ÎCCJ, decizie (scj.ro #84694)

Loviri Sau Vătămări Cauzatoare De Moarte.Afecțiuni Grave Preexistente.Raport De Cauzalitate Lovirea unei persoane, cu consecința unor contuzii cranio-cerebrale vindecabile în 7-8 zile, dar care au declanșat o meningită acută, survenită la un organism cu grave alterări hepato-renale și miocardice, cu urmarea morții victimei, constituie infracțiunea prevăzută în art.183 C.pen., între agresiune și deces existând o legătură indirectă de cauzalitate, în sensul că în lipsa contuziilor cranio-cerebrale moartea nu s-ar fi produs în acel moment. Decizia Secției penale nr.1173 din 5 martie 2002 Prin sentința nr.179 din 9 martie 2001, Tribunalul București, secția I-a penală, a condamnat pe inculpații C.S.

și G.D. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 C.pen. Instanța a reținut că, la 21 decembrie 1999, inculpații au lovit pe N.M. cu cotul și pumnul în zona feței, doborându-l la pământ. Internată la spital, victima a decedat după trei zile. În foaia de observație medicală s-a menționat că victima a fost diagnosticată ca suferind o contuzie cranio-cerebrală, contuzie toraco-abdominală și fractură de antebraț. Raportul medico-legal a concluzionat că moartea victimei a fost neviolentă, ea datorându-se insuficienței cardio respiratorii, consecință a unei meningite purulente survenită la un organism cu alterări distrofice hepato-renale și miocardofiborză.

S-a menționat că leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, fără legătură de cauzalitate cu moartea victimei și necesitau pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Comisia de Avizare și Control a precizat că între politraumatismul cranio-facial și cel de la membre, și decesul victimei prin meningită acută purulentă, în condițiile unor leziuni traumatice neglijate și pe fondul unor multiple afecțiuni patologice preexistente, există o legătură de cauzalitate indirectă, decesul datorându-se unor complicații post-traumatice. Aceste concluzii au fost menținute de Comisia Superioară Medico-Legală, cu precizarea că moartea victimei a fost violentă. Prin decizia nr.401 din 12 iulie 2001, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins apelurile declarate de procuror și de inculpați.

Inculpații au declarat recurs, susținând că au fost greșit condamnați. Recursurile nu sunt fondate. Din verificarea lucrărilor cauzei rezultă că situația de fapt a fost corect reținută, inculpații având intenția de a-i aplica victimei o corecție pentru că aceasta, anterior, lovise o rudă a unuia dintre ei. Loviturile aplicate și căderea victimei i-au produs leziuni care ar fi necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Între traumatismul cranio-facial și decesul datorat meningitei acute există însă o legătură de cauzalitate indirectă, secundară, complicațiile posttraumatice determinând moartea violentă a victimei.

Chiar dacă aceasta suferea de mai multe boli preexistente lovirilor, care puteau determina moartea și în afara condițiilor create prin traumatismul cauzat de inculpați, această stare patologică nu are relevanță sub aspectul cauzei determinante a morții; rezultatul, moartea victimei, nu a survenit pe calea unei evoluții naturale, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după lovirea ei de către inculpați, ca urmare a traumatismului care a declanșat meningita acută purulentă. În aceste condiții, se constată că inculpații au săvârșit cu intenție fapta de lovire, dar nu au prevăzut, din culpă, rezultatul survenit. Ca atare, ei au acționat cu intenție depășită, element subiectiv specific infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În consecință recursul inculpaților a fost respins.