ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2254/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2254/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin

sentința penală nr. 46 din 21 ianuarie 2003, a respins cererea inculpatului

A.V. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis

în judecată, din infracțiunea de „omor calificat”, prevăzută de art. 174 – art.

175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de „lovituri cauzatoare de moarte”,

prevăzută de art. 183 C. pen. și a condamnat pe inculpatul A.V. la 15 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și

pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, raportat

la art. 64 din același cod.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată

de părțile civile I.M., I.I. și I.O., obligându-l pe inculpat să plătească

acestora suma de 70.000.000 lei, despăgubiri materiale și suma de 50.000.000

lei, daune morale.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1988, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Clinic nr. 3 Iași,

suma de 10.571.674 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 6.000.000 lei, cheltuieli judiciare către

stat.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut în esență, următoarele:

Inculpatul și victima I.C. au fost

vecini, ambii locuind în comuna Mogosești, jud. Iași.

Între cei doi există o stare

conflictuală legată de o suprafață de teren.

Discuțiile contradictorii se

transformau în certuri, iar uneori în manifestări violente.

Un astfel de conflict a avut loc în

ziua de 8 aprilie 2001 când, în jurul orelor 16,00, cei doi s-au întâlnit în

dreptul locuinței inculpatului, victima având două găleți cu apă pe care le

transporta cu ajutorul unei coromâsle.

În împrejurări necunoscute, inculpatul

a intrat în posesia coromâslei, obiect cu care a aplicat mai multe lovituri în

cap victimei, după care a aruncat coromâsla și a intrat în curtea locuinței

sale.

Victima a fost ajutată de martorul

C.I. să ajungă acasă.

A fost transportată la Spitalul de

Neurochirurgie Iași, s-a intervenit operator, dar pe fondul stării de comă, la

data de 13 aprilie 2001 a decedat.

Raportul de constatare medico-legală

a concluzionat că victima a prezentat 7-9 lovituri cu corp contondent,

cauzându-i leziuni cerebrale care au condus la deces, cădere cu impact de solul

dur, urmare a pierderii cunoștinței.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel părțile civile I.M., I.I. și I.O.V., criticând-o pentru

neacordarea despăgubirilor civile în cuantum de 200.000.000 lei și neaplicarea

măsurii asiguratorii pentru a se putea executa și inculpatul A.V., care a

criticat-o pentru menținerea stării de provocare sau a legitimei apărări,

greșita încadrare juridică a faptei, solicitând schimbarea calificării juridice

a faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. pen. și greșita individualizare a pedepsei, apreciind că

pedeapsa aplicată este prea mare.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 424 din 18 noiembrie 2003 a admis apelul declarat de inculpat, sub

aspectul individualizării pedepsei principale, pe care, prin reținerea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit.

a) C. pen., a redus-o de la 15 ani închisoare, la 10 ani închisoare.

A respins ca nefondat apelul

declarat de partea civilă I.M.

A luat act de retragerea apelurilor

de către părțile civile I.I. și I.O.V.

A respins ca neîntemeiată cererea

părții civile I.M. de luare a măsurilor asiguratorii.

A menținut toate celelalte

dispoziții ale sentinței.

În motivarea acestei soluții,

instanța de control judiciar a reținut cu privire la apelul declarat de partea

civilă I.M., că este nefondat, întrucât prejudiciul material, în cuantum de

70.000.000 lei, a fost stabilit pe baza probatoriilor existente la dosar, iar

prima instanță a apreciat corect echivalentul bănesc al daunelor morale.

Cu privire la apelul declarat de

inculpat, instanța de control judiciar a reținut că „Din probele administrate

nu rezultă că inculpatul a acționat pentru a înlătura un atac material, direct,

imediat și injust îndreptat împotriva sa sau că a acționat cu depășirea

limitelor unei apărări proporționale din cauza tulburării sau a temerii,

produse de victimă.

De asemeni, nu rezultă că inculpatul

a acționat sub o puternică tulburare sau emoție determinată de o provocare a

victimei concomitent sau anterior săvârșirii faptei, „iar cu privire la critica

referitoare la greșita încadrare juridică a faptei a reținut că acțiunea

inculpatului, care a aplicat un număr mare de lovituri în cap victimei cu un

obiect contondent, lovituri care au avut drept urmare pierderea cunoștinței,

urmată de cădere, se circumscrie fără echivoc infracțiunii de omor, sub forma

intenției indirecte.

