ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4983/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 547

din 23 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

inculpatul L.T. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de

omor prevăzută de art. 174 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27

septembrie 2003 la zi.

În conformitate cu art. 113 C.

pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.

A reținut instanța că la

data de 26 septembrie 2004, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul

i-a aplicat victimei L.C.D., fosta soție, mai multe lovituri cu ciocanul în

zona capului, provocându-i moartea.

Raportul medico-legal de

autopsie a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui traumatism

cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană. Leziunile s-au produs

prin lovituri repetate cu un corp dur, cu muchie, posibil ciocan.

Inculpatul s-a predat

organelor de poliție, recunoscând fapta.

Din raportul de expertiză

medico legală psihiatrică a rezultat că inculpatul prezenta diagnosticul de

tulburare depresivă episod mediu. Fapta a fost săvârșită într-o stare de afect

patalogic. Inculpatul are discernământul diminuat în raport de fapta pentru

care este cercetat. S-a recomandat aplicarea măsurii prevăzute de art. 113 C.

pen.

În raport de criteriile de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., de concluziile raportului

medico-legal psihiatric, instanța a apreciat că se justifică, aplicarea unei

pedepse orientate la limita minimă a textului de lege incriminator.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins, prin decizia penală nr. 487 din 28 iunie 2004, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea pentru lipsa intenției de a

omorî victima, iar în subsidiar a solicitat achitarea pentru lipsa

discernământului.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Instanța de fond a

administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și

just apreciate, situația de fapt reținută corespunzând probelor administrate,

încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăția inculpatului rezultă

din actele dosarului.

Motivul de recurs al

inculpatului, prin care a solicitat achitarea pentru lipsa intenției de a omorî

victima, nu poate fi primit. Intenția inculpatului de a ucide victima rezultă

din materialitatea faptei. Loviturile cu ciocanul aplicate de inculpat

victimei, intensitatea acestora și zona unde au fost aplicate loviturile,

caracterizează intenția de a ucide victima.

Nici motivul de recurs, prin

care s-a solicitat achitarea pentru lipsa discernământului, nu poate fi primit.

Expertiza medico-legală

psihiatrică efectuată inculpatului a stabilit că acesta a avut discernământul

diminuat, în raport cu fapta pentru care a fost cercetat, având în vedere că

suferă de tulburare depresivă, recomandând a se lua măsura prevăzută de art. 113

C. pen.

Diminuarea discernământului

la data comiterii faptei nu presupune lipsa discernământului, care să

constituie o cauză, care să înlăture caracterul penal al faptei.

Examinând și din oficiu

recursul declarat de inculpat, nu se constată existența unor cazuri de casare a

hotărârilor pronunțate.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată arestarea preventivă de la 27 septembrie 2003 la zi.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.T., împotriva deciziei penale nr. 487/ A din

28 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 septembrie 2003 la 5

octombrie 2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 octombrie 2004.