ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3836/2020

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta GOSPODĂRIE COMUNALĂ S.A. Sfântu Gheorghe a solicitat anularea următoarelor acte administrative emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu: Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/28.12.2016, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. y/28.12.2016, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. z/28.12.2016, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. w/28.12.2016, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. s/28.12.2016, Decizia nr. 8730/20.02.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, Decizia nr. 11009/01.03.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, Decizia nr. 11021/01.03.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, Decizia nr. 11015/01.03.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, Decizia nr. 8716/20.02.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016

Prin sentința civilă nr. 176/F/din 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta GOSPODĂRIE COMUNALĂ S.A. Sfântu Gheorghe, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Fondurilor Europene), și, în consecință: a anulat următoarele acte administrative emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu: Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/28.12.2016, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. y/28.12.2016, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. z/28.12.2016, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. w/28.12.2016, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. s/28.12.2016, Decizia nr. 8730/20.02.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, Decizia nr. 11009/01.03.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, Decizia nr. 11021/01.03.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, Decizia nr. 11015/01.03.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, Decizia nr. 8716/20.02.2017 - de respingere a contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016.

Împotriva acestei sentinței a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Fondurilor Europene), cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) și 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau reținerea cauzi spre rejudecare și respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea a fost pronunțată fără să fie motivată, nefiind luate în considerare toate apărările pe care le-a formulat, respectiv a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

A prezentat situația de fapt și a arătat că de esența cauzei era pentru instanța de fond de a stabili dacă atribuirea contractelor de lucrări s-a realizat cu respectarea prevederilor legale privind interzicerea divizării contractului de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

Conform celor precizate de reprezentanții DG Regio în Raportul de audit preliminar nr. ARES (2016) x-20/10/2016, din punct de vedere al funcției tehnice și economice contractele care au ca obiectiv principal execuția de lucrări de canalizare sunt similare cu cele care au ca scop principal alimentarea cu apă. Funcția tehnică și economică comună a celor cinci contracte reiese în mod evident din codurile CPV menționate în cadrul Planului de achiziții, anunțurile de participare, Fișele de date și Notele justificative elaborate de autoritatea contractantă. Din punct de vedere tehnic, contractele se referă la aceleași tipuri de lucrări, respectiv rețea apă și canalizare. Cele două sisteme sunt interconectate din punct de vedere tehnic, în final, prin încheierea contractului de finanțare nr. x/09.10.2015, autoritatea care furnizează serviciile de canalizare este aceeași cu cea care furnizează serviciul de apă potabilă. Totodată, din punct de vedere al analizei proximității locațiilor, toate cele 5 lucrări de execuție canalizare și alimentare cu apă s-au desfășurat în județul Covasna, la o distanță de aproximativ 40 de km una de cealaltă, putând fi organizate 3 puncte de lucru în vederea executării lucrărilor de către un singur operator economic, nefiind obligatorie existența a patru operatori economici diferiți. Din punct de vedere al proximității temporale, procedurile de achiziție au fost lansate în același an, 2015, data planificată pentru finalizare și durata de execuție este aproximativ aceeași.

Din punct de vedere al valorii, valoarea celor 5 contracte însumate reprezintă un total de 24.307.438,62 RON, reprezentând echivalentul a 5.507.020,60 euro, ceea ce presupunea publicarea anunțului de participare în JOUE și accesul la informația respectivă a operatorilor economici din statele membre UE.

Chiar și în situația în care s-ar fi luat în calcul doar 4 contracte care au ca obiect lucrări de canalizare, ar fi rezultat o valoare de 5.110.580 euro, situație ce obliga Autoritatea contractantă, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, la publicarea anunțului de participare în JOUE și, pe cale de consecință, accesul la informația respectivă a operatorilor economici din statele membre UE. Faptul că accesul la procedură al acestora din urmă a fost restricționat rezultă din constatarea că la toate cele 5 proceduri au participat doar operatori economici din România.

Cu aplicarea greșită a legii apreciază instanța faptul că nu rezultă din nicio împrejurare sau probă administrată faptul că reclamanta ar fi acționat în scopul eludării prevederilor ce instituie obligația de publicare a anunțului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, întrucât antamează chestiuni de dovedire a formei de vinovăție a intenției directe, condiție pe care legea nu o impune.