Instanța de apel a apreciat, însă,

că apelul declarat de inculpat este fondat, sub aspectul individualizării

pedepsei reținând că, față de conduita bună avută anterior de inculpat,

comportarea procesuală corectă a acestuia, vârsta și starea lui de sănătate și

față de împrejurările comiterii faptei, sunt incidente în cauză dispozițiile

art. 74 lit. a) și c) și ale art. 76 lit. a) C. pen. și a dispus reducerea

pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva deciziei

penale, în termenul legal, au declarat recurs partea civilă I.M. și inculpatul

A.V.

În recursul părții civile a fost

reluată critica de nelegalitate și netemeinicie a celor două hotărâri

pronunțate în cauză, întrucât a fost admisă numai în parte acțiunea civilă,

inculpatul fiind obligat să plătească doar 70 milioane lei, despăgubiri materiale

și 50 milioane lei, daune morale, față de 200 milioane lei, pretenții civile

solicitate în total, prin cererea de constituire de parte civilă și pentru

reluarea măsurilor asiguratorii privind reparațiile civile.

La rândul său, inculpatul a reiterat

criticile formulate și în apel și anume că instanțele, în mod greșit, nu au

reținut că s-a aflat în legitimă apărare sau că a fost provocat de către

victimă, iar încadrarea juridică a faptei, în infracțiunea de omor calificat,

este greșită, solicitând schimbarea acestei încadrări, în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C.

pen.

Recursurile declarate în cauză de

către partea civilă I.M. și de inculpat sunt nefondate.

la dosar, se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

o corectă situație de fapt, confirmată de materialul probator existent la dosar

și a încadrat fapta comisă de inculpat în textul de lege corespunzător.

De asemenea, din probatoriul administrat,

atât în faza urmăririi penale, cât și nemijlocit, în faza cercetării

judecătorești, se reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legitimei

apărări, prevăzută de art. 44 alin. (1) și (2) C. pen.

Conform acestui text de lege, nu

constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de acela care

urmărește înlăturarea unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat

împotriva sa sau a altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile

celui atacat.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că, de mult timp, între cei doi a existat o stare conflictuală

permanentă, legată de o suprafață de teren pe care o revendicau amândoi.

Discuțiile, la început

contradictorii, s-au transformat, deseori în certuri și apoi s-au acutizat,

transformându-se în manifestări violente.

Astfel, și în ziua de 8 aprilie

2001, în jurul orelor 16,00, între inculpatul A.V. și victima I.C. a avut loc

un conflict fizic violent. Cei doi s-au întâlnit pe strada pe care locuiesc, în

dreptul locuinței inculpatului.

Victima I.C. avea două găleți cu

apă, pe care le ducea cu ajutorul unei cobilițe (coromâslă).

În timpul acestui conflict,

inculpatul A.V. i-a aplicat victimei multiple lovituri cu cobilița în cap,

peste față și corp, după care a aruncat cobilița și a intrat în curtea

locuinței sale.

Deși inculpatul invocă starea de

legitimă apărare, susținând că victima a fost cea care l-a lovit primul cu

cobilița peste mână, din nici o probă nu rezultă că incidentul a fost inițiat

de către victimă și oricum, inculpatul a lovit victima după ce aceasta fusese

deposedată de cobiliță.

Or, apărarea inculpatului, prin

folosirea unui corp contondent în fața unui atac al unei persoane neînarmate,

nu poate fi considerată a fi decât excesivă, în cauză nefiind îndeplinite,

cumulativ, condițiile prevăzute de art. 44 C. pen.

Nici solicitarea inculpatului de a

se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen., se constată că nu este întemeiată, de vreme ce, din nici o

probă de la dosar nu rezultă că victima ar fi avut un comportament de natură să

producă în psihicul său o puternică tulburare sub imperiul căreia să fi

acționat.

Dimpotrivă, așa cum au reținut și

instanțele de fond și de apel, probele dosarului atestă că relațiile dintre

inculpat și victimă erau tensionate de foarte mult timp (de cca. 20 de ani),

datorită faptul că fiecare dintre ei, revendica aceeași suprafață de teren,

iar, adeseori, discuțiile dintre ei, degenerau în manifestări violente,

nereieșind însă că la data incidentului, inculpatul ar fi fost mai întâi atacat

de către victimă.

