ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1595/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 8 ianuarie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul G.I. la: - 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 17 ianuarie 2003, la zi.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă R.I., și în consecință a obligat pe inculpat să-i plătească suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale. A fost respinsă cererea aceleiași părți civile de a obliga pe inculpat la plata unei prestații periodice. S-a luat act că Spitalul Clinic nr. 3 Iași și Spitalul Municipal Roman nu au calitate de părți civile în cauză. Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat, în temeiul art. 189 și art. 191 C. proc. pen., judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În preajma sărbătorilor de iarnă ale anului 2002, victima R.Șt.

a cumpărat de la magazinul aparținând inculpatului G.I. mai multe produse alimentare în valoare totală de 151.000 lei, sumă cu care a rămas dator. În primele zile ale anului 2003, și mama inculpatului a împrumutat de la inculpat suma de 150.000 lei, pe care urma să o restituie în ziua următoare. Atât victima cât și mama sa au întârziat cu restituirea sumelor datorate inculpatului. În ziua de 4 ianuarie 2002, în jurul orelor 17,00, inculpatul l-a văzut pe R.Șt. stând de vorbă pe un podeț, la poarta locuinței sale, cu numitul P.M., prilej cu care s-a dus la el pentru a-l întreba în legătură cu banii ce-i datora. În momentul în care a ajuns la locul unde se afla R.Șt., inculpatul l-a întrebat unde se află mama sa.

Întrucât i s-a părut că victima i-a răspuns răstit, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură, puternică, cu pumnul în față. Urmare a loviturii primită, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de sol. După lovirea victimei inculpatul a părăsit locul faptei, mergând la domiciliul său. De teamă, numitul P.M. a părăsit și el în fugă locul incidentului. Victima a reușit să se scoale de jos, după care a plecat acasă, unde a fost găsit de mama sa, R.I. Întrucât nu se simțea bine, victima i-a relatat mamei sale incidentul avut cu inculpatul, în sensul că a fost lovit de acesta și că motivul agresiunii l-ar constitui datoria pe care o avea către el. În aceeași seară, mama victimei a mers la domiciliul inculpatului căruia i-a achitat banii datorați, ocazie cu care i-a reproșat atitudinea avută față de fiul său.

În zilele următoare starea sănătății victimei s-a degradat și mai mult, în sensul că fața i s-a tumefiat, iar leziunile de la nivelul acesteia au devenit și mai pronunțate, a manifestat din ce în ce mai dese stări de vomă și dureri de cap. La sfatul numitei S.R., asistentă medicală în localitate, victima a fost transportată mai întâi la Spitalul Municipal Roman, iar de aici la Spitalul Clinic nr. 3 Iași, unde a decedat la data de 15 ianuarie 2003. Raportul de autopsie medico – legală, întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei R.Șt. a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio – cerebral cu contuzie cerebrală gravă și hemoragie subarahnoidiene urmate de comă, în evoluție intervenind și o bronhopneumonie.

Actul medical citat a mai făcut precizarea că morfologia și topografia leziunilor pledează pentru producere prin lovire cu corp contondent urmat de cădere cu impact cranian pe suprafețe dure ale solului și că leziunile cranio – cerebrale au fost sigur și direct letale. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul G.I. și partea civilă R.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului constând în aceea că în mod nejustificat în favoarea sa au fost reținute circumstanțe atenuante, solicitând înlăturarea lor și majorarea pedepsei, întrucât acesta nu a recunoscut fapta, nu s-a interesat de starea victimei, a amenințat pe membrii familiei că în caz că va reclama fapta la poliție îi va călca cu mașina, dar și de faptul că este cunoscut în localitate ca o persoană violentă, cetățenii temându-se de el, fiind în repetate rânduri sancționat de către organele de poliție, contravențional. Partea civilă R.I. a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale care, în suma stabilită, nu sunt în măsură să acopere intensitatea și durata în timp a suferințelor psihice cauzate prin moartea fiului său.

De asemenea, partea civilă a mai solicitat obligarea inculpatului la plata unei contribuții la întreținere în sumă de 600.000–700.000 lei, lunar, apreciind că în mod nejustificat instanța de fond i-a respins această cerere. Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita sa condamnare, susținând că în cauză nu sunt suficiente probe care să justifice învinuirea ce i se aduce, singurele dovezi, fiind declarația unei persoane și urmele de sânge găsite pe bancheta din fața casei victimei, insuficiente pentru a confirma situația de fapt reținută în cauză. S-a mai arătat că nici în ce privește moartea victimei nu se poate stabili că a survenit ca urmare a unor lovituri, care oricum nu au fost aplicate de el, ci datorită unor alte cauze, neelucidate.