Cu privire la existența în cauză a unui prejudiciu, instanța de fond s-a rezumat în mod eronat a interpreta reglementările legale în sensul că organul constatator nu a precizat în ce constă prejudiciul cauzat și nici dacă acesta este unul cert sau doar potențial. Prin Deciziile de soluționare a contestațiilor s-a menționat în mod expres faptul că sursa de finanțare a contractelor în cauză constă în fonduri europene nerambursabile. Orice atingere adusă principiilor fundamentale ale achizițiilor publice conduce la consecința cheltuirii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecință, prejudiciază bugetul UE și bugetul de stat.

În continuare, recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată fără să fie motivată, întrucât nu au fost luate în considerare toate apărările formulate. Instanța nu a făcut o analiză a apărărilor sale pe aspectul concluziilor din Raportul de audit preliminar nr. ARES (2016) x-20/10/2016, precum și pe aspectul existenței prejudiciului în prezenta cauză. Modalitatea în care instanța de fond a înțeles să motiveze sentința atacată încalcă prevederile art. 425 C. proc. civ.

Intimata pârâtă a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.

A arătat, cu privire la inexistența faptei incriminate prin actele contestate, prin prisma lipsei prejudiciului, faptul că simpla constatare a unei abateri nu este suficientă pentru aplicarea unor sancțiuni, în cauză fiind necesară dovedirea sau măcar arătarea unui prejudiciu.

Cu privire la nulitatea actelor contestate, a arătat că au luat în considerare interpretări ale legislației românești ale unor entități (interpretările DG Regio din Raportul de audit preliminar nr. ARES (2016) x-20/10/2016) care nu au competența materială pentru a face astfel de interpretări și nici nu au fost aduse la cunoștința sa anterior notelor contestate.

Cu privire la aprecierea asupra lucrărilor similare, a arătat că practica citată în sentința recurată (cauza T-384/10, pct. 77 și cauza C-16/98, pct. 65) face inutilă orice motivație suplimentară, prin prisma inexistenței proximității temporale evidente și inexistenței proximității în spațiu a locurilor în care contractele trebuiau executate, cauze de neaplicabilitate a sancțiunilor contestate

În fapt, lucrările de rețele de alimentare cu apă și lucrările de rețele de canalizare nu sunt similare: tehnologia de execuție, respectiv tehnologia de exploatare/întreținere a rețelelor de alimentare cu apă, este total diferită de tehnologia de execuție și exploatare a rețelelor de canalizare; cele 2 tipuri de rețele se folosesc în scopuri diferite, deci îndeplinesc funcții tehnico-economice total diferite. De asemenea, nu se poate considera că realizează un obiectiv unic lucrările la rețele de apă ce deservesc localități diferite, aflate la distanță mâi mare de 30 de km unele față de altele, rețele despre care nu rezultă că ar fi legate în vreun fel fizic și funcțional.

Cu privire la cumularea valorii contractelor diferite, recurenta interpretează greșit prevederile O.U.G. 34 din 2006, ceea ce trebuie respectat este valoarea procedurilor lansate și nu valoarea programului de achiziții. Prima lucrare nu are nicio legătură sau dependență tehnică sau financiară cu următoarele 3 contracte de lucrări. Lucrările din aceste contracte nu sunt legate de rețeaua de canalizare a localității Chilieni, ci fac parte din sisteme distincte de alimentare cu apă și/sau canalizare și fiecare lucrare îndeplinește o funcție tehnică și economică bine definită. Chiar dacă cele 3 sisteme de canalizare sunt localizate în județul Covasna, ele fac parte din 3 aglomerări de apă uzată distincte, deci sisteme de canalizare distincte din punct de vedere tehnic și economic. De asemenea, lucrările executate pentru cele 3 rețele de canalizare sunt efectuate pe amplasamente geografice diferite.

