ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4983/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 547 din 23 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, inculpatul L.T. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 septembrie 2003 la zi. În conformitate cu art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire. A reținut instanța că la data de 26 septembrie 2004, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul i-a aplicat victimei L.C.D., fosta soție, mai multe lovituri cu ciocanul în zona capului, provocându-i moartea.

Raportul medico-legal de autopsie a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană. Leziunile s-au produs prin lovituri repetate cu un corp dur, cu muchie, posibil ciocan. Inculpatul s-a predat organelor de poliție, recunoscând fapta. Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică a rezultat că inculpatul prezenta diagnosticul de tulburare depresivă episod mediu. Fapta a fost săvârșită într-o stare de afect patalogic. Inculpatul are discernământul diminuat în raport de fapta pentru care este cercetat. S-a recomandat aplicarea măsurii prevăzute de art. 113 C. pen.

În raport de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., de concluziile raportului medico-legal psihiatric, instanța a apreciat că se justifică, aplicarea unei pedepse orientate la limita minimă a textului de lege incriminator. Apelul declarat de inculpat a fost respins, prin decizia penală nr. 487 din 28 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea pentru lipsa intenției de a omorî victima, iar în subsidiar a solicitat achitarea pentru lipsa discernământului. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, situația de fapt reținută corespunzând probelor administrate, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăția inculpatului rezultă din actele dosarului.

Motivul de recurs al inculpatului, prin care a solicitat achitarea pentru lipsa intenției de a omorî victima, nu poate fi primit. Intenția inculpatului de a ucide victima rezultă din materialitatea faptei. Loviturile cu ciocanul aplicate de inculpat victimei, intensitatea acestora și zona unde au fost aplicate loviturile, caracterizează intenția de a ucide victima. Nici motivul de recurs, prin care s-a solicitat achitarea pentru lipsa discernământului, nu poate fi primit. Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată inculpatului a stabilit că acesta a avut discernământul diminuat, în raport cu fapta pentru care a fost cercetat, având în vedere că suferă de tulburare depresivă, recomandând a se lua măsura prevăzută de art. 113 C. pen.

Diminuarea discernământului la data comiterii faptei nu presupune lipsa discernământului, care să constituie o cauză, care să înlăture caracterul penal al faptei. Examinând și din oficiu recursul declarat de inculpat, nu se constată existența unor cazuri de casare a hotărârilor pronunțate. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 27 septembrie 2003 la zi. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.T., împotriva deciziei penale nr. 487/ A din 28 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 septembrie 2003 la 5 octombrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.