ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/16.02.2017, reclamanta S.C. Gospodărie Comunală S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS MEDIU, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.06.2016 (anexa 1) și anularea Deciziei nr. 70465/17.08.2016 (anexa 2) prin care s-a respins contestația împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 150/F din data de 17.10.2017 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. Gospodărie Comunală S.A. Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS MEDIU și în consecință, a dispus anularea Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.06.2016 și a Deciziei Comisiei de Soluționare a Contestațiilor nr. 70465/17.08.2016.

Împotriva sentinței civile nr. 150/F din data de 17.10.2017 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, se arată că potrivit prevederilor art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, "În cazul admiterii contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei".

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/03.09.2013 s-a concluzionat faptul că, "în conformitate cu prevederile punctului 2.4 din Anexa la O.U.G, nr. 66/2011, privind încălcarea tratamentului egal, pentru modificarea informațiilor publicate în anunțul de participare prin clarificări și nu prin anunț tip erată, cu consecința încălcării principiului tratamentului egal și nediscriminării", se aplică o corecție financiară de 5% din valoarea fără TVA a contractului nr. x/20.09.2012, "Reabilitarea și extinderea stației de epurare din aglomerarea urbană întorsura Buzăului"(CV IB-IB-02) aferent proiectului "Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată în județul Covasna", cod SMIS 20494, valoare 17.500.383, reprezentând 875.019,15 RON".

Împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/03.09.2013, beneficiarul S.C. Gospodărire Comunală S.A. a depus contestație administrativă înregistrată la Autoritatea de Management POS Mediu cu nr. x/01.10.2013, în soluționarea acesteia fiind emisă Decizia nr. 134129/04.10.2013 privind soluționarea contestației formulate de către S.C. Gospodărire Comunală S.A. împotriva Notei de constatare nr. x/03.09.2013.

Prin Decizia nr. 134129/04.10.2013, Comisia de soluționare a considerat că "echipa de control a constatat în mod corect o abatere de la legislația națională și comunitară în materie de achiziții publice, dar a încadrat greșit fapta în Anexa 2 în loc de Anexa 1 a O.U.G. nr. 66/2011" și a dispus, în temeiul prevederilor art. 50-51 din O.U.G. nr. 66/2011: admiterea în parte a contestației formulate de S.C. Gospodărire Comunală S.A. Covasna; anularea titlului de creanță intitulat "Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare" înregistrat sub nr. x/03.09.2013, emis de Ministerul Mediului și schimbărilor Climatice prin Direcția Generală Autoritatea de Management a Programului Sectorial de Mediu; emiterea unui nou titlu de creanță sub forma unei "Note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare" de către Direcția Generală Autoritatea de Management a Programului Sectorial de Mediu, cu menținerea abaterii și încadrarea corecției în Anexa 1 a O.U.G. nr. 66/2011.

În speță nu a existat niciun impediment de natură legală, raportat la care, să nu se procedeze la emiterea unui nou titlu de creanță sub forma unei "Note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare" de către Direcția Generală Autoritatea de Management a Programului Sectorial de Mediu, cu menținerea abaterii și încadrarea corecției în Anexa 1 a O.U.G. nr. 66/2011.

În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011, s-a procedat la emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 49350/13.06.2016, atacată în prezenta cauză.

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/03.09.2013 și Decizia nr. 134129/04.10.2013 privind soluționarea contestației formulate de către S.C. Gospodărire Comunală S.A. împotriva Notei de constatare nr. x/03.09.2013 au fost anulate de Curtea de Apel Brașov prin sentința civilă nr. 150F/17.10.2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3138/15.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014.

În prezenta cauză, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea formulată de intimata-reclamantă S.C. Gospodărire Comunală S.A. și a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.06.2016 și a Deciziei Comisiei de Soluționare a Contestațiilor nr. 70465/17.08.2016, reținând că sentința civilă nr. 150F/17.10.2016 se impune cu putere de lucru judecat, aspect față de care hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond se raportează în exclusivitate la considerentele din sentința civilă nr. 150F/17.1O.2O16, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3138/15.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014.

Astfel, deși se reține în mod corect faptul că "raportat la situația de fapt rezultă că s-a produs o încălcare a legislației achizițiilor publice" se apreciază că "Problema care se pune în speță este dacă fapta se încadrează în noțiunea de neregulă reglementată de dispozițiile art. 2 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011".

Motivarea instanței de fond se reduce la reluarea considerentelor din sentința civilă nr. 150F/17.10.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014, arătându-se în sentința atacată în prezentul dosar faptul că "(...) neregula ce se reține de către pârâtă este o eroare pur formală care constă în efectuarea unor clarificări în caietul de sarcini prin clarificări și nu prin anunț tip erată și care nu au încălcat dispozițiile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a)-c) din O.U.G. nr. 34/2006.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă în ceea ce privește clarificările efectuate de reclamantă au fost publicate în SEAP fiind accesibile în mod gratuit și nediscriminatoriu pe site-ul www.x.ro.