Cu privire la modul de calcul al valorilor contractelor, a arătat că achizițiile publice pentru contractele de lucrări CL1E, CL2E, CL3E și CL5E (fără CL4E) au fost lansate în lunile ianuarie - aprilie 2015, înainte de a se finaliza devizul general complet, respectiv înaintea finalizării Proiectul Tehnic și a documentației de atribuire pentru lucrarea CL4E. Lucrarea aferentă contractului CL4E a fost inclusă în Aplicația de finanțare după lansarea primelor achiziții de lucrări. Valoarea estimată totală a lucrărilor, echipamentelor și activităților, inclusiv cheltuielile de diverse și neprevăzute, incluse în contractele CL1E, CL2E, CL3E și CL5E la data lansării licitațiilor, era sub pragul de 5.000.000 euro, de 4.999,471,35 euro, iar la data declanșării procedurii pentru contractul CL5E, contractele CL1E și CL2E erau deja atribuite, cu valori mai mici decât cele estimate cu 150.000 euro, sens în care, la momentul declanșării procedurii aferente CL5E, valoarea cumulată a contractelor adjudecate + valoarea estimată a celui neadjudecat (CL3E) era de 4.850.000 euro.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, reglementată de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii, în mod clar și precis, a situației de fapt, pe baza probelor administrate, a dispozițiilor legale, prezentarea motivelor pentru care a admis sau a respins cererile părților, analiza argumentelor relevante invocate de părți și expunerea concretă a motivelor de fapt și de drept.

Din examinarea sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a reținut situația de fapt, actele contestate, dispozițiile legale incidente. A reținut și analizat neregula constatată prin prisma dispozițiilor care definesc neregula, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu art. 2 alin. (4), art. 5 din H.G. nr. 925/2006 și art. 23, art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere motivele invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, motivele de fapt și de drept din actele contestate, precum și apărările pârâtului. A reținut inclusiv faptul că legislația națională în materia achizițiilor publice reprezintă o transpunere a directivelor adoptate în această materie de legiuitorul de la nivelul Uniunii Europene, a ținut seama și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a analizat condiția existenței unui prejudiciu.

Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată. Contrar susținerilor recurentei, instanța a reținut și examinat situația de fapt și de drept pe baza probelor administrate și a expus concret argumentele de fapt și de drept pe care le-a avut în vedere pentru pronunțarea sentinței recurate, având în vedere atât motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, cât și apărările pârâtului.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată următoarele:

În fapt, prin Notele de constatare a căror anulare se solicită, Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu a constatat, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu art. 2 alin. (4), art. 5 din H.G. nr. 925/2006 și art. 23, art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, săvârșirea de către reclamanta Gospodărie Comunală S.A. Sfântu Gheorghe a neregulii constând în divizarea artificială a unui contract de lucrări în 5 contracte de lucrări cu același obiectiv principal, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

S-a apreciat că, prin atribuirea a cinci contracte de lucrări, care în fapt ar fi trebuit să constituie obiectul unui singur contract, reclamanta a încălcat interdicția reglementată de art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006 și nu a respectat obligația ce îi revenea potrivit art. 25 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență. Cele cinci contracte atribuite de reclamantă au ca obiect: lucrări privind canalizarea menajeră în localitățile Chilieni și Coșeni, aparținătoare municipiului Sfântu Gheorghe, județul Covasna, etapa 1 - Chilieni (contract CL1E) și etapa 2 - Coșeni (contract CL2E); lucrări prioritare de extindere a rețelei de alimentare cu apă a orașului Covasna, județul Covasna (contract CL3E); lucrări de canalizare menajeră strada x, Cloșca și Crișan în orașul Covasna, județul Covasna (contract CL4E); lucrări prioritare de extindere a rețelei de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna (contract CL5E).

Împotriva Notelor de constatare reclamanta a formulat contestații, respinse de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu prin deciziile a căror anulare s-a solicitat.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs care pot fi circumscrise motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., având în vedere faptul că prin art. 488 C. proc. civ. se instituie exclusiv un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate, susținerile care vizează netemeinicia, situația de fapt, neconstituind motiv de casare, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod corect, raportat la situația de fapt pe care a constatat-o din probele administrate, dispozițiile legale incidente, a concluzionat în mod corect că actele administrative sunt nelegale, că sunt fondate criticile aduse de reclamantă, neexistând în cauză o abatere de la legalitate.