Pentru considerentele arătate, a solicitat, în principal, a se dispune achitarea, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei până la limita minimă permisă de lege. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 11 din 6 ianuarie 2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă R.I. și inculpatul G.I., a casat hotărârea atacată în parte și rejudecând cauza a decis: - înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și majorarea pedepsei privative de libertate de la 3 ani și 8 luni închisoare la 5 ani închisoare; - majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile R.I.

de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei; - obligarea inculpatului, în temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 la plata către partea civilă C.A.S. Iași pentru Spitalul Clinic nr. 3 Iași, a sumei de 15.261.023 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei R.Șt. cu dobânda de referință a B.N.R. calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la achitarea totală a debitului. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, durata arestării preventive. De asemenea, au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacată. S-a decis ca cheltuielile judiciare ocazionate de judecata acestei căi de atac să fie suportate de stat, în cauză neexistând culpă procesuală.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut că: - în cauză nu se justifică reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), b și c) C. pen., în favoarea inculpatului, întrucât, din actele aflate la dosar, rezultă că acesta este o fire violentă, a fost sancționat contravențional de organele de poliție de trei ori pentru folosirea de expresii indecente și lovirea unor persoane, iar după săvârșirea faptei a amenințat membrii familiei victimei că îi calcă cu mașina dacă îl va reclama la poliție, cum și faptul că deși era vecin cu victima nu i-a acordat nici un ajutor având cunoștință de faptul că aceasta se simțea foarte rău.

Sub acest aspect, s-a concluzionat că „comportamentul anterior săvârșirii faptei cât și ulterior când a încercat să acrediteze ipoteza că victima ar fi fost lovită în familie, iar martorul esențial care a asistat la conflict a fost catalogat ca nefiind în deplinătatea facultăților mintale nu justifică coborârea pedepsei sub minimul special”, astfel că se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei privativă de libertate; - întrucât, pentru fapta comisă de inculpat, legea nu prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, aceasta urmează a fi înlăturată; - urmare a apelului declarat de parchet, inculpatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de spitalizarea victimei la care se va adăuga și dobânda legală practicată de B.N.R.; - având în vedere că, prin fapta comisă de inculpat, partea civilă R.I., ca urmare a decesului fiului său, în vârstă de numai 25 de ani, a fost expusă unor imense suferințe psihice și morale, care sunt de durată, este justificată cererea acestuia de majorare a cuantumului daunelor morale.

S-a făcut precizarea că cererea privind obligarea inculpatului la plata unei contribuții la întreținere astfel cum a solicitat partea civilă, nu este întemeiată, întrucât nu s-a făcut dovadă că victima i-ar fi acordat întreținere și în ce au constat aceasta. Cu privire la apelul declarat de inculpat s-a arătat că este întemeiat numai în ce privește greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Referitor la critica inculpatului potrivit căreia în cauză nu sunt dovezi care să justifice vinovăția sa motiv pentru care s-ar impune achitarea, s-a arătat că nu poate fi primită chiar dacă probele în acest sens nu sunt multe ca număr. În cauză, motivează instanța de apel, rezultă fără dubii, că inculpatul a avut un conflict cu victima, în urma căruia i-a aplicat o lovitură cu pumnul, lovitură în urma căreia aceasta s-a dezechilibrat, a căzut și s-a lovit cu capul de sol suferind leziuni care în timp s-au agravat și condus la deces.

Faptul lovirii victimei, a fost văzut și descris de martorul P.M. care se afla de față, și confirmată apoi de martorii R.I., R.I., D.M. și S.R., cărora acesta le-a spus despre conflictul avut cu inculpatul în cadrul căruia a fost lovit. Împrejurarea că decesul victimei s-a datorat loviturii aplicate de inculpat, este confirmată de actul medico – legal de autopsie care a făcut precizarea expresă că leziunile au fost cauzate prin lovire în condițiile reținute în situația de fapt și că leziunile cauzate cu acest prilej au fost sigur și direct letale. Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul G.I. pe care a criticat-o cu privire la greșita sa condamnare, întrucât în cauză nu sunt dovezi care să justifice vinovăția sa, singura depoziție a martorului P.M.

neputând fi luată în seamă, pe de o parte, pentru faptul că este singulară și nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar, iar, pe de altă parte, martorul amintit este o persoană bolnavă, influențată de organele de urmărire penală. A solicitat a se dispune achitarea, întrucât nu sunt dovezi de vinovăție a sa. În subsidiar, a solicitat ca în cazul în care se reține vinovăția sa să se mențină circumstanțele atenuante acordate de instanța de fond, cu consecința reducerii pedepsei la limita minimă permisă de textele de lege incriminatorii. Sub aspectul laturii civile, a solicitat reducerea daunelor morale la limita stabilită de prima instanță, întrucât dublarea lor de către instanța de apel este nejustificată.

