ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3501/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.03.2011, sub nr. x/64/2011, reclamantul Consiliul Local Zărnești a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE desființarea Deciziei nr. 114/2011, cu număr de înregistrare din data de 14.02.2011, pentru soluționarea contestației formulate de Primăria orașului Zărnești, și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de constatare nr. x din 22.11.2010 privind proiectul Phare RICOP 9904.02-LP 53 "Refacerea rețelelor de distribuție apă potabilă în orașul Zărnești", precum și suspendarea executării procesului-verbal de constatare mai sus menționat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu plata cheltuitelor de judecată ocazionate de proces.

Prin încheierea din 23.09.2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 164 C. proc. civ., conexarea la această cauză a dosar nr. x/2011 al Tribunalului Brașov, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată între aceleași părți și în aceeași calitate, cu conținutul menționat la pct. 2 de mai jos.

Anterior formulării cererii de chemare în judecată mai sus menționată, reclamantul Consiliul Local Zărnești a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE desființarea Deciziei nr. 35 din 14 martie 2008 emisă de respectiva autoritate și, pe cale de consecință, și anularea în parte a Notei de debit nr. 546864 din 16.03.2005, precum și a Notei de debit nr. 666/95 din 13.04.2006, ambele emise de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, în sensul de a se constata că reclamantul urmează să ramburseze pârâtului suma de 38.790,32 euro și nu 112.631,63 euro, cum eronat se stabilise în sarcina sa. S-a solicitat deopotrivă și suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Această cerere de chemare în judecată a fost formulată de reclamant la data de 17.07.2008 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/64/2008.

Prin încheierea din 10.10.2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2008, s-a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate, și anume Nota de debit nr. x din 16.03.2005 și Nota de debit nr. x/95 din 13.04.2006, ambele emise de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Dispoziția instanței privind suspendarea executării actelor administrative contestate în cauză a fost atacată cu recurs de către Ministerul Economiei și Finanțelor - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE.

Calea de atac exercitată în cauză a fost respinsă prin decizia nr. 1099 din 27.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2008.

Mai apoi, pe fondul cauzei, prin sentința nr. 40/F din 26.02.2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantului Consiliul Local Zărnești formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE a fost admisă în parte, cu consecința desființării Deciziei nr. 35 din 14 martie 2008 emisă de pârât și anularea în parte a Notei de debit nr. 546864 din 16.03.2005 până la concurența sumei de 40.827,33 euro, cât și a Notei de debit nr. 666 din 13.04.2006 până la concurența aceleiași sume, cu dobânda legală calculată la aceasta, în cuantum de 3,56% pe an.

Au fost respinse în rest pretențiile reclamantului.

S-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.776 RON.

Ulterior, la cererea reclamantului, prin sentința nr. x/F din 16.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus completarea sentinței nr. 40/F din 26.02.2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, mai sus menționată, în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE și la plata sumei de 15.000 RON către reclamant, cu titlu de onorariu avocațial, suma stabilită inițial prin hotărârea astfel completată, incluzând numai cheltuielile ocazionate de plata taxelor judiciare și de timbru aferente cererii de chemare în judecată și contravaloarea expertizei contabile.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamantului privind lămurirea dispozitivului sentinței nr. 40/F din 26.02.2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, cerere formulată în raport de conținutul similar al notelor de debit anulate.

Ambele hotărâri judecătorești pronunțate în cauză au fost atacate cu recurs de către Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE.

Prin decizia nr. 177 din 14.01.2011 pronunțată de instanța Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2010, au fost admise recursurile declarate în cauză, casate sentința nr. 40/F din 26.02.2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, cât și sentința nr. 82/F din 16.04.2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, și trimisă cauza spre competență soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, determinarea instanței competente realizându-se în raport de cuantumul creanței bugetare contestate la plată, sub limita de 500.000 RON, și prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

În fond, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ sub nr. x/62/2011 din 04.04.2011.

Prin încheierea din 20.06.2011 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția de litispendența invocată de reclamantul Consiliul Local Zărnești, dispunându-se trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov pentru soluționarea acesteia împreună cu cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 245/64/2011 (cererea de chemare în judecată prezentată la pct. 1 de mai sus).

Ulterior, așa cum s-a arătat mai sus, prin încheierea din 23.09.2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2011, s-a dispus conexarea la această cauză, în conformitate cu prevederile art. 164 C. proc. civ., a dosar nr. x/2011 al Tribunalului Brașov, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată între aceleași părți și în aceeași calitate, cu conținutul menționat la pct. 2 de mai jos.

Prin sentința nr. 51/F din 08.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2011, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local Zărnești, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE (cererea de chemare în judecată conexată, descrisă la pct. 2 de mai sus), dispunându-se:

Desființarea Deciziei nr. 35 din 14.03.2008 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE,

Anularea în parte a Notei de debit nr. 666 din 13.04.2006 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, până la concurența sumei de 54.562,33 euro, la care se adaugă dobânda aferentă acestei sume calculată conform art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 (forma în vigoare la data emiterii Notei de debit nr. 666 din 13 aprilie 2006), și, pe cale de consecință,

Desființarea în parte a Notei de debit nr. 546864 din 16.03.2005, până la concurența sumei de 54.562,33 euro.

Deopotrivă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant Consiliul Local Zărnești, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE (cererea de chemare în judecată descrisă la pct. 1 de mai sus), dispunându-se:

Desființarea Deciziei nr. 114 din 14.02.2011 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE și

Desființarea procesului-verbal de constatare nr. x din 22.11.2010 emis de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE.

S-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE la plata către reclamantul Consiliul Local Zărnești a sumei de 27.297,45 RON, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu recurs de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE.