Contrar susținerilor recurentului, prin sentința recurată s-a stabilit în mod corect că atribuirea contractelor de lucrări aferente proiectului "Extinderea sistemelor de apă și apă uzată în localitățile aparținătoare municipiilor Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc și orașelor Covasna, întorsura Buzăului" s-a realizat cu respectarea prevederilor legale privind interzicerea divizării contractului de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006.

Pârâtul a apreciat că prin atribuirea de către reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, a cinci contracte în loc de unul singur, s-au eludat dispozițiile care obligă la publicarea anunțului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fiind publicat doar un anunț de participare la nivel național, care cuprindea toate informațiile necesare conform legislației în vigoare.

Instanța de fond a reținut că, pentru existența neregulii, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: beneficiarul finanțării să fi săvârșit o abatere de la legalitate, prin acțiune sau omisiune, și abaterea săvârșită să fi produs un prejudiciu sau să fi putut produce un prejudiciu bugetului Uniunii și bugetului național cofinanțator, printr-o sumă plătită necuvenit.

Existența neregulii impunea divizarea artificială a unui contract unic de achiziție publică în mai multe contracte, în scopul eludării dispozițiilor legale care reglementează procedurile de atribuire a contractului și instituie obligații în funcție de anumite praguri valorice.

Susținerile recurentului sunt nefondate. În mod corect s-a constatat că actele administrative nu sunt legale, întrucât nu se confirmă neregula, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale, potrivit cărora "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit", precum și al dispozițiilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, potrivit cărora "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Au fost corect interpretare și aplicate dispozițiile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice", și ale art. 25 alin. (1) din același act normativ, care prevăd că "Autoritatea contractantă are obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opțiuni și, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului".

Susțineriile recurentei privind faptul că cele 5 contracte îndeplinesc aceeași funcție tehnică și economică și, pe cale de consecință, lucrările aferente infrastructurii de apă și apă uzată au fost în mod artificial divizate, concluzie care se bazează pe interdependența lucrărilor, existența unor obiective similare, coordonarea de către aceeași autoritate contractantă, precum și pe faptul că lucrările au fost efectuate într-o singură zonă geografică, cele privind analiza din punct de vedere al analizei proximității locațiilor și proximității temporale a lucrărilor, sunt nefondate.

Elementele invocate nu conduc la concluzia existenței neregulii constatate.

Legislația națională în materia achizițiilor publice reprezintă o transpunere a directivelor adoptate în această materie la nivelul Uniunii Europene, interdicția de divizare a unui contract de achiziție publică, precum și obligația menționată în art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, au fost preluate din directivele privind achizițiile publice, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie.

O.U.G. nr. 234/2006 a transpus în legislația națională prevederile Directivei nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare și de servicii, precum și pe cele ale Directivei nr. 2004/17/CE PRIVIND coordonarea procedurilor de achiziție aplicate de entitățile care operează în sectoarele apa, energie, transport și servicii poștale.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, "Niciun proiect de lucrări și niciun proiect de achiziții cu scopul obținerii unei anumite cantități de bunuri și de servicii nu poate fi împărțit în vederea sustragerii de la aplicarea dispozițiilor prezentei directive". Alin. (5) lit. a) din cadrul aceluiași articol prevede: "în cazul în care o lucrare preconizată sau un proiect de achiziții de servicii poate duce la atribuirea simultană a contractelor sub formă de loturi separate, se ține seama de valoarea globală estimată a totalității respectivelor loturi. În cazul în care valoarea cumulată a loturilor este egală cu sau mai mare decât pragul prevăzut la articolul 7, prezenta directivă se aplică la atribuirea fiecărui lot".

