ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2020

Ședința publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 24.06.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management POS Mediu ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2015 și a Deciziei nr. 3745/18.01.2016 emise de pârât.

Prin sentința nr. 69 pronunțată la 06 aprilie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene -Autoritatea de Management POS Mediu și în consecință a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2015 și a Deciziei nr. 3745/18.01.2016 emise de pârâtă;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în consecință să se respingă cererea de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a precizat că instanța de fond a efectuat o analiză succintă a cauzei, iar motivarea hotărârii cuprinde pasaje identice cu cele invocate de către intimata-reclamantă în cererea de chemare în judecată, astfel că, este evident faptul că, aceasta și-a însușit practic susținerile din acțiunea formulată, fără a analiza dacă, în speță neregulile constatate sunt susținute.

Recurentul afirmă că din considerentele hotărârii judecătorești ce face obiectul prezentei cereri de recurs, instanța a redat, poziția procesuală a intimatei-reclamante, fără a analiza apărările exprimate de pârât prin notele scrise, prin mandatarul legal.

Prin hotărârea pronunțată nu s-au analizat neregulile constatate ci, doar în linii mari s-a făcut trimitere la acestea, concluzionându-se că acestea nu se confirmă, date fiind verificările ANRMAP și UCVAP, faptul că nu au existat contestații depuse de operatorii economici, iar prejudiciul nu a fost cuantificat în cuprinsul actelor administrative contestate. Astfel, recurentul-pârât afirmă că este fără echivoc faptul că, aceasta nu a procedat la aplicarea unui raționament, pe baza căruia să admită sau să respingă susținerile părților din cauză, înțelegând să-și însușească practic motivele pe baza cărora, intimata-reclamantă a solicitat anularea actelor administrative ce fac obiectul prezentului litigiu.

Un alt motiv de critică invocat de recurent cu privire la hotărârea pronunțată este acela că, instanța învestită cu soluționarea pe fond a cauzei nu a analizat pe fond neregulile constatate în cuprinsul actului administrativ reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2015.

Recurentul susține că în mod greșit instanța de fond nu a analizat în mod temeinic neregulile constatate, simpla enumerare a acestora și raportarea la verificarea documentației de atribuire, la momentul publicării, de către ANRMAP sau la avizul dat de UCVAP raportului procedurii, neconducând automat la concluzia că, autoritatea contractantă a respectat dispozițiile legale aplicabile achizițiilor publice.

Un alt motiv de critică privind hotărârea pronunțată este acela că, instanța în mod eronat a apreciat că, în lipsa unei cuantificări a prejudiciului produs bugetului Uniunii Europene în cuprinsul actelor administrative contestate, acesta nu s-a confirmat. Mai mult decât atât a mai considerat instanța de fond că, simpla constatare a unor abateri nu reprezintă nereguli în sensul dispozițiilor legale, atâta vreme cât nu s-a produs un prejudiciu demonstrat.

Față de motivarea instanței de fond privind inexistența unui prejudiciu produs bugetului donatorului, recurentul invederează că, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate și regularitate, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată inițial pe fond a recursului la data de 19 mai 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 24 martie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății vizează anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2015 și a Deciziei nr. 3745/18.01.2016 emise de Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management POS Mediu.

Inalta Curte constată că instanța de fond în argumentarea soluției sale de admitere a cererii de chemare în judecată a reținut că nu pot fi calificate ca fiind nereguli faptele de la pct. 7 lit. a) și c) din Nota de constatare deoarece documentația de atribuire a fost publicată pe SEAP la data de 17.02.2012, iar la data publicării autoritatea cu atribuții de verificare a conformității documentației de atribuire (ANRMAP) nu a avut nici o obiecție asupra vreunui criteriu de atribuire, deci nici asupra celor pretins afirmate de pârât ca având caracterul unor nereguli în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. În continuarea argumentației pentru care instanța de fond a apreciat că faptele reclamantei nu pot intra în categoria neregulilor a reținut că, întreaga documentație de atribuire a contractului de lucrări a fost avizată ulterior și de MFP-UCVAP fără ca acesta să aibă observații, respectiv la data de 01.06.2012.

În ceea ce privește fapta reținută drept neregulă și identificată la pct. 7 lit. b) din Notă, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost considerată de însuși pârâtul emitent al actului contestat ca fiind neconfirmată în urma verificărilor efectuate.

Înalta Curte apreciază că, instanța de fond în considerentele sentinței recurate a făcut o analiză sumară a cauzei dedusă judecății. În argumentarea soluției adoptate, în ceea ce privește propria sa analiză, judecătorul fondului s-a limitat strict la cele două argumente prezentate mai sus. Totodată, instanța de control constată că instanța de fond în considerentele sentinței recurate prezintă generalități privind interpretarea noțiunii de neregulă expuse prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 fără a face o analiză concretă și individualizată cu privire la neregulile reținute prin actul a cărei anulare se solicită în cauză. Așadar argumentele instanței de fond în sprijinul soluției pronunțate prezintă caracterul unor noțiuni teoretice fără aplicabilitate la speță.

Mai mult în ceea ce privește analiza pe fond a neregulilor reținute prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2015, instanța de control constată că instanța de fond își însușește o parte din apărarea prezentată prin cererea de chemare în judecată.

Este adevărat că orice parte, în cadrul unei proceduri judiciare, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

Înalta Curte constată că împrejurările reținute de instanța de fond, respectiv avizarea documentației de către ANRMAP și Ministerul Finațelor Publice - UCVAP, precum și neindicarea impactului financiar al neregulilor în nota de constatare, nu sunt de natură să ducă la anularea actelor administrative.

Reținând aceste împrejurări instanța de fond nu mai examinează conținutul actelor administrative și apărările pârâtului din întâmpinare.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că motivarea sentinței recurate nu stabilește raționamentul juridic al judecătorului fondului, pentru soluția adoptată, instanța de fond în redactarea considerentelor hotărârii limitându-se la preluarea situației de fapt și a apărării formulate în cuprinsul cererii reclamantei, fără a analiza în baza unui raționament juridic propriu, care sunt argumentele care impun soluția pentru care aceasta a optat.

În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Inserarea unor chestiuni cu caracter teoretic fără a le individualiza speței, or însușirea chiar și parțială a poziției procesuale a uneia dintre părți, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, precum și excluderea argumentelor părții în contra căreia se ia hotărârea, nu corespunde exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, și a art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Această conduită procedurală face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, sentința recurată fiind casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., impunându-se așadar soluția casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării și pentru asigurarea părților a dublului grad de jurisdicție prevăzut de lege.

În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situația de fapt dedusă judecății, să rețină și să raspundă concis fiecărui argument prezentat de reclamantă, în raport de apărările formulate de pârât și să soluționeze fondul cauzei în raport de conținutul actului administrativ a cărui anulare se cere.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere celelalte motive de recurs invocate, precum și susținerile reclamantei din întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 69/2017 din data de 6 aprilie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudeacare instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2020.