Cu toate că, pârâta a descris invocând și în drept dispozițiile cu privire la faptul că prin neregula menționată, reclamanta a prejudiciat bugetul UE, totuși aceasta nu a indicat în notele de control, respectiv în deciziile atacate care a fost impactul financiar al nerespectării de către autoritatea contractantă a formalității de publicare a unui anunț tip < erată> în condițiile în care în momentul postării unei clarificări sau erate, se generează în mod automat notificări în acest sens care anunță despre acea publicare și invită operatorii economici să vizualizeze detalii pe adresa de e-mail sus menționată. Mai mult decât atât, din actele depuse rezultă că la această procedură au participat și operatori economici străini, în asociere cu operatori economici romani și că de fapt oferta depusă de participanții interesați a fost conformă cu cerințele stabilite de reclamantă prin anunțul < clarificări>. Nici din cuprinsul Notei de constatare atacate nu rezultă prejudiciul adus Uniunii Europene sau fondurilor publice naționale nefiind evidențiate care au fost urmările încălcării legislației în materie.

De asemenea, s-a invocat de pârâtă lipsa de transparență manifestată de reclamantă cu privire la publicitatea acestui anunț, însă nu a făcut dovada caracterului nepublic at procedurii de atribuire, precum și încălcarea principiului nediscriminării ceea ce nu este real în condițiile în care cerințele de calificare și selecție au fost identice pentru toți operatorii-ofertanți iar aceștia din urmă au fost analizați având la bază aceleași criterii.

În concluzie, neidentificarea prejudiciului nu poate conduce la sancționarea autorității contractante cu aplicarea de corecții financiare cu atât mai mult cu cât prevederile art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 impune statelor membre să procedeze la corecții financiare numai atunci când este necesar".

Așa fiind, recurentul-pârât solicită să se observe faptul că instanța de fond, nu motivează hotărârea atacată nici prin propriile argumente și nici prin prezentarea argumentelor pentru care apărările invocate de instituția pârâtă în general, și în special cele referitoare la existența în prezenta cauză a unul prejudiciu, nu au fost luate în considerare.

Astfel, referitor la existența în prezenta cauză a unui prejudiciu, instituția pârâtă a arătat faptul că, potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, "prezenta ordonanță de urgență reglementează activitățile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire șl de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți donatori internaționali".

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) neregula este definită ca "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora".

Pe scurt, neregula este o abatere de la legalitate, regularitate care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

Sursa de finanțare a contractului de lucrări nr. x/20.09.2012 - "Reabilitarea și extinderea stației de epurare din aglomerarea urbană întorsura Buzăului" constă în fonduri europene nerambursabile acordate în temeiul Contractului de finanțare nr. x/22.03.2011. Astfel, derularea Contractului de lucrări implică utilizarea fondurilor europene obținute de către Autoritatea contractantă, în calitate de beneficiar potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în baza Contractului de finanțare menționat.

Condiția principală a acordării de UE a acestor fonduri este stricta respectare a Legalității în utilizarea lor, în special a prevederilor referitoare la achizițiile publice. Orice atingere adusă principiilor fundamentale ale achizițiilor publice conduce la consecința cheltuirii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecință, prejudiciază bugetul UE. .

În situația de față, în defalcarea cuantumului corecției bugetare se poate observa că 85 % reprezintă fonduri UE, 13 % buget de stat iar contribuția din alte surse publice 2% (cap. 10 din Nota de constatare nr. x/13.06.2016).

Ca urmare a solicitării la rambursare a sumelor reprezentând valoarea acestui contract, în raport cu care s-a săvârșit neregula, prin rambursarea integrală, fără deducerea corecției, s-a prejudiciat bugetul UE și bugetul de stat.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției ca acțiunea sau inacțiunea beneficiarului să fi prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale, prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la definirea neregulii, s-a făcut precizarea că efectele unei nereguli se produc la momentul înaintării către autoritatea de management a cererii de rambursare a sumelor constatate ca neeligibile, din această clipă prejudiciul eventual, vizat prin sintagma care poate prejudicia bugetul, devenind efectiv.

