ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4833/2011

Asupra cauzei

de față, constată:

Prin

contestația în anulare promovată la 28 iunie 2010 și înregistrată la instanță

sub nr. 5574/1/2010, contestatoarea SC B. România SRL a solicitat anularea

deciziei nr. 3560 din 08 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

La primul

termen de judecată din 28 februarie 2001 (fila 30 dosar), contestatorul și-a

precizat oral temeiul juridic învederând că a formulat contestație în anulare nu

în temeiul art. 317 pct. 2 C. proc. civ., ci în temeiul art. 318 pct. 1 C.

proc. civ., fără a preciza în detaliu aspectele avute în vedere prin contestația

în anulare promovată.

Din examinarea

actelor din dosar, se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3560 din 08 iunie 2010 a admis

recursul formulat de intimații SC Q.I. SA și G.A.J.H. împotriva deciziei nr.

806 din 28 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, și, în consecință:

A fost

modificată decizia, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de revizuire a

sentinței civile nr. 360 din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei Brașov, formulată

de SC B. România SRL.

Inițial s-a

avut în vedere că, prin decizia nr. 806/28 iunie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a admis cererea de revizuire a sentinței civile nr.

360 din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei Brașov pe care a anulat-o.

Prin decizia nr. 806 din

28 octombrie 2009, Curtea de Apel

Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis

cererea de revizuire a sentinței civile nr. 360

din 17 ianuarie 2006 a

Judecătoriei Brașov pe care a anulat-o.

Instanța a reținut că sunt

incidente dispozițiile art. 322 pct.7 C proc. civ. deoarece există

hotărâri definitive contradictorii, respectiv,

sentința civilă nr. 360 din

17

ianuarie 2006 a Judecătoriei Brașov și decizia civilă nr. 856 din 13

decembrie

2005 a Tribunalului Dâmbovița.

Este întrunită condiția în ceea ce privește autoritatea de lucru

judecat,

deoarece în ambele procese este vorba de aceleași părți,

obiectul fiind contestația la executare în

legătură cu dosarul execuțional

nr.

122/2004 al executorului judecătoresc M.S., iar temeiul

juridic este

același în ambele procese.

S-a reținut ca îndeplinită și condiția privitoare la faptul că

hotărârile sunt

date în dosare diferite.

SC Q.I. SA și G.J.H. au declarat

recurs, critica vizând

următoarele aspecte:

Instanța a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii întrucât

motivele

pentru care a fost admisă contestația la executare sunt diferite.

Tribunalul Dâmbovița a arătat că executorul judecătoresc nu

trebuia să refuze îndeplinirea actelor de

executare pentru că printr-o hotărâre anterioară s-a reținut că prin convenția

din 17 ianuarie 2001

creditorul a fost despăgubit renunțând la

executare.

Sentința civilă nr. 360

din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei/

Brașov

a avut în vedere prescripția dreptului de a cere executare silită.

Recursul a fost

reținut ca întemeiat și admis pentru următoarele considerente:

In condițiile

art. 322 pct. 7 C proc. civ., revizuirea unei hotărâri

rămase definitivă

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de

același grad sau

de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași

persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în

cazul când hotărârile potrivnice sunt

date de instanțe de recurs. In

cazul când

una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție,

cererea de revizuire se va judeca de această

instanță.

Așadar,

revizuirea întemeiată pe acest motiv se poate cere dacă

prin hotărârea a

cărei retractare se urmărește a fost încălcată autoritatea

de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Instanța de revizuire a

reținut corect faptul că elementele

autorității

de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, dar a apreciat

greșit

asupra identității de obiect.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 360 din 17 ianuarie 2006 a

Judecătoriei

Brașov s-au anulat formele de executare silită efectuate în

dosarul

execuțional nr. 122/2004 al B.E.J. M.S. în baza

titlului executoriu care este decizia penală nr. 422 din 20 noiembrie

2000

a Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că S.C. Q.I. SA nu are calitatea de debitor față de

S.C B.

