ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.12.2015 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal - cerere la care a fost conexată acțiunea înregistrată ulterior sub nr. x/2016 -, reclamantul Municipiul Brașov prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, anularea Deciziei nr. 2154/12.02.2016 emise de pârât, admiterea contestației nr. 23996/16.10.2015 formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.09.2015 și anularea acestei note, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 117/2016 din 13 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Brașov prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate AM POS CCE, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, atât în dosarul de față, cât și în dosarul conexat nr. x/2016

Împotriva sentinței nr. 117/2016 din 13 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Municipiul Brașov prin Primar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererilor de chemare în judecată conexate, respectiv: anularea Deciziei nr. 2154/12.02.2016 emise de pârât, admiterea contestației nr. 23996/16.10.2015 formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.09.2015 și anularea acestei note, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului susține că aprecierea asupra proporționalității cerințelor impuse de autoritatea contractantă nu a fost motivată de către instanța de fond.

Mai arată că autoritatea contractantă nu a impus o anumită certificare, ci a indicat faptul că aceasta trebuie să se refere la domeniul "arhitecturilor de tip enterprise", adică la arhitectura unor sisteme mari, destinate întreprinderilor.

De asemenea, consideră că sunt justificate cerințele de calificare pentru coordonatorul tehnic, având în vedere că aceasta este persoana responsabilă pentru coordonarea întregii echipe tehnice, fiind, de altfel, esențial ca toate persoanele implicate în managementul activităților proiectului să dețină cunoștințele necesare derulării metodologice a proiectului.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat note scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Municipiul Brașov prin Primar a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 2154/12.02.2016 de soluționare a contestației, emise de pârât, admiterea contestației nr. 23996/16.10.2015 și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.09.2015.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât a invocat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs se circumscriu și motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Analizând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte constată că, în speță, acestea conțin doar împrejurări de fapt ale cauzei și redarea anumitor texte de lege, fără a fi arătate în concret împrejurările ce au stat la baza soluției pronunțate și nici elementele logico-juridice ce au condus instanța la pronunțarea acestei soluții.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-reclamant urmează a fi avută în vedere de instanța de fond, care va soluționa cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței nr. 117/2016 din 13 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței nr. 117/2016 din 13 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2020.