Prin decizia nr. 199 din 02.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014, a fost admis recursul declarat în cauză, casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

A fost respinsă excepția tardivității recursului, invocată de intimatul-reclamant Consiliul Local Zărnești.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în cauză era incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a cărui incidență a fost reținută în raport de greșita aplicare a legii la situația dedusă judecății.

S-a reținut în esență că soluția primei instanțe privind desființarea actelor administrative se întemeiase în principal pe constatarea că autoritatea pârâtă nu efectuase ea însăși o verificare proprie asupra neregulilor imputate reclamantului, nu procedase la audierea entității verificate și nici nu îi asigurase acesteia dreptul de a formula observații care să fie mai apoi analizate de echipa de verificare, sancționarea reclamantului realizându-se exclusiv pe constatările cuprinse în actul de control întocmit de Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF.

Aceste constatări și concluzii ale primei instanțe nu au fost primite și au fost considerate ca fiind eronate de către instanța de control judiciar, avându-se în vedere atribuțiile date prin lege în competența Departamentului pentru Lupta Antifraudă - DLAF în ceea ce privește controlul obținerii, derulării și utilizării fondurilor provenite din asistența financiară acordată României de Uniunea europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, cât și caracterul obligatoriu al constatărilor DLAF pentru autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente.

În cauză, acțiunea de control privind obținerea, derularea și utilizarea fondurilor europene fusese desfășurată de Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF, instituția care asigură, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligațiilor ce revin României privind protecția intereselor financiare ale Uniunii europene.

Având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 49/2005 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, act normativ în vigoare la data desfășurării acțiunii de verificare și de emitere a actelor administrative contestate, cu referire la art. 7 și art. 10 alin. (7) și alin. (9) din O.U.G. nr. 49/2005, cât și ale art. 11^1 alin. (7) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, act normativ în vigoare în perioada de referință, dar și art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, texte de lege din a căror interpretare rezulta cu claritate caracterul obligatoriu al constatărilor cuprinse în actul de control întocmit de Departamentul pentru Lupta Antifraudă în operațiunea de stabilire și individualizare a obligațiilor de plată și de emitere a titlului de creanță, instanța Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că în speța analizată nu exista obligația autorității pârâte de a desfășura propria acțiune de verificare și control în vederea identificării eventualelor nereguli în utilizarea fondurilor europene și a celor de cofinanțare aferente, ci de stabilire și individualizare a obligației de plată, de emitere a titlului de creanță conform actului de control întocmit de DLAF și de comunicare în termen de 30 zile către respectivul Departament a măsurilor dispuse.

Cum, în speță, prima instanță nu procedase la o examinare pe fond a actelor administrative contestate, cu referire la Decizia nr. 114 din 14.02.2011 și procesul-verbal de constatare nr. x din 22.11.2010, acte emise de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, constatare valabilă și în privința Notei de debit nr. 666/95 din 13.04.2006 emisă de același pârât, precum și faptul existenței unei neconcordanțe între dispozitivul și considerentele hotărârii, dar și neclarități în raționamentul primei instanțe în ceea ce privește Nota de debit nr. x din 16.03.2005, act cu privire la care se dispusese anularea în parte, până la concurența sumei de 54.562,33 euro, iar în considerente se reținuse că suma de rambursat era de 40.827,33 euro potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultând că prima notă de debit se impunea a fi anulată până la concurența sumei stabilite de expert ca fiind de rambursat, neclarități/neconcordanțe care s-ar fi reflectat și asupra obligațiilor de plată accesorii, al căror cuantum ar fi fost imposibil de determinat în procedura de executare, în lipsa unei obligații de plată principale certe, instanța de control judiciar a constatat incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținându-se, totodată, că prima instanță nu prezentase nici argumentele avute în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată pentru care dispusese admiterea în parte a cererii reclamantului.

4.1 Motivele invocate în cererile de chemare în judecată formulate de reclamantul Consiliul Local Zărnești.

Ca situație de fapt comună ambelor cereri de chemare în judecată, s-a arătat că, la data de 28.06.2002, a fost semnată Convenția de Grant nr. 53, în cadrul Programului PHARE, între pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare (OPCP), Ministerul Finanțelor Publice - Unitatea de Implementare a Programului RICOP și reclamantul Consiliul Local Zărnești (Autoritate de Implementare Locală - AIL), având ca obiect implementarea proiectului "Refacerea rețelelor de distribuție apă potabilă în orașul Zărnești".

Valoarea estimată a contractului a fost stabilită inițial la suma de 413.100 euro, din care contribuția Oficiului de Plăți și Contractare Phare (OPCP), ca ajutor nerambursabil PHARE, de 353.000 euro, reprezentând 85,45% din valoarea totală a proiectului, și contribuția reclamantului Consiliul Local Zărnești, de 60.100 euro, reprezentând 14,54% din valoarea totală a proiectului, din care suma de 14.809 euro, aport în natură (10.000 euro - valoarea terenului destinat organizării de șantier, și 4.809 euro - plăți efectuate anterior), iar restul de 45.291 euro, aport în bani la realizarea proiectului.

Ulterior, prin Act adițional la Convenția de Grant, semnat în septembrie 2002, valoarea totală a contractului a fost majorată la suma de 513.858,13 euro, contribuția părților crescând corespunzător procentelor stabilite, la 441.000 euro pentru OPCP și la 72.858,13 euro pentru Consiliul Local Zărnești (din care suma de 14.710 euro - aport în natură, și suma de 58.148,13 euro - aport în bani).

