Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei C.A. a fost violentă, datorându-se socului hemoragic și hemoragiei, consecință a unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne cu hemotorax și hemiperitoneu.

Leziunile constatate pe corpul victimei se puteau produce atât prin lovire cu corpuri dure, dar și de corpuri dure, cât și prin comprimarea între două planuri dure, între aceste leziuni și deces existând legătură de cauzalitate. Fapta de lovire a victimei de către inculpat constituie cauza morții victimei, chiar dacă la aceasta ar fi contribuit și victima, datorită stării de ebrietate în care se afla și a nesiguranței în mișcări. În cauză, încadrarea juridică reținută de instanță este corectă și hotărârea nu este supusă casării, conform cazului prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat. Individualizarea judiciară s-a făcut de către instanța de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Instanța de apel a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către inculpat, cât și împrejurările în care au avut loc faptele, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are doi copii minori. Prin urmare, hotărârea atacată cu recurs nu poate fi supusă casării, conform art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., așa cum au solicitat recurenții. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 139 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2007, la 23 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009.