ÎCCJ, decizie (scj.ro #84694)

Loviri Sau

Vătămări Cauzatoare De Moarte.Afecțiuni  Grave Preexistente.Raport De

Cauzalitate

Lovirea

unei persoane, cu consecința unor contuzii cranio-cerebrale vindecabile în 7-8

zile, dar care au declanșat o meningită acută, survenită la un organism cu grave

alterări hepato-renale și miocardice, cu urmarea morții victimei, constituie

infracțiunea prevăzută în art.183 C.pen., între agresiune și deces existând o

legătură indirectă de cauzalitate, în sensul că în lipsa contuziilor

cranio-cerebrale moartea nu s-ar fi produs în acel moment.

Decizia Secției penale nr.1173 din 5 martie

2002

Prin sentința nr.179 din 9 martie 2001, Tribunalul București, secția I-a

penală, a condamnat pe inculpații C.S. și G.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 C.pen.

Instanța a reținut că, la 21 decembrie 1999, inculpații au lovit pe N.M. cu

cotul și pumnul în zona feței, doborându-l la pământ. Internată la spital,

victima a decedat după trei zile.

În foaia de observație medicală s-a menționat că victima a fost diagnosticată

ca suferind o contuzie cranio-cerebrală, contuzie toraco-abdominală și fractură

de antebraț.

Raportul medico-legal a concluzionat că moartea victimei a fost neviolentă, ea

datorându-se insuficienței cardio respiratorii, consecință a unei meningite

purulente survenită la un organism cu alterări distrofice hepato-renale și

miocardofiborză. S-a menționat că leziunile constatate s-au putut produce prin

lovire cu și de corpuri dure, fără legătură de cauzalitate cu moartea victimei

și necesitau pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Comisia de Avizare și Control a precizat că între politraumatismul

cranio-facial și cel de la membre, și decesul victimei prin meningită acută

purulentă, în condițiile unor leziuni traumatice neglijate și pe fondul unor

multiple afecțiuni patologice preexistente, există o legătură de cauzalitate

indirectă, decesul datorându-se unor complicații post-traumatice.

Aceste concluzii au fost menținute de Comisia Superioară Medico-Legală, cu

precizarea că moartea victimei a fost violentă.

Prin decizia nr.401 din 12 iulie 2001, Curtea de Apel București, secția I-a

penală, a respins apelurile declarate de procuror și de inculpați.

Inculpații au declarat recurs, susținând că au fost greșit condamnați.

Recursurile nu sunt fondate.

Din verificarea lucrărilor cauzei rezultă că situația de fapt a fost corect

reținută,

inculpații având intenția de a-i aplica victimei o corecție

pentru că aceasta, anterior, lovise o rudă a unuia dintre ei.

Loviturile aplicate și căderea victimei i-au produs leziuni care ar fi

necesitat  7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Între traumatismul cranio-facial și decesul datorat meningitei acute există

însă o legătură de cauzalitate indirectă, secundară, complicațiile

posttraumatice determinând moartea violentă a victimei.

Chiar dacă aceasta suferea de mai multe boli preexistente lovirilor, care

puteau determina moartea și în afara condițiilor create prin traumatismul

cauzat de inculpați, această stare patologică nu are relevanță sub aspectul

cauzei determinante a morții;  rezultatul, moartea victimei, nu a survenit

pe calea unei evoluții naturale, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după

lovirea ei de către inculpați, ca urmare a traumatismului care a declanșat

meningita acută purulentă.

În aceste condiții, se constată că inculpații au săvârșit cu intenție fapta de

lovire, dar nu au prevăzut, din culpă, rezultatul survenit. Ca atare, ei au

acționat cu intenție depășită, element subiectiv specific infracțiunii de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În consecință recursul inculpaților a fost respins.