Modalitatea de efectuare a plăților de către OPCP din fondurile nerambursabile era prevăzută în Convenția de Grant LP 53, la art. 3.2.2, stabilindu-se ca plata să se efectueze în 4 tranșe (30%, 35%, 25% și 10%), ultima plată de 10% urmând să se facă în termen de 60 zile de la data primirii de la reclamant a procesului-verbal de recepție finală a lucrării executate.

În vederea realizării obiectivului Convenției de Grant, în luna octombrie 2002, s-a organizat o licitație internațională, fiind desemnată câștigătoare A. S.A Grecia.

Ca urmare, la data de 13.12.2002, între părți s-a încheiat Contractul de Înțelegere, aprobat de către șeful Delegației Comisiei europene la București.

Respectivul contract de înțelegere a avut ca obiectiv refacerea sistemului de alimentare cu apă potabilă din orașul Zărnești, cu termen de execuție până la 31.10.2003, termen prelungit ulterior, valoarea lucrării contractate fiind de 456.984 euro, plata urmând să se facă din contribuția PHARE, de 85,45%, pe baza unor certificate de plată emise de reprezentantul PHARE-RICOP, Inginerul B. - Franța, iar restul din contribuția proprie a Consiliului Local Zărnești, de 14,54%, prin ordine de plată.

Ca modalitate de plată, s-a prevăzut ca inginerul rezident B., care supraveghea realizarea lucrării, pe măsura executării acesteia, să certifice la plată lucrările executate și să emită pentru plată certificate de plată, beneficarul lucrării, Consiliul Local Zărnești, urmând să achite partea sa de cofinanțare, pe baza facturilor primite de la societatea A. S.A Grecia.

Ca atare, în executarea convenției, până la data formulării cererii de chemare în judecată, s-a achitat către A. S.A. suma totală de 410.974 euro, contribuție comună PHARE și Consiliul Local Zărnești, în baza a 8 (opt) certificate de plată emise de inginerul B. și a ordinelor de plată emise de reclamant.

Termenul de finalizare și predare a lucrării a fost prelungit de părțile contractante, cu aprobarea RICOP-PHARE, până la data de 30.04.2004.

Societatea A. S.A nu a respectat însă termenul contractual, lucrarea nefiind finalizată.

Executarea lucrării se constata, potrivit contractului încheiat cu A. S.A., precum și a condițiilor generale FIDIC și condițiilor speciale anexe ale contractului de execuție lucrări, pe baza recepției lucrării, urmând să se elibereze și un certificat de bună execuție.

Întrucât lucrarea nu a mai fost finalizată la termenul convenit, prin Dispoziția nr. 1106 din 19.05.2004 a Primarului orașului Zărnești s-a constituit o comisie de recepție a lucrării, stabilindu-se și data la care urma să se efectueze recepția lucrării.

Ca urmare, prin procesul-verbal de recepție nr. x din 27.05.2004, s-a stabilit ca ultim termen de finalizare a lucrării data de 25.06.2004, când urma să se încheie și procesul-verbal de recepție finală a lucrării și să se elibereze și certificatul de bună execuție.

Lucrările nu au mai fost executate de către A. S.A., cu încălcarea obligațiilor contractuale asumate, și, ca atare, rețeaua de apă potabilă a rămas nefuncțională, neefectuându-se cuplarea între vechea și noua rețea de apă, rezultând că lucrările executate nu îndeplineau obiectivele proiectului finanțat prin Programul PHARE-RICOP.

S-a mai arătat de către reclamant că, deși ar fi transmis numeroase notificări către societatea A., comunicate spre știință și către OPCP și RICOP, aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care nu a fost posbilă derularea demersurilor necesare pentru obținerea ultimei tranșe de plată din fondurile nerambursabile și achitarea propriei contribuții de cofinanțare.

După expirarea termenului de finalizare a lucrării, deși recepția finală nu a mai avut loc, inginerul B. a transmis reclamantului prin fax ultimele certificate de plată, certificatul nr. 9 în valoare de 11.424 euro și certificatul nr. 10 în valoare de 22.739 euro, ambele fără anexele vizate și semnate conform prevederilor FIDIC și ale Convenției de Grant, reprezentând contravaloarea ultimelor lucrări, care în fapt nu au mai fost executate.

Ca urmare, ultima tranșă de plată, în valoare de 44.100 euro, nu a mai fost achitată.

În continuare, s-a arătat că, după ce reclamantul a depus ultima documentație privind toate plățile efectuate în cadrul Convenției, pârâtul OPCP a considerat ca eligibile suma de 382.975 euro, reprezentând cotă de contribuție PHARE, și suma de 48.259,20 euro, reprezentând cotă de contribuție AIL, Consiliul Local Zărnești.

S-a arătat de către reclamant că, prin aprobarea ca eligibilă numai a sumei de 48.259,20 euro din cota de contribuție a reclamantului, pârâtul nu a mai confirmat ca și cheltuială eligibilă suma de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea aportului în natură, și anume a terenului destinat organizării de șantier, deși, inițial, respectiva sumă, aport în natură, fusese aprobată în cadrul documentației Convenției de Grant.

Cu toate acestea, prin Nota de debit nr. x din 16.03.2005 emisă de pârâtul OPCP s-a stabilit că reclamantului îi revine obligația de a rambursa suma de 108.558,33 euro, în loc de 38.790 euro, conform cotelor de contribuție stabilite prin Convenția de Grant.

Mai apoi, prin Nota de debit nr. x din 13.04.2005 emisă de pârât s-a stabilit că suma totală de rambursat în cadrul proiectului este de 122.631,63 euro, compusă din debitul inițial de 108.558,33 euro, la care s-au adăugat penalități de 4.073 euro.