Or, a răspunde unui atac inexistent,

de altfel, cu multiple lovituri aplicate victimei în cap, nu justifică

reținerea circumstanței atenuante a provocării în favoarea inculpatului.

Prin urmare, în cauză, neexistând

temeiuri care să justifice existența stării de provocare, solicitarea

inculpatului de a se reține în favoarea sa dispozițiile art. 73 lit. b) C.

pen., nu poate fi primită.

Nici critica privind greșita

încadrare juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, prevăzută și

pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în loc de

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută și

pedepsită de art. 183 C. pen., nu este fondată.

Astfel, din interpretarea

dispozițiilor art. 183 și art. 174 C. pen., rezultă că, spre deosebire de

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiunea de omor

este condiționată de existența intenției de a ucide dedusă, între altele, din

lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală

lezată și intensitatea loviturilor aplicate.

Or, în speță, moartea victimei nu

s-a produs doar datorită unei acțiuni praeterintenționate, care caracterizează

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Aplicând multiple lovituri cu o

cobiliță, în zone vitale, în majoritate asupra capului, cu o intensitate

deosebită, încât a determinat, în final, moartea victimei, care nu a mai putut

fi salvată cu toate intervențiile chirurgicale efectuate imediat în cadrul

Spitalului de Neurochirurgie din Iași, inculpatul și-a reprezentat, fără

echivoc, producerea rezultatului letal, pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a

acceptat, astfel că a acționat cu intenția specifică de a ucide.

Sub acest aspect este relevant că

din raportul de constatare medico-legală (necropsie) nr. 261/ c din 22 mai

2001, avizat de Comisia de Avizare a Actelor Medico-Legale rezultă că moartea

victimei I.C. a fost violentă și s-a datorat comei traumatice consecutivă leziunilor

meningo-cerebrale (hematom extradural masiv, contuzii cerebrale).

Raportul concluzionează că victimei

i-au fost aplicate mai multe lovituri active, unele cu mijloace contondente

(pumn, picior), altele cu corp contondent (posibil coromâsla) și că leziunile

meningo-cerebrale care au dus la deces, s-au produs, cel mai probabil, prin

cădere cu impact parietal drept de planul dur al solului, căderea fiind

determinată foarte probabil de pierderea cunoștinței ca urmare a celorlalte

lovituri asupra capului.

Comisia precizează, însă, că

topografia și concordanța leziunilor scalp-meninge-creier, nu exclude și

lovirea activă a capului cu obiectele contondente menționate.

În atare situație, instanțele au

încadrat în mod justificat fapta inculpatului, în infracțiunea de omor

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C.

pen.

declarat de partea civilă I.M., se constată că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., repararea pagubei produse prin

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să reprezinte o justă și integrală

acoperire a prejudiciului.

Cum în cauză, partea civilă a făcut

dovada cheltuirii sumei de cca.70.000.000 lei, cu înmormântarea și pomenirile

făcute potrivit tradiției, astfel cum au atestat și martorele C.A. și F.E.

obligarea inculpatului să plătească despăgubiri civile în acest cuantum,

corespunde dispozițiilor legale menționate.

În privința daunelor morale acordate în sumă de

50.000.000 lei, Curtea apreciază că sunt suficiente pentru compensarea

suferințelor psihice încercate de partea civilă, urmare faptei săvârșite.

Totodată, Curtea apreciază că, în

mod temeinic și legal, instanța de apel a respins, ca nefondată, cererea

formulată, în această fază procesuală, de către partea civilă, în vederea

luării măsurilor asiguratorii, prin instituirea unui sechestru a bunurilor

mobile și imobile ale inculpatului, în condițiile în care, în cauză, nu este

obligatorie instituirea lor și nici nu există date care să rezulte că

inculpatul se va sustrage executării obligațiilor civile.

În consecință, recursurile declarate

de partea civilă I.M. și de inculpatul A.V., nefiind fondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca atare, iar în baza

prevederilor art. 192 din același cod, recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă I.M. și de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale

nr. 424 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2004.