Tot referitor la îndeplinirea condiției ca încălcarea să aibă ca efect un prejudiciu, Comisia a constatat că în cadrul acestui contract, la data emiterii notei de constatare, valoarea creanței bugetare (sumelor rambursate), conform punctului 11 din Nota de constatare, era de 1.732.630,15 RON din care 1.207.160,34 RON contribuție fonduri UE și 184.624,53 RON contribuție națională de la bugetul de stat, respectiv 340.845,28 RON TVA și se datorează includerii acestei sume în cererile de rambursare (CR) nr. 13/17.09.2013 inclusă în Declarația Lunară de Cheltuieli (DLC) nr. 59, CR 26/30.06.2014 inclusă în DLC nr. 70 parțial, CR 32/24.09.2014, CR 38/27.10.2014 inclusă în DLC nr. 72, CR 43/15.01.2015 inclusă în DLC nr. 77, CR 48-49 COR/02.06.2015 inclusă în DLC nr. 78, x/10.06.2015 inclusă în DLC nr. 78, CR 54/25.06.2015 inclusă în DLC nr. 80, CR 61/21.10.2015 inclusă în DLC nr. 84 și x/30.12.2015 inclusă în DLC nr. 86.

Condiția principală a acordării de Uniunea Europeană (UE) a acestor fonduri este stricta respectare a legalității în utilizarea lor, în special a prevederilor referitoare la achizițiile publice. În cauza de fată reținându-se, de altfel, de către instanța de fond, faptul că "(...) raportat la situația de fapt rezultă ca s-a produs o încălcare a legislației achizițiilor publice".

Orice nerespectare a legislației din domeniul achizițiilor publice conduce la consecința cheltuirii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecința, prejudiciază bugetul UE, drept pentru care Uniunea Europeană recuperează aceste prejudicii de la Statul Român în baza mecanismului corecțiilor financiare. Acestea din urmă la rândul lor creează un prejudiciu bugetului de stat.

În speță, neregula constă în acțiunea beneficiarului de a se abate de la dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, prin nerespectarea de către acesta a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, astfel după cum s-a reținut prin actele administrative atacate. Prin neregula săvârșită s-au adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Referitor la existența sau potențialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene, art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevede:

"(1) în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile și sancțiunile administrative privind abaterile de ta dreptul comunitar.

(2) Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul generat at Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate."

În concluzie, în acord cu legislația europeană, existența abaterii/nereguli cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/existența prejudicierii bugetului U.E.

Interpretarea dată dispozițiilor legale cu privire la sarcina probei referitoare la existența și producerea unui prejudiciu prin astfel de nereguli constatate în cadrul derulării unei proceduri de achiziție publică, nu poate fi reținută, fiind în afara scopului acestor reglementări și al încheierii contractului de finanțare între părți.

În caz contrar, ar fi lipsită de esență obligația statului de a recupera fondurile acordate care nu sunt eligibile în cadrul unor proceduri de atribuire desfășurate cu nerespectarea dispozițiilor în materie de achiziții publice, fiind încălcate principiile liberei concurențe și al egalității de tratament între posibilii ofertanți la aceste proceduri, dar și impunerea autorităților de management a unor sarcini imposibile în astfel de cazuri, respectiv obligația de a proba1 ipotetic certitudinea producerii unui astfel de prejudiciu, deși dispozițiile legale și comunitare/europene menționate anterior nu impun o asemenea cerință suplimentară.

În concluzie, raportat la prevederile legale mai sus menționate, atâta timp cât beneficiarii fondurilor europene nerambursabile, încalcă dispozițiile legale în materia achizițiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene și cel național aferent acestuia este prejudiciat, sens în care se impune aplicarea unor corecții financiare/reduceri procentuale.

Astfel, legiuitorul a stabilit corecțiile financiare în funcție de încălcările constatate, tocmai pentru a nu se solicita autorităților cu atribuții de control în privința utilizării fondurilor europene să stabilească în fiecare caz prejudiciul concret adus prin încălcarea legislației în materia achizițiilor publice.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.06.2016 (anexa 1) și anularea Deciziei nr. 70465/17.08.2016 (anexa 2) prin care s-a respins contestația împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a dispus anularea Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.06.2016 și a Deciziei Comisiei de Soluționare a Contestațiilor nr. 70465/17.08.2016, reținând în esență că neregula ce se reține de către pârâtă este o eroare pur formală care costă în efectuarea unor precizări în caietul de sarcini prin clarificări și nu prin anunț tip erată, și care nu au încălcat dispozițiile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a)-c) din O.U.G.. Nr. 34/2006. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă în ceea ce privește clarificările efectuate de reclamantă au fost publicate în SEAP fiind accesibile în mod gratuit și nediscriminatoriu pe site-ul www.x.ro. De asemenea, din actele depuse la dosar rezultă că la această procedură au participat și operatori economici străini, în asociere cu operatori economici români și că de fapt oferta depusă de participanții interesați a fost conformă cu cerințele stabilite de reclamantă prin anunțul "clarificări". Din cuprinsul Notei de constatare atacate nu rezultă prejudiciul adus Uniunii Europene sau fondurilor publice naționale, nefiind evidențiate care au fost urmările încălcării legislației în materie.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Casarea unei hotărâri în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se poate obține în condiții diferite, după cum este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, cu alte cuvinte, după cum suntem în prezența unei nulități absolute sau a uneia relative.