Deși împotriva actelor mai sus menționate se formulase contestație de către reclamant, și aceasta respinsă prin Decizia nr. 35 din 14 martie 2008 emisă de pârâtul OPCP, acte administrative atacate în instanță, pe parcursul soluționării acestui litigiu, s-a încheiat de către pârâtul OPCP, în baza constatărilor DLAF cuprinse în Nota de control nr. 7/391/2009, comunicată la OPCP la data de 16.09.2010, procesul-verbal de constatare nr. x din 22.11.2010, prin care se constata că reclamanul Consiliul Local Zărnești, beneficarul de Grant, nu își îndeplinise în totalitate obiectivul proiectului și, în consecință, datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare suma de 288.241,67 euro, reprezentând cheltuieli neeligibile aferente fondurilor PHARE.

Contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare mai sus menționat a fost respinsă prin Decizia nr. 114/2011.

S-a arătat de către reclamant că neîndeplinirea obiectivului proiectului prevăzut prin Convenția de Grant nu îi poate fi imputată acestuia, lucrările pentru realizarea investiției fiind supervizate, în acord cu prevederile proiectului și ale legislației comunitare, de un consultant internațional, B. - Franța, acestuia, și nu reclamantului, revenindu-i responsabilitatea în ceea ce privește avizarea plăților efectuate în cadrul contractului, plăți care s-au realizat exclusiv în baza certificatelor de plată emise de respectivul inginer - B.

De asemenea, s-a arătat că pârâtul OPCP și-a exercitat dreptul de verificare a documentelor depuse pentru obținerea ultimei tranșe, fără a avea alte obiecții, în afara celei privind faptul că reclamantul nu își îndeplinise propria obligație de plată a cofinanțării, motiv pentru care s-a solicitat reclamantului returnarea unei părți din respectiva sumă primită de la OPCP.

În privința constatărilor Inspectoratului de Stat în Construcții, privind pretinsele încălcări ale Legii nr. 10/1995 de către reclamant, s-a arătat că toate recepțiile pe faze a lucrării executate s-au efectuat cu participararea reprezentanților ISC, care au acceptat încheierea proceselor-verbale; or, dacă ar fi existat nereguli, nu se încheiau procesele-verbale de recepție lucrări.

S-a mai invocat de către reclamant și excepția prescripției dreptului de stabilire a obligațiilor de plată în raport de dispozițiile art. 112 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 și H.G. nr. 1306/2007, având în vedere data finală de efectuare a plăților, reținută ca fiind 30.11.2004, și data de închidere a Programului RO9904, conform O.G. nr. 45/2003, rezultând că termenul de prescripție se împlinise în cauză la data de 29.10.2009.

Prin precizarea la cererea de chemare în judecată, făcută în cursul judecății, după depunerea întâmpinării de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, reclamantul Consiliul Local Zărnești a mai arătat că în sarcina sa nu putea fi reținută încălcarea prevederilor art. 4.4 pct. b) din Condițiile generale FIDIC referitoare la obligația contractorului de a obține consimțământul Inginerului pentru eventualii subcontractori, dacă în Condițiile speciale nu se prevede altfel, având în vedere că Inginerul, care reprezenta interesele beneficiarului, adică ale reclamantului, aflându-se în permanență pe șantier, a avut posibilitatea să constate că existau subcontractori ai lucrării, angajați de către societatea A. S.A., pentru care nu i se ceruse acceptul la subcontractare. În aceste condiții, conform art. 3.6 din Condițiile speciale, Inginerul avea posibilitatea să solicite el însuși de la reclamant aprobarea prealabilă pentru subcontractarea lucrării.

S-a arătat că nici nerespectarea prevederilor art. 14.5 din Condițiile generale FIDIC privind efectuarea plății unor bunuri nepredate nu poate fi reproșată reclamantului, susținându-se că toate plățile au fost efectuate cu aprobarea Inginerului, pe baza certificatelor intermediare de plată emise de acesta, reclamantului revenindu-i obligația contractuală de a achita sumele aprobate de către Inginer. În plus, s-a arătat că și OPCP și-a exercitat dreptul de verificare a documentelor depuse pentru obținerea ultimei tranșe de plată, întocmind lista cheltuielilor eligibile și acceptate la plată, fără a avea alte obiecții, cu excepția celei privind neîndeplinirea de către reclamant a obligației de plată din cota de cofinanțare, neplată justificată însă de împrejurarea că lucrarea nu mai fusese finalizată.

S-a mai arătat de către reclamant că, întrucât societatea A. S.A. nu și-a îndeplinit obligația de finalizare a lucrării, acesta a executat scrisoarea de garanție bancară, în valoare de 45.698,40 euro, emisă de A. S.A., continuându-se astfel lucrările pentru refacerea rețelei de apă potabilă, obiectivul proiectului fiind în prezent realizat, în proporție de 99%.

4.2 Apărările pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Oficiu de Plăți și Contractare PHARE - OPCP formulate prin întâmpinare.

În apărare, pârâtul OPCP a solicitat respingerea cererilor de chemare în judecată, invocându-se următoarele argumente de fapt și de lege:

Prin O.U.G. nr. 62/2000 a fost ratificat Memorandumul de finanțare dintre Guvernul României și Comisia europeană referitor la Programul RO 9904 pentru restructurarea întreprinderilor și reconversie profesională RICOP, semnat la București, la data de 30.12.1999.

