ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1029/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 6 martie 2008, Tribunalul Călărași a schimbat încadrarea juridică dată infracțiunii prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și a condamnat pe inculpatul S.P., la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin reținerea de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74-76 C. pen. În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani. S-au pus în vedere dispozițiile art. 83 C. pen. S-a luat act că părțile vătămate S.E. și părțile civile Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni – București și Spitalul Clinic Colentina, nu au avut pretenții bănești.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: La data de 23 martie 2006, inculpatul a lovit cu un ciocan în cap pe soția sa, S.L., paralizată, aceasta fiind internată în spital cu un traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană și traumatism subdural, iar la data de 14 mai 2006, aceasta a decedat. Inculpatul era cunoscut cu afecțiuni psihice și manifestări violente față de toți membrii familiei sale, aspect evidențiat și de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 484 din 17 mai 2005 al INML Călărași, fără a-i fi însă afectat discernământul.

Inculpatul a susținut că nu a lovit-o pe soția sa, că aceasta a murit datorită bolii de care suferea, aspect neconfirmat de actele medico-legale, care atestă că moartea victimei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive bronho-pneumoniei, din cadrul stării toxico-septice instalate în urma unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană și hematom subdural operat, traumatism produs prin lovire cu un corp dur, între semnele de violență și decesul victimei existând o legătură de cauzalitate indirectă. Martorii au confirmat că inculpatul avea o atitudine agresivă față de victimă, iar în ziua de 21 martie 2006 a fost găsită lovită, declarând că a fost bătută de inculpat.

Reținând situația de fapt, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, întrucât acesta a aplicat o singură lovitură, care nu a determinat moartea imediată a victimei, ceea ce denotă că nu a acționat cu intenția de a ucide. S-a apreciat că, în raport de situația de fapt și persoana inculpatului, în vârstă și cu afecțiuni psihice, sunt aplicabile circumstanțe atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, într-un loc de detenție, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic Colentina și aplicarea dispozițiilor art. 113 C. pen.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 230/A din 15 octombrie 2008, a admis apelul parchetului, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174-175 lit. c) și d) C. pen. și, menținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.P. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen. și, conform art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire. A fost obligat la 6.394,32 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic Colentina.

Curtea de apel a motivat că, din probele administrate, rezultă că inculpatul a aplicat victimei o lovitură de ciocan în cap, provocându-i un traumatism cranio-cerebral în regiunea fronto-parietală dreaptă, cu trei locuri de fractură, ceea ce denotă intenția de a ucide, având în vedere intensitatea loviturii, zona vitală vizată și obiectul folosit, apt a produce moartea. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Situația de fapt a fost corect stabilită de instanță, din probele administrate rezultând că inculpatul S.P. a lovit victima cu un ciocan în cap, provocându-i o fractură cranio-cerebrală, ce a impus un tratament operator, dar viața nu i-a putut fi salvată datorită gravității leziunii produse și afecțiunilor preexistente.

Din modalitatea în care a fost comisă rezultă intenția inculpatului de a ucide și nu de a vătăma, așa cum se susține în motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Împrejurarea că victima a decedat după aproximativ două luni de la comiterea faptei, nu determină un alt tratament juridic, atâta timp cât s-a dovedit că aceasta a fost lovită în cap, cu un ciocan, iar între deces și leziunile suferite există o legătură de cauzalitate indirectă. Pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului corespunde criteriilor stabilite în dispozițiile art. 52 C. pen., iar în favoarea sa au fost reținute circumstanțe atenuante, având în vedere vârsta cât și afecțiunile psihice de care suferă, fiind, aplicate, de altfel, dispozițiile art. 113 C. pen., tratament medical până la însănătoșire.

Comportamentul agresiv al inculpatului necesită executarea pedepsei într-un loc de detenție, fapta sa de omor prezentând un pericol social crescut, cu atât mai mult cu cât rezultă că acesta a exercitat violențe în trecut atât asupra fiului, cât și nurorii sale. Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârii, recursul inculpatului S.P. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 230/A din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2009.