Recursul declarat de inculpat este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta. a) Critica formulată de inculpat prin care solicită a se dispune achitarea pe considerentul că în cauză nu au fost administrate suficiente probe care să dovedească vinovăția sa, ori că singurul martor care a confirmat faptul lovirii victimei este o persoană cu dezabilități psihice nu este întemeiată. Faptul lovirii victimei cu pumnul de către inculpat este dovedită pe lângă declarația martorului P.M., prezent la desfășurarea incidentului și a cărui integritate psihică nu poate fi pusă la îndoială câtă vreme față de el nu s-a luat nici o măsură de punere sub interdicție, și cu declarațiile celorlalți martori și anume: R.I., R.I., D.M.

și S.R., cărora victima le-a relatat cele întâmplate, respectiv că a fost lovită cu pumnul de inculpat, lovitură, în urma căreia s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de marginea unui podeț. În sfârșit, declarațiile martorilor mai sus arătate se coroborează cu constatările raportului medico legal de autopsie care a stabilit că moartea victimei s-a datorat unui traumatism cranio – cerebral care a fost produs prin lovire cu corp contondent urmat de cădere cu impact cranian. Actul medical precizat înlătură susținerea inculpatului potrivit căreia victima ar fi fost agresată ulterior incidentului avut cu el, când l-a împins ușor, întrucât precizează, fără echivoc, că leziunile constatate au fost „singur și direct letale”.

b) Cea de a doua critică, privind greșita individualizare a pedepsei se constată că este, de asemenea, nefondată, întrucât la aplicarea și stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut seama și respectat criteriile de individualizare arătate în art. 72 C. pen., cărora le-a dat semnificația cuvenită. În favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante având în vedere poziția procesuală avută, constând în aceea că a negat că ar fi autorul faptei, dar și pentru considerentul că anterior a avut o comportare necorespunzătoare față de membrii comunității din care făcea parte, fiind în mai multe rânduri sancționat contravențional de către organele de poliție. c) Nici critica privind greșita majorare a daunelor morale acordate părții civile R.I.

nu este întemeiată, deoarece afirmația instanței de apel potrivit căreia prin moartea fiului său, în vârstă de numai 25 de ani, partea civilă a fost expusă unor suferințe psihice și morale de durată este reală și justifică acordarea unor daune morale într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de prima instanță. Verificând însă decizia atacată din oficiu, în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul declarat de inculpat este întemeiat pentru un alt motiv și anume acela al greșitei obligări la plata cheltuielilor judiciare de spitalizare către C.A.S. Iași. Din verificarea actelor și lucrărilor de la dosar se constată că nici în cursul urmăririi penale și nici la judecata în fond C.A.S.

Iași nu a fost introdusă în cauză, iar spitalele care au acordat îngrijiri medicale victimei R.Șt. nu s-au constituit părți civile. În aceste condiții, introducerea în cauză în calitate de parte civilă a C.A.S. Iași s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, cu atât mai mult cu cât aceasta nu face parte nici din categoria persoanelor pentru care exercitarea acțiunii civile se face din oficiu, iar obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare, dispusă în acest mod, este nelegală. În condițiile în care din varii motive numita C.S.A. se considera vătămată trebuia să se adreseze instanței de judecată cu cerere de constituire de parte civilă și aceasta până la citirea actului de sesizare a primei instanțe, iar în situația în care va dori să-și recupereze cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei, are posibilitatea de a se adresa cu acțiune la instanța de judecată civilă competentă.

Pentru aceste din urmă considerente urmează a constata că recursul declarat de inculpatul G.I. este întemeiat a fi admis, a se casa decizia atacată, în sensul că se va înlătura obligarea sa la plata cheltuielilor de spitalizare către C.S.A. Iași. Se va deduce în continuare, timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului la zi și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 11 din 6 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași. Casează decizia atacată, numai cu privire la dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 15.261.023 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei R.Șt., cu dobânda de referință a B.N.R., calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea debitului, către partea civilă C.A.S. Iași, pentru Spitalul Clinic nr. 3 Iași, dispoziție pe care o înlătură. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 17 ianuarie 2003, la 7 martie 2005. Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2005.