ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2541/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1395 din 3

noiembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul C.I.A., la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzut de art. 174 C. pen., raportat

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 C. pen.

Pe latura civilă, în baza

dispozițiilor art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din același cod, și

cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea

civilă formulată de partea civilă C.G., inculpatul fiind obligat să plătească

suma de 150.000.000 lei cu titlu de daune morale și 60.000.000 lei daune

materiale.

Totodată, inculpatul a fost obligat la

plată cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, a

sumei de 1.080.933 lei părții civile C.A.S.M. București.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt.

C.C.Șt., însoțit de 8 prieteni, în

noaptea de 31 decembrie 2004, a petrecut o parte din revelion într-un

apartament situat în str. Libertate, aici el având unele mici altercații

verbale și fizice cu H.M. La un moment dat, acesta din urmă s-a dus la

petrecerea unde se afla și inculpatul, după care, toți s-au deplasat la un

local, iar H.M., povestindu-i despre incident, i-a cerut ajutor pentru „a

rezolva problemele”. Grupul tinerilor odată ajuns în apropierea localului, s-a

întâlnit cu C.C.Șt., acesta fiind în compania lui D.I.R. Cunoscând că între cei

doi au avut loc incidente, D.D.N., i-a cerut lui D.I.R. să intre în local și

să-i anunțe pe amicii lor în dorința de a preîntâmpina alt conflict.

H.M. s-a apropiat de C.C.Șt. care se

sprijinea de un autoturism, i-a impus și i-a cerut socoteală pentru cele ce se

petrecuseră între ei.

La rândul lui, inculpatul l-a

admonestat pe D.D.N., acesta s-a întors spre el, a văzut că avea un cuțit

îndreptat spre corpul lui și l-a atenționat asupra consecințelor. Totuși,

inculpatul l-a lovit în zona stângă a abdomenului, tânărul fugind.

Prietenii lui C.C.Șt. l-au văzut pe

acesta întins pe caldarâm, în spatele autoturismului de care se sprijinise, D.I.R.

observând că inculpatul avea sânge pe mâini. Inculpatul a fost indicat ca fiind

cel care a lovit și de Șt.Ș.S., prieten cu el. După derularea evenimentului,

inculpatul și Șt.Ș.S. prieteni cu el. După derularea evenimentului, inculpatul

și Șt.Ș.S. au fugit.

Raportul de expertiză medico-legală

a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a produs prin hemoragie

internă și externă, consecutivă plăgilor profunde de la nivelul hemitoracelui

stâng transfixiante pulmonar penetrante cardio-aortic, determinate prin acțiunea

unui obiect dur, de tip înțepător tăietor.

Actul a mai reținut că victima a

suferit două lovituri de cuțit care au produs o plagă lungă de 12-13 cm., ce a

traversa lobul superior al plămânului stâng și a penetrat artera aortă, și o

altă plagă, de aceleași dimensiuni, aceasta traversând lobul superior al plămânului,

cu pătrundere în inimă. Sângele recoltat de la cadavru conținea 1,35 gr. %o

alcool, iar urina, 2,5 gr. %o alcool.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri

partea civilă C.G. și inculpatul.

Partea civilă a criticat hotărârea

pentru nelegalitate în ce privește soluționarea laturii civile, sens în care a

motivat că sumele acordate ca despăgubiri materiale și morale sunt neconforme

probelor și suferințelor cauzate de fapta inculpatului care a avut ca

consecință pierderea vieții unicului său fiu.

În apel, inculpatul a cerut

achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din același cod, sau schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322

C. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 117 din 15 februarie 2006, a admis apelul formulat de

partea civilă, a desființat sentința și a majorat cuantumurile despăgubirilor

materiale la 69.500.000 lei și al despăgubirilor morale la 200.000.000 lei.

Apelul declarat de inculpat a fost respins

ca nefondat.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat

fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a

comis o eroare gravă de fapt, el nefiind vinovat de săvârșirea faptei de omor

calificat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei se

reține că probatoriul administrat a conturat situația de fapt și vinovăția

inculpatului.

Astfel, în declarațiile date în faza

de urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, la reconstituire

el apărându-se însă cu precizarea că nu a urmărit uciderea victimei, ci doar îndepărtarea

ei întrucât a fost lovit și cuțitul l-a găsit pe jos.

În fața judecătorului, cu ocazia

audierii în vederea luării măsurii arestării sale preventive, inculpatul a

susținut că briceagul l-a luat de acasă. Audiat în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul a susținut că nu a avut asupra sa cuțit, ci, atunci când s-a apărat

în fața loviturii pe care i-a aplicat-o victimei, a văzut pe jos un cuțit, l-a

luat și, cu el, a aplicat mai multe lovituri „în disperare, în mod haotic”.

Apărările inculpatului au fost

înlăturate motivat, probele administrate constând în situația de fapt și

vinovăția.

Martorul H.M. a declarat că, în timp

ce se deplasau către C., inculpatul i-a arătat un cuțit și, i-a spus să stea

liniștit, că el va rezolva situația. În aceeași ordine de idei martorul Șt.Ș.S.,

a declarat că imediat după lovirea victimei, a văzut în mana inculpatului un cuțit

a cărei lamă era murdară de sânge, l-a întrebat pe acesta ce a făcut,

inculpatul răspunzându-i că l-a tăiat și că probabil l-a omorât pe cel care

căzuse. Despre faptul că inculpatul avea în mână un cuțit, a relatat și

martorul D.D.N., acesta fiind în apropierea victimei, el, încercând să evite

incidentul, chiar a fost atacat cu același cuțit.

Toți martorii audiați în ambele faze

ale procesului penal au declarat că victima era în stare avansată de ebrietate,

astfel fiind exclusă participarea lui la o încăierare și, totodată, că l-ar fi

lovit pe inculpat cu pumnul în zona urechii.

Pentru considerentele expuse, starea

de fapt și vinovăția inculpatului fiind corect stabilite, de asemenea,

încadrarea juridică dată faptei, recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Conform dispoziției art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 117 din 15

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 2 ianuarie

2005, la 18 aprilie 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2006.