În practica judiciară, s-au conturat următoarele aplicații ale motivului de recurs prevăzut în art. 488 pct. 5 C. proc. civ.:

- încălcarea dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituția României. Acest principiu este încălcat atunci când instanța a soluționat fondul cauzei fără a da cuvântul părților pe acest aspect și fără a le da posibilitatea să formuleze și să administreze probe în dovedirea pretențiilor;

- încălcarea principiului disponibilității. Acest principiu este încălcat atunci când instanța a îndrumat reclamanții să urmeze calea unei alte acțiuni, fără să analizeze temeinicia pretențiilor în cauza dedusă judecății, și a lăsat astfel nesoluționat fondul pricinii;

- încălcarea principiului contradictorialității. Acest principiu presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

- încălcarea principiului oralității dezbaterilor. Acest principiu menționează că pricinile se dezbat oral, dacă legea nu dispune altfel, așa încât nerespectarea principiului oralității va atrage nulitatea hotărârii judecătorești.

Dând eficiență dispozițiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu respectarea regulilor de procedură și în mod corect a reținut Curtea de Apel Brașov că sentința civilă nr. 150F/17.10.2016 se impune cu putere de lucru judecat.

La adoptarea acestei soluții, în mod corect a reținut prima instanță că între părțile litigante s-a mai purtat un litigiu identic soluționat prin sentința civilă nr. 150F/17.10.2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3138/15.11.2016 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. x/2014.

Împrejurările de fapt care au condus la emiterea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/03.09.2013, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 au fost următoarele: intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar al unei finanțări nerambursabile pentru proiectul cu titlul "Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată în județul Covasna", cod SMIS 20494, a derulat o procedură de achiziție publică de lucrări, publicând anunțul de participare în SEAP și în JOUE. Cerințele de calificare publicate prin anunțul de participare au fost modificate prin clarificări, cât privește autorizarea RTE în domeniul instalații a responsabilului tehnic și experiența similară pentru unul dintre experții solicitați. Modificările aduse condițiilor de participare la procedură au fost aduse la cunoștința celor interesați prin publicarea conținutului clarificărilor în SEAP, dar fără emiterea și transmiterea de către autoritatea contractantă a unui anunț de tip erată la anunțul de participare inițial, care s-ar fi publicat atât în SEAP cât și în JOUE.

În speța de față, au fost invocate dispozițiile art. 26 și 32 din H.G.. Nr. 925/2006, reținându-se că autoritatea contractantă nu a publicat un anunț tip erată, având în vedere că s-a eliminat autorizarea RTE în domeniul instalații electrice pentru responsabilul tehnic, motivat de faptul că o astfel de autorizare nu există, fiind greșit formulată în documentația inițială și astfel a diminuat cerința privind experiența similară pentru unul din experți, respectiv expertul principal "9" de la 5 la 3 ani, ajungându-se la concluzia că experiența profesională de 3 ani cumulată cu cea a companiei acoperă necesitățile autorității contractante. De asemenea, s-a reținut că modificarea criteriilor minime de calificare publicate în anunțul de participare s-a efectuat ca urmare a unor solicitări de clarificări a documentației de atribuire însă acest aspect nu poate absolvi autoritatea contractantă de obligația de a respecta dispozițiile legale cu privire la acest aspect. Prin urmare, raportat la situația de fapt rezultă că s-a produs o încălcare a legislației achizițiilor publice.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe nu încalcă normele de procedură și, pe cale de consecință, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va fi respins.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susține că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.).

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Dispoziția legală privind motivarea hotărârii a fost edictată în scopul bunei administrări a justiției, întăririi încrederii justițiabililor în hotărârile judecătorești și pentru a da instanțelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv, iar forma și estetica exprimării vor evita să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

Pronunțarea instanței de fond cu privire la puterea de lucru judecat se impune cu atât mai mult cu cât interdicția de a formula din nou o pretenție asupra căreia o instanță s-a pronunțat definitiv corespunde principiului asigurării stabilității raporturilor juridice și al consolidării autorității și prestigiului puterii judecătorești.

Principiul securității juridice exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați "contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze".

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acest principiu este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil. În numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României, această instanță a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție.

De altfel, în mod corect a reținut prima instanță că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare contestată, recurentul-pârât nu argumentează de ce consideră că abaterea nu ar putea fi încadrată în categoria celor de natură formală, care nu au un potențial impact financiar, ci a menționat existența unor pretinse abateri de la legislația achizițiilor publice în raport de care a aplicat sancțiunea, însă aceste aspecte au fost tranșate în mod definitiv prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Brașov.

Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță că abaterea are natură formală și nu se impune aplicarea reducerilor procentuale, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 impune statelor membre să procedeze la corecții financiare numai atunci când este necesar.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 159 din 26 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.