La data de 28.06.2002, în cadrul Programului PHARE de Restructurare Industrială și Reconversie Profesională, potrivit cererii de finanțare, având ca obiectiv specific al proiectului refacerea rețelelor de distribuție a apei potabile pe o lungime de 12.100 mp în orașul Zărnești, județ Brașov, între OPCP, în calitate de Autoritate Contractantă, Unitatea de Implementare a Programului RICOP, în calitate de Autoritate Națională de Implementare, și Consiliul Local Zărnești, în calitate de Autoritate de Implementare Locală - AIL, s-a semnat Convenția de Grant nr. 53.

După prezentarea stării de fapt până la momentul sistării lucrărilor din cupla A. S.A., obiectivul contractului de execuție lucrări încheiat cu această societate, constând în obligația executantului de a reface sistemul de alimentare cu apă potabilă a orașului Zărnești pe o lungime de 17 km, cuplarea a 1.458 de consumatori la rețea, refacerea căminelor de acces de pe traseu care prezentau defecțiuni și construirea unor cămine noi, montarea de hidranți pe noul traseu și refacerea sistemului rutier afectat de lucrări, s-a arătat că, în perioada 16.09.2009 - 27.11.2009, Departamentul pentru Luptă Antifraudă - DLAF a desfășurat o acțiune de control privind obținerea, derularea și utilizarea fondurilor aferente Proiectului mai sus menționat, finanțat din Programul RICOP - PHARE 2000.

Acțiunea de control a avut la bază sesizarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov din data de 23.07.2009, referitoare la încheierea și derularea Convenției de Grant nr. 53.

Prin sesizare se arăta că lucrările prevăzute a fi executate nu fuseseră realizate în întregime și, ca atare, proiectul nu era funcțional, cu toate că finanțarea fusese asigurată la nivelul contractat, uneori, cu încălcarea prevăzută prin norme.

În urma verificărilor efectuate în legătură cu derularea proiectului s-au constatat mai multe nereguli, și anume:

- nerespectarea termenului de execuție a lucrării, care nu a fost respectat de către A. S.A., ca urmare a problemelor apărute în cursul execuției;

- lipsa documentelor justificative (liste de cantități și situațiile de lucrări aferente tuturor certificatelor de plată) au făcut ca DLAF să fie în imposibilitate de a stabili dacă situațiile de lucrări aprobate de Inginer respectau valorile și cantitățile stipulate în respectivele liste, parte integrantă a contractului de lucrări;

- nerespectarea prevederilor FIDIC Red Book, clauza 4.4 pct. b), care stabileau obligația Contractorului de a obține consimțământul Inginerului pentru eventualii subcontractori propuși, prin identificarea a 2 contracte de subantrepriză încheiate de A. S.A., fără acordul Inginerului B., cu referire la contractul de subantrepriză nr. 1 din 13.03.2003 încheiat cu S.C. C. S.R.L. Râșnov, în valoare totală de 94.383 euro plus TVA, și contractul de subantrepriză nr. 268 din 13.03.2002 încheiat cu S.C. Instalații Montaj 91 S.A. Brașov, în valoare totală de 136.792 euro plus TVA, ambele având ca obiect o parte din refacerea rețelei de apă potabilă a orașului Zărnești.

- efectuarea plății integrale pentru 1.480 apometre DN 20 ¾ către A. S.A., fără ca acestea să fie predate în totalitate reclamantului. Cu referire la acest aspect, prin Nota de control DLAF, s-a constatat că, la data de 20.06.2003, între A. S.A. și S.C. C. S.R.L. Râșnov, s-a încheiat contractul de achiziție a unui număr de 1.480 apometre. Din documentele puse la dispoziția DLAF a rezultat că Consiliul Local Zărnești a efectuat integral plata celor 1.480 apometre, în valoare totală de 24.873,20 euro, deși îi fuseseră predate numai 661 apometre. Ca urmare, s-a constatat că suma de 14.789,47 euro, contravaloarea celor 880 apometre nelivrate, reprezintă cheltuială nejustificată, încălcându-se astfel prevederile art. 14.5 din FIDIC Red Book.

Deopotrivă, s-a constatat că Primăria orașului Zărnești nu a putut face dovada înregistrării în contabilitate a bunurilor recepționate, respectiv, a apometrelor primite.

- efectuarea recepției lucrărilor în condițiile în care lucrările nu erau finalizate în totalitate și investiția nu putea fi dată în folosință, nefiind executate 128 branșamente și montate cele 1.480 apometre plătite.

S-a mai arătat de către pârât că, raportat la prevederile art. 6 și art. 7 și art. 10 alin. (5) și (9) din O.U.G. nr. 49/2005, constatările DLAF sunt obligatorii pentru autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente și că, după transmiterea actului de control întocmit de DLAF, autoritatea competentă mai sus menționată a procedat la stabilirea și individualizarea obligațiilor de plată și emiterea titlului de creanță, rubricile din procesul-verbal de constatare fiind completate în conformitate cu constatările DLAF.

Ca urmare, având în vedere și prevederile art. 111 din O.G. nr. 79/2003, s-a arătat că OPCP a constatat că toate sumele achitate din fonduri PHARE devin neeligibile și trebuie restituite integral. Întrucât pentru suma de 108.558,33 euro fusese deja emisă Nota de debit nr. x din 13.03.2005, prin procesul-verbal de constatare nr. x din 22.11.2010 s-a solicitat reclamantului restituirea sumei de 288.241,67 euro, diferența din totalul sumei de 396.800 euro, primită în cadrul finanțării PHARE.