Română C.B.E.I. SRL deoarece prin

titlul

executoriu invocat nu se

stabilesc raporturi juridice obligaționale decât

între G.H.J. și S.C B. Română

C.B.E.I.

SRL, iar prin executarea pornită au fost

încălcate

prevederile coroborate ale art. 371

1

și ale art. 372 C proc. civ.

In ceea ce privește

prescripția dreptului de a se solicita executarea silită, executarea a fost

începută cu nerespectarea

termenului

general de prescripție reglementat de art. 405 alin. (1) C proc.

civ.

Titlul a devenit executoriu la data de 20 noiembrie 2000, a fost

pus în executare inițial la 15 ianuarie 2001, iar

prin procesul-verbal din

17 ianuarie

2001 societatea intimată a renunțat la executarea silită în

natură a

acestui titlu executoriu.

Prin decizia nr. 856 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului

Dâmbovița s-a dispus continuarea executării silite

începută în dosarul

nr. 122/2004 al

executorului judecătoresc S.M.

S-a reținut că

titlul executoriu - sentința penală nr. 489 din 26

aprilie 2000 -

nu a fost modificat sau desființat, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2004

s-a încuviințat cererea de executare silită a acestui

titlu executoriu.

Faptul că printr-o hotărâre anterioară, și anume decizia nr. 1010 din

28 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a reținut că prin convenția

din 17 ianuarie 2001 s-a renunțat la întreaga executare,

nu îl îndreptățește pe executorul judecătoresc să

refuze îndeplinirea în

continuare a actelor de executare în temeiul art.

53 din Legea nr. 188/2000.

Instanța de revizuire a arătat că în ambele procese este vorba de

aceleași

părți, iar obiectul este contestația la executare în ceea ce

privește dosarul execuțional nr. 122/2004 al

B.E.J. M.S.

Cele două litigii

nu au același obiect. Anularea executării silite pe

temeiul interveniții prescripției

extinctive constituie o pretenție distinctă de aceea vizând obligarea

executorului judecătoresc să

continue

executarea, temeiul refuzului constituindu-l o eventuală

renunțare la

întreaga executare.

Împrejurarea că ambele

litigii sunt în legătură cu acte de

executare

săvârșite în dosarul nr. 122/2004 al B.E.J. M.S. nu

poate conduce la o

altă concluzie.

Așadar, instanța a interpretat greșit prevederile art. 1201 C civ.,

motiv pentru care criticile formulate s-au

reținut că întrunesc cerințele art. 304 pct. 9

C proc. civ., aspecte

care au condus la pronunțarea soluției citate mai sus.

Conform art. 318 alin. (1)

C. proc. civ., text ce reprezintă temeiul juridic al contestației în anulare de

față „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ….” .

În cauză, contestatoarea a

indicat numai temeiul juridic al contestației în anulare [art. 318 alin. (1) C.

proc. civ.], fără să prezinte în extenso în ce constă critica formulată prin

calea de atac extraordinară promovată.

Față de situația

prezentată anterior, instanța este în imposibilitatea de a analiza critica întemeiată

pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., față de decizia contestată,

pronunțată de Înalta Curte în recurs.

În consecință, pentru

considerentele expuse, urmează a fi respinsă contestația în anulare formulată

de SC B. România SRL.

Intimații SC Q.I. SA și G.A.J.H.

au solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată

avansate în cauză, în cuantum de 1000 lei.

Potrivit art. 274 (1) C.

proc. civ., contestatoarea fiind căzută în pretenții, va fi obligată să

plătească intimaților 1000 lei, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE

LEGII,

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC B. România SRL împotriva

deciziei nr. 3560 din 8 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Obligă

contestatoarea să plătească intimaților SC Q.I. SA și G.A.J.H. suma de 1000 lei

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

6 iunie 2011.