ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5167/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul Consiliul Local Zărnești în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte Phare, a solicitat

desființarea deciziei nr. 114 din 14 februarie 2011 emisă de pârât și pe cale de

consecință anularea Procesului-verbal de constatare din 22 noiembrie 2010 emis de

pârât, solicitând totodată, suspendarea executării acestui proces-verbal până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin nota de debit din 16 martie 2005 pârâtul i-a comunicat

că, urmare a verificării documentelor pentru Grant Phare acordat de Oficiul de Plăți

și Contracte Phare, are obligația de a rambursa suma de 108.558,33 Euro și, deși

a formulat contestație, referitor la cuantumul sumei, arătând că în realitate suma

este de 38.790,32 Euro, nu a primit niciun răspuns.

Prin sentința civilă

nr. 50/F/CA/2007 irevocabilă prin decizia civilă nr. 557/2008 a Înaltei Curții de

Casație și Justiție, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea și a trimis cauza spre

soluționare pârâtului, iar acesta a emis o nouă decizie nr. 35 din 14 martie 2008

prin care a respins ca neîntemeiată contestația.

Curtea de Apel Brașov

a dispus admiterea contestației formulate de reclamant și a anulat în parte notele

de debit, respectiv prima notă până la concurența sumei de 40.827,33 Euro, iar cea

de-a doua până la concurența aceleiași sume cu dobânda calculată de 3,56% pe an.

Reclamantul a mai arătat

că la data de 28 iunie 2002 s-a semnat Convenția de Grant nr. 53 în cadrul Programului

Phare între Ministerul Finanțelor Publice, Unitatea de Implementare a Programului

R.I.C.O.P. și Consiliul Local Zărnești, contract având ca obiect lucrări de refacere

a rețelelor de distribuție apă potabilă în Orașul Zărnești, valoarea estimată a

contractului fiind în cuantum de 413.100 Euro, din care suma nerambursabilă a fost

în cuantum de 85,45%, iar restul a reprezentat contribuția pârâtului constând în

aport în natură și aport în bani.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare a formulat întâmpinare prin care

a solicitat respingerea cererii de suspendare, apreciind că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege.

Prin încheierea din 27

aprilie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul

Local Zărnești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul

de Plăți și Contractare Phare, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal

de constatare din 22 noiembrie 2010 emis de pârât până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză este îndeplinită condiția

cazului bine justificat având în vedere că modalitatea în care s-a derulat emiterea

notelor de debit și a titlurilor de creanță referitoare la stabilirea unor sume

de rambursat de către reclamant ca urmare a unor posibile neîndepliniri a obligațiilor

contractuale, precum și aspectele semnalate de reclamant în apărare referitoare

la modalitatea de derulare a contractului de grant.

S-a reținut că acestea

reprezintă împrejurări care creează o îndoială în privința legalității actului administrativ,

în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la existența

pagubei iminente, prima instanță a constatat că activitatea unui Consiliul Local

este reglementată în întregime de lege, bugetul de cheltuieli reflectând punerea

în aplicare a acestor dispoziții, astfel că se impune ca, în vederea evitării unor

disfuncționalități în activitatea comunității locale, să se admită cererea de suspendare

a executării procesului verbal de constatare emis de pârât.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri,

considerată nelegală și netemeinică, a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice,

Oficiul de Plăți și Contractare Phare.

În esență, se aduc următoarele

critici încheierii atacate:

- invocându-se motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., se menționează că

încheierea pronunțată de instanța de fond, nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Se susține că

instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată, preluând doar argumentele reclamantului

din cererea de chemare în judecată;

- încheierea pronunțată

este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din

C. proc. civ., întrucât în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Se menționează

că emiterea celor trei acte administrative la anumite intervale de timp ce conțin

constatări diferite și care au fost atacate de reclamant potrivit procedurii reglementate

de lege, nu sunt de natură a conduce la îndeplinirea condiției cazului bine justificat,

cu atât mai mult cu cât notele de debit conțin constatările O.P.C.P. ce au la bază

propriile verificări efectuate de această instituție, iar procesul verbal de constatare

din 22 noiembrie 2010 are la bază actul de control încheiat de D.L.A.F. care are

caracter obligatoriu potrivit art. 6, art. 7, art. 10 alin. (9) din O.U.G. nr. 49/2005.

De asemenea, nu a fost

dovedită condiția referitoare la paguba iminentă, astfel cum această noțiune a fost

definită de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare.

Intimatul-reclamant Consiliul

Local Zărnești a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate.

recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și prin prisma

dispozițiile art. 304

1

din C. proc. civ., constată că acesta este fondat,

însă, pentru următoarele considerente.

Motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu poate fi reținut întrucât încheierea

recurată respectă cerințele impuse de art. 261 pct. 5 din C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. invocat ca temei legal al recursului

este fondat.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite

o cerere de suspendare a executării unui act administrativ fiscal, care este, ca

regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și

să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14

alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură

excepțională.

Îndeplinirea condițiilor

cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului,

care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor

de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare

a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube

în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare

legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra

legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări

sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării,

pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea

fondului litigiului.

După cum se constată,

prima instanța soluționând cererea de suspendare a apreciat în mod eronat că modalitatea

în care s-a derulat emiterea notelor de debit și a titlurilor de creanță contestate

conform procedurii prevăzute de lege, reprezintă împrejurări care creează o îndoială

în privința legalității actului administrativ.

Motivarea cererii de suspendare

privește cu preponderență aspecte de fond asupra cărora dacă s-ar pronunța instanța

investită cu soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative

fiscale, ar echivala cu o prejudecare a fondului.

Împrejurările legate de

starea de fapt și de drept invocate și reținute în cauză nu dovedesc o situație

care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor a căror suspendare

a executării se solicită, cu atât mai mult cu cât, însăși intimatul-reclamant recunoaște

o parte din debitul stabilit în sarcina sa, fapt ce rezultă din motivarea cererii

de chemare în judecată.

Cum în speță, motivele

invocate de intimatul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne

prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe

fond a raportului juridic dedus judecății, în mod greșit instanța de fond a apreciat

ca fiind îndeplinită condiția „cazului bine justificat”, nefiind indicate și dovedite

fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ fiscal fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul

instanței care va soluționa cererea pe fond.

Cât privește criticile

referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de

asemenea, că acestea sunt fondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie

dovedită prin probe concludente.

Intimatul-reclamant nu

a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în

sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior

în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului

de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei

pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul actelor

administrativ fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei

sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită

și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea

unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia

că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative fiscale

din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției

suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

În concluzie, în raport

de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ

fiscal în cauză.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I,

alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, va admite recursul, va casa sentința recurată și va

respinge cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare împotriva

Încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge cererea

de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie

2011.