În fine, s-a solicitat și respingerea excepției prescripției dreptului de stabilire a obligației de plată a creanțelor bugetare rezultate din nerespectarea Programului PHARE 2000, cu motivarea că prin data închiderii programului, de la care curge termenul de prescripție, se înțelege, conform dispozițiilor legale incidente, data ultimei plăți aferente tuturor fondurilor de preaderare pe care Comisia europeană ar putea să o efectueze către APC/OPCP, respectiv, luna mai 2011, pentru ultimul Program PHARE 2006, finanțat de Comisia europeană.

4.3 Soluția și considerentele instanței în rejudecare

Prin sentința nr. 82/2016 din 26.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014, cauză soluționată în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare dispusă prin decizia nr. 199 din 02.02.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014, s-a dispus:

Respingerea acțiunii formulată de reclamantul Consiliul Local Zărnești, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor europene - Oficiu de Plăți și Contractare PHARE, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice (cererea de chemare în judecată descrisă la pct. 1 de mai sus).

Respingerea acțiunii conexe formulată de reclamantul Consiliul Local Zărnești, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor europene - Oficiu de Plăți și Contractare PHARE, în dosar nr. x/2011 al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ (cererea de chemare în judecată descrisă la pct. 2 de mai sus).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de rejudecare, având în vedere și dispozițiile art. 315 C. proc. civ., referitoare la caracterul obligatoriu al deciziei de casare, pe baza probelor administrate în cauză, a reținut în fapt următoarele:

La data de 28.06.2002, s-a semnat Convenția de Grant nr. 53, în cadrul Programului PHARE, între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare (OPCP), Ministerul Finanțelor Publice - Unitatea de Implementare a Programului RICOP, și Consiliul Local Zărnești, denumit Autoritate de Implementare Locală, având ca obiect "refacerea rețelelor de distribuție apă potabilă în orașul Zărnești".

La momentul încheierii contractului, valoarea estimată a lucrărilor a fost indicată la suma de 413.100 euro, din care contribuția Oficiului de Plăți și Contractare Phare (OPCP), ca ajutor nerambursabil PHARE, fusese stabilită în procent de 85,45% din valoarea totală a proiectului, adică la suma de 353.000 euro, iar contribuția reclamantului Consiliul Local Zărnești, în procent de 14,54% din valoarea totală a proiectului, reprezentând suma de 60.100 euro.

Printr-un Addendum la Convenția de Grant, semnat în septembrie 2002, valoarea totală a contractului a fost majorată la suma de 513.858,13 euro, contribuția OPCP crescând la suma de 441.000 euro, iar a reclamantului la suma de 72.858,13 euro.

S-a reținut de către instanță că, potrivit art. 3.1.13 din Contractul de Grant, în situația în care costurile eligibile analizate la sfârșitul proiectului sunt mai mici decât valoarea estimată, contribuția OPCP va fi limitată la valoarea obținută prin multiplicarea cheltuielilor proiectului cu procentul de contribuție convenit.

După verificarea raportului final, pârâta OPCP a constatat că nu au fost respectate obligațiile contractuale privind finanțarea proiectului, ceea ce a condus la reducerea valorii fondurilor Phare proporțional cu reducerea cofinanțării.

S-a stabilit astfel în sarcina reclamantului obligația de rambursare fonduri PHARE încasate și necuvenite în valoare de 108.558,33 euro, la care s-au calculat dobânzi în sumă de 4.073,30 euro, totalizând o creanță de 112.631,63 euro.

Obligațiile de plată au fost stabilite în sarcina reclamantului prin Nota de debit nr. x din 16.03.2005 emisă de pârâtul OPCP și, mai apoi, prin Nota de debit nr. x din 13.04.2005 emisă de același pârât, cuprinzând și penalitățile de 4.073 euro.

Din aportul în natură, în valoare totală de 14.809 euro, reclamantul a susținut că suma de 10.000 euro reprezintă valoarea terenului destinat organizării de șantier și că respectiva valoare fusese aprobată de către OPCP. Ca urmare, suma de rambursat era de 38.790,32 euro și nu de 112.631,63 euro.

În raport de susținerile reclamatului, prima instanță a concluzionat că ceea ce se contesta prin cererea de chemare în judecată era greșita calificare de către OPCP drept cheltuială neeligibilă a sumei de 10.000 euro, reprezentând contribuția reclamantului la cofinanțare, sub forma aportului în natură.

Cu alte cuvinte, s-a reținut că, în privința Notei de debit nr. 546864 din 16.03.2005 emisă de pârâtul OPCP și Nota de debit nr. x din 13.04.2005 emisă de același pârât, cât și a Deciziei nr. 35 din 14.03.2008 emisă în soluționarea contestației formulate împotriva respectivelor acte, chestiunea litigioasă o constituia recunoașterea sau nu a caracterului eligibil al sumei de 10.000 euro, valoarea folosinței terenului destinat organizării de șantier în vederea executării lucrărilor, și în legătură cu această chestiune, modalitatea în care o cheltuială putea fi calificată ca eligibilă în cadrul contractului încheiat.

În analiza efectuată, prima instanță a constatat că era greșita susținerea reclamantului privind aprobarea de către pârâta OPCP a sumei de 10.000 euro în cadrul documentației Convenției de Grant, cu referire la Anexa la Contractul de Grant, intitulat "Justificarea CAP: I. Cheltuieli pentru obținerea și amenajarea terenului. 1.1. Obținerea terenului" .

Contrar susținerilor reclamantului, s-a constatat că respectivul înscris nu era un înscris care să fi fost asumat de către pârâtă, stampila aplicată pe acesta, aparținând OPCP, făcând numai dovada înregistrării actului la instituție și nu dovada asumării, acceptării conținutului său.

S-a arătat că în realitate actul invocat nu era semnat decât de reprezentantul Primăriei orașului Zărnești, nu și de reprezentantul OPCP.

