ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1099/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 iulie 2008 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Local Zărnești, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – O.P.C. PHARE, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desființarea Deciziei nr. 35 din 14 martie 2008, anularea notei de debit din 16 martie 2005 și a notei de debit din 13 aprilie 2006, emise de pârât, să constate că urmează a rambursa pârâtului doar suma de 38.790,32 euro și să dispună suspendarea executării celor două note de debit până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin încheierea din 10 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 756/64/2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului de suspendare a executării notei de debit din 16 martie 2005 și a notei de debit din 13 aprilie 2006, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.

În privința cazului bine justificat, instanța a reținut că reclamantul a contestat cele două note de debit, contestația împotriva primei note nefiind soluționată de pârât, iar contestația împotriva celei de-a doua note fiind respinsă de pârât, inițial ca tardivă, iar ulterior ca neîntemeiată, iar prin Decizia nr. 577 din 7 februarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în cauza având ca obiect anularea parțială a notei de debit din 13 aprilie 2006, s-a reținut că a doua contestație nu poate fi respinsă ca tardivă prin invocarea atitudinii culpabile a autorității pârâte de a nu răspunde primei contestații, astfel că se impune soluționarea ambelor contestații.

A reținut instanța de fond că, atitudinea pârâtului, care nu s-a conformat dispozițiilor instanței și a respins contestația ca neîntemeiată pe motiv că nu a fost criticat calculul penalităților, este de natură a crea o îndoială cu privire la legalitatea și temeinicia actelor administrative atacate, astfel că este îndeplinită condiția referitoare la existența cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În privința pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, a reținut Curtea de apel că executarea notelor de debit, în cuantum de 112.631,63 euro, ar fi de natură să perturbe grav activitatea autorității publice reclamante, întrucât această sumă depășește 10% din totalul veniturilor bugetului local anual, iar plata ar afecta în cea mai mare măsură funcționarea serviciilor sociale, de învățământ și sănătate.

Pentru a pronunța suspendarea executării notelor de debit, instanța a avut în vedere și Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de miniștri al C.E. cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Împotriva încheierii din 10 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.E.F. – O.P.C. PHARE și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de suspendare. Motivul de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că încheierea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, pentru că s-a apreciat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se invocă faptul că noțiunea de „caz bine justificat” la care face referire Legea nr. 554/2004 vizează un abuz evident sau o încălcare flagrantă a legii de către autoritatea publică emitentă a actului, iar în speță nu este o asemenea situație și că instanța de fond a depășit cadrul procesual al unei cereri de suspendare și s-a pronunțat pe aspecte ce vizează fondul cauzei atunci când a apreciat că reclamanta a dovedit că a contestat prima notă de debit prin adresa din 8 aprilie 2005. În condițiile în care reclamanta nu a contestat cuantumul penalităților, ci însuși debitul, stabilit printr-un act anterior, s-a considerat că nu s-a făcut dovada întrunirii primei condiții prevăzute de lege, aceea a incidenței unui caz bine justificat.

Nici cea de-a doua condiție nu se apreciază că a fost dovedită în cauză, cea a pagubei iminente în patrimoniul reclamantei, pentru că obligația returnării sumei stabilită prin nota de debit este o consecință a neîndeplinirii obiectivului finanțat prin Programul PHARE R.I.C.O.P. și ea nu se face din fondurile proprii ale Consiliului Local. Nici executarea obligației de plată a penalităților nu este de natură a afecta sectoarele gestionate de autoritatea locală pentru că sunt incidente prevederile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. În drept au fost invocate și prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Consiliul Local Zărnești a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului formulat de M.F.P.

– O.P.C. PHARE. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei în fața instanței de fond a fost suspendarea unor acte administrative emise de M.F.P. – O.P.C. PHARE prin care reclamantul trebuia să restituie suma de 112.631,63 euro. Instanța de fond a admis cererea după ce a analizat îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, soluția fiind criticată de recurentă tocmai sub acest aspect. Într-adevăr, actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu a acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, iar în temeiul art. 15 din același act normativ, suspendarea se poate solicita și prin cererea adresată instanței competente, dar cu dovedirea acelorași condiții. Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, definește atât „paguba iminentă” cât și „cazurile bine justificate”. Astfel, „paguba iminentă” este definită, în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așa cum a arătat și instanța de fond, suma ce urmează a fi restituită în conformitate cu actele întocmite, a căror suspendare este solicitată, este semnificativă față de potențialul comunității respective. Chiar dacă recurenta invocă dispozițiile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilită prin titluri executorii, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru că, chiar art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 face referire la un prejudiciu material viitor și previzibil. Cea de-a doua condiție prevăzută de lege, aceea a „cazului bine justificat” este definită, în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Și această condiție este îndeplinită în cauză având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate ale actelor atacate. Este adevărat că aceste motive vor fi analizate de instanța care verifică legalitatea actelor contestate, dar textul de lege cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită. În motivele de recurs, recurenta analizează susținerile reclamantei referitoare la fondul cauzei, însă, în cadrul cererii de suspendare s-a verificat numai existența unor împrejurări de fapt și de drept care să creeze îndoieli și nu s-a analizat fondul cererii de anulare a actelor.

Instanța de fond a prezentat anumite împrejurări legate de condițiile în care a fost pronunțată Decizia nr. 577 din 7 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și considerentele avute în vedere de instanța supremă atunci când a obligat recurenta să soluționeze pe fond contestația reclamantei formulată împotriva notei de debit din 13 aprilie 2006, tocmai pentru a sublinia „cazul bine justificat”. Se constată, astfel, că instanța de fond nu a dat o hotărâre cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nici nu sunt incidente prevederile art. 304 1 C. proc. civ. și, de aceea, în baza art. 312 C. proc.

civ. va fi respins recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.F. – O.P.C. PHARE împotriva încheierii din 10 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.