De asemenea, s-a arătat că respectivul înscris pe care reclamantul își întemeiase pretenția legată de recunoașterea caracterului eligibil al sumei de 10.000 euro reprezenta descrierea evaluării unilaterale a terenului afectat organizării șantierului de lucrări.

S-a reținut de către instanță că, potrivit Declarației de Angajament, anexa B la Contractul de Grant (depusă la fila 142 dosar nr. x/2008 al Curții de Apel Brașov), reclamantul își asumase obligația de certificare, prin expertize autorizate/facturi fiscale/valoare din balanța de verificare, a valorii cofinanțării în natură.

Or, s-a arătat de către instanță, că valoarea unilaterală, menționată prin raportare la taxa de închiriere aprobată de Consiliul Local Zărnești, nu îndeplinește cerința de certificare, prin expertize autorizate/facturi fiscale/valoare din balanța de verificare.

Mai mult, s-a reținut că pârâta OPCP notificase reclamantul, prin Adresa nr. x din 10.11.2004, cu privire la obligativitatea utilizării cotei de cofinanțare și, respectiv, sancțiunea returnării către Comisie a tuturor fondurilor alocate.

Totodată, prima instanță a găsit neîntemeiată și susținerea reclamantului, în sensul neaplicării în speță a Regulamentelor CE nr. 1080/2006 și nr. 1083/2006, având în vedere că acestea ar fi fost adoptate ulterior încheierii contractului în litigiu și, ca atare, nu exista o reglementare în vigoare la data stabilirii raportului juridic care să justifice nerecunoașterea ca eligibil a aportului în natură, de 10.000 euro.

S-a arătat de către instanță că, deși reglementările comunitare invocate în apărare erau ulterioare încheierii contractului în litigiu, reglementarea națională aplicabilă stabilea o serie de obligații în sarcina beneficiarului de finanțare, menite să asigure exercitarea controlului, în vederea verificării respectării utilizării fondurilor de către beneficiar.

În acest sens au fost menționate dispozițiile O.U.G. nr. 62/2000 privind ratificarea Memorandului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia europeană, Anexa A - Acord cadru, art. 16, intitulat "Inspecție și evaluare", conform cărora, beneficiarul unei finanțări:

a) va păstra înregistrări și documente contabile adecvate pentru identificarea lucrărilor, livrărilor sau serviciilor finanțate în baza memorandului de finanțare, conform procedurilor legale de contabilitate;

b) va asigura ca agenții sau reprezentanții susmenționați ai Comisiei să aibă dreptul de a inspecta toată documentația și înregistrările contabile relevante referitoare la cele finanțate în baza memorandului de finanțare și va asista Curtea de Conturi a Comunității europene în executarea evaluării contabile privind evaluarea finanțării gratuite a CEE.

Ca urmare, având în vedere obligațiile legale stabilite în sarcina beneficiarului unei finanțări primite în baza memorandului de finanțare, s-a arătat de către instanță că, în lipsa unor înregistrări contabile relevante, nu poate fi justificat aportul în natură ca o cheltuială finanțată de Autoritatea de Implementare Locală.

Sub acest aspect, prima instanță a constatat că expertiza contabilă efectuată în cauză în primul ciclu procesual, deși favorabilă reclamantului, nu putea fi avută în vedere la întemeierea soluției, întrucât concluzia expertului, în sensul că valoarea aportului în natură constituia o cheltuială eligibilă, pornise de la o premisă greșită, în lipsa identificării unor documente justificative.

S-a mai arătat de către instanță că, potrivit Declarației Angajament, suma reprezentând cofinanțarea trebuia cheltuită și justificată până la sfârșitul perioadei contractuale; or, reclamanta nu făcuse o astfel de justificare a cheltuielii, așa încât, în mod corect, pârâta OPCP procedase la reducerea valorii finanțării.

În același sens au fost menționate și dispozițiile art. 45 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care instituie obligația ca toate angajamentele legale, din care rezultă o cheltuială pentru investițiile publice și alte cheltuieli asimilate investițiilor, cofinanțate de o instituție internațională, să fie efectuate în conformitate cu prevederile acordului de finanțare.

În raport de cele arătate, acțiunea reclamantului, având ca obiect anularea notelor de debit nr. 546864 din 16.03.2005 și nr. 666 din 13.04.2006, precum și anularea deciziei nr. 35 din 14.03.2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește procesul-verbal de constatare nr. x din 22.11.2010, prin care se stabilise că reclamantul nu îndeplinise în totalitate obiectivul proiectului pentru care primise finanțarea din fonduri PHARE și, ca atare, se impunea rambursarea sumelor achitate, prima instanță a constatat că reclamantul nu contesta starea de fapt reținută, recunoscând că lucrările nu fuseseră executate în întregime și că proiectul nu era astfel funcțional, deși finanțarea fusese asigurată, ci, doar faptul că era considerat responsabil de neîndeplinirea proiectului.

Prin procesul-verbal atacat se reținuse în sarcina reclamantului mai multe nereguli, după cum urmează:

- din cauza lipsei documentelor justificative (liste de cantități și situațiile de lucrări aferente tuturor certificatelor de plată), DLAF s-a aflat în imposibilitate de a stabili în ce măsură situațiile de lucrări aprobate au respectat valorile și cantitățile stipulate în contractul de lucrări;

- identificarea de către DLAF a 2 contracte de subantrepriză încheiate fără aprobarea Inginerului B., deși, în conformitate cu FIDIC Red Book, clauza prevăzută la art. 4.4 pct. b), contractorul avea obligația de a obține consimțământul Inginerului pentru eventualii subcontractori;

- deși au fost achitate 1.480 apometre DN 20 ¾ nu au fost predate reclamantului decât 611 apometre, iar acesta nu a putut face dovada înregistrării în contabilitate a respectivelor bunuri, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 14.5 din Reglementările FIDIC Red Book.

Cu referire la nerespectarea prevederilor art. 4.4 pct. b) din Condițiile generale FIDIC privind obligația contractorului de a obține consimțământul Inginerului pentru eventualii subcontractori, s-a reținut de către instanță că reclamantul invocase în apărare dispozițiile art. 3.1 și art. 3.6 din Condițiile speciale, susținând că Inginerul, care reprezenta interesele beneficiarului, aflându-se în permanență pe șantier, a avut posibilitatea să constate că existau subcontractori ai lucrării, angajați de către societatea A. S.A., pentru care nu i se ceruse acceptul la subcontractare, situație în care, conform art. 3.6 din Condițiile speciale, Inginerul era cel care trebuia să solicite aprobarea prealabilă pentru subcontractarea lucrării.

Această apărare a fost înlăturată de instanță.

S-a arătat de către instanță că, potrivit art. 4.4 pct. b) din Condițiile generale FIDIC Red Book, obligația de obținere a consimțământului pentru subcontractare revenea contractorului, și nu Inginerului, contractorul fiind ținut să solicite Inginerului aprobarea pentru eventualii subcontractori.

De asemenea, s-a arătat că, nici faptul că Inginerul, la rândul său, trebuia să obțină aprobarea dării în subantrepriză o oricărei părți a lucrării, nu constituia o împrejurare care să înlăture răspunderea reclamantului, aceasta fiind menținută în continuare pe temeiul prevederilor art. 4.4 pct. b) din Condițiile generale FIDIC Red Book.

Cu referire la încălcarea prevederilor art. 14.5 din FIDIC Condițiile generale privind efectuarea plății unor bunuri care nu fuseseră predate, s-a reținut de către instanță că reclamantul invocase în apărare faptul că nu procedase la efectuarea niciunei plăți fără acordul Inginerului, accept exprimat prin certificatele de plată intermediare emise în cauză, certificate pe baza cărora îi revenea obligația contractuală de a achita sumele aprobate la plată, precum și faptul că OPCP își exercitase dreptul de verificare a documentelor depuse pentru obținerea ultimei tranșe de plată, întocmind lista cheltuielilor eligibile și acceptate la plată, fără a avea alte obiecții, cu excepția celei privind neîndeplinirea de către reclamant a obligației de plată din cota sa de finanțare, neplată justificată însă de împrejurarea că lucrarea nu era finalizată din culpa A. S.A., și nu a reclamantului.

Și această apărare a fost înlăturată de instanță.

S-a arătat că ceea ce se reproșează reclamantului este aceea că nu a putut face dovada înregistrării în contabilitate a bunurilor recepționate, precum și faptul efectuării plății pentru un număr de 1.480 apometre, în condițiile în care primise numai 600 apometre.

Or, potrivit Memorandumului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia europeană, Anexa A - Acord cadru, art. 16, intitulat "Inspecție și evaluare", ratificat prin O.U.G. nr. 62/2000, beneficiarul unei finanțări avea obligația de a păstra înregistrări și documente contabile adecvate pentru identificarea lucrărilor, livrărilor sau serviciilor finanțate în baza memorandului de finanțare, conform procedurilor legale de contabilitate și de a asigura ca agenții sau reprezentanții susmenționați ai Comisiei să aibă dreptul de a inspecta toată documentația și înregistrările contabile relevante referitoare la cele finanțate în baza memorandului de finanțare și va asista Curtea de Conturi a Comunității europene în executarea evaluării contabile privind evaluarea finanțării gratuite a CEE.

Deopotrivă, s-a considerat irelevantă apărarea reclamantului în sensul că lucrările pentru realizarea proiectului fuseseră supervizate de un consultant internațional, atât timp cât, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1.2 a Convenției de Grant, reclamantul, în calitate de Autoritate de Implementare Locală, era direct răspunzător pentru obiectivul proiectului.

În același sens, s-a arătat că, prin apărările formulate, reclamantul nu a încercat decât să demonstreze că responsabilitatea pentru nefinalizarea proiectului aparținea consultantului, respectiv, Inginerului, însă, o asemenea teză nu putea fi în niciun caz primită, răspunderea revenind reclamantului.

Ca urmare, au fost înlăturate și concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, expertul pornind de la premisa eronată că reclamantul nu era responsabil de nefinalizarea proiectului.

Nu a fost primită nici susținerea privind prescripția dreptului de stabilire a obligațiilor de plată, având în vedere dispozițiile art. 112 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, conform cărora, dreptul de a stabili obligația de plată se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii programului, și nu de data executării contractului, potrivit reclamantului.

Prin "data închiderii programului", nu se înțelege însă data închiderii unui anume program determinat, ci, conform prevederilor art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 1306/2007, data plăților finale aferente tuturor fondurilor de preaderare pe care le poate face Comisia europeană către OPCP, respectiv, luna mai 2011, pentru ultimul Program Phare 2006.

În fine, prima instanță a constatat neîntemeiată și susținerea reclamantului formulată în sensul că numai unitatea administrativ teritorială, și anume orașul Zărnești, având personalitate juridică, poate fi obligat la plata debitelor, reținându-se că aspectul invocat nu se cere analizat din perspectiva personalității juridice, ci a atribuției de a aduce la îndeplinire obligația din titlul executor; or, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, primarul, viceprimarul, secretarul unității-administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.

În raport de toate cele arătate, prima instanță a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului privind