În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a reținut că "este necesar să se sublinieze că fiecare caz de atribuire a unui contract trebuie să fie apreciat în funcție de contextul și particularitățile sale", iar "existența unei lucrări trebuie să fie apreciată în raport cu funcția economică și tehnică a rezultatului lucrărilor în cauză" (Hotărârea din 5 octombrie 2000, cauza C-16/98, Comisia c/a Franța, par. 65 și 38). De asemenea, s-a precizat că "42 Este necesar să se observe că, deși existența unei singure entități contractante și posibilitatea ca o întreprindere din Comunitate să realizeze ansamblul de lucrări vizate de contractele în cauză pot constitui, în funcție de situație, indicii care confirmă existența unei lucrări în sensul directivei, în schimb acestea nu pot constitui criterii decisive în această privință" (Hotărârea Comisia c/a Franța, citată anterior, punctul par. 42).

În raport de prevederile legale naționale și ale dreptului Uniunii Europene, precum și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, elementele invocate de recurentă constituie indicii care, coroborate, nu formează convingerea că lucrările din cele 5 contracte de lucrări ar constitui un ansamblu cu o funcție economică și tehnică unică.

În mod corect a apreciat instanța că este necesar, pentru a se constata încălcarea unei interdicții de tipul celei prevăzute de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 34/2006, să existe între declanșarea procedurilor de atribuire separată a contractelor o proximitate temporală evidentă, precum și o proximitate în spațiu a locurilor în care contractele trebuie executate (în acest sens fiind invocată Hotărârea pronunțată la 29 mai 2013 de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-384/10, Regatul Spaniei c/a Comisiei Europene, par. 77), similaritățile dintre anunțurile de participare, precum și faptul că aceste anunțuri de participare au fost toate făcute în același timp constituind doar indicii în sensul unicității lucrării

Cele 5 contracte sunt: Contractul de lucrări nr. x/06.05.2015 - "Canalizarea menajeră în localitățile Chilieni și Coșeni" etapa 1 - Chilieni (contract CL1E); Contractul de lucrări nr. x/15.05.2015 - "Canalizare menajeră în localitățile Chilieni și Coșeni apărținătoare municipiului Sfanțul Gheorghe, Târgu Secuiesc și orașelor Covasna, întorsura Buzăului" - etapa 2 - Coșeni (contract CL2E); Contractul de lucrări nr. x/10.06.2015 - "Lucrări prioritare de extindere a rețelei de alimentare cu apă a orașului Covasna, județul Covasna" - CL3E; Contractul de lucrări nr. x/16.09.2015 - "Canalizare menjeră strada x, Cloșca și Crișan în orașul Covasna, județul Covasna" - CL4E; Contractul de lucrări nr. x/18.06.2015 - "Lucrări prioritare de extindere a rețelei de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Târgu Secuiesc, jud. Covasna" - CL5E.

Raportat la situația de fapt în cauză și cele 5 contracte de lucrări, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită cerința ca prestațiile din cele cinci contracte să îndeplinească aceeași funcție tehnică și economică. Faptul că cele cinci contracte au fost atribuite de aceeași autoritate contractantă, care este operatorul regional al serviciului public de apă și canalizare în județul Covasna, iar executarea acestora are loc în același județ, nu sunt elemente definitorii, ci indicii care, coroborate cu obiectul contractelor, faptul că trei dintre contracte privesc crețeaua de canalizare menajeră din localitățile Chilieni, respectiv Coșeni, aparținătoare municipiului Sfântu Gheorghe, și de pe strada x, Cloșca și Crișan din orașul Covasna, iar două contracte au ca obiect rețeaua de alimentare cu apă a orașului Covasna, județul Covasna, respectiv extinderea rețelei de apă și canalizare din municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna, nu conduc la această concluzie.

Nu au fost prezentate argumente din care să rezulte categoric faptul că trebuie să facă parte dintr-un obiectiv unic lucrările care privesc lucrările la rețeaua de apă a unei localități, pe de o parte, și lucrările la rețeaua de canalizare a unei alte localități, pe de altă parte, lucrările la rețele de apă ce deservesc localități diferite, aflate la distanță mai mare de 30 de km unele față de altele, rețele despre care nu rezultă că ar fi legate în vreun fel fizic și funcțional, întrucât, atât din punct de vedere tehnic, cât și economic, acestea au funcționalități și caracteristici diferite.

Referitor la proximitatea temporală a publicării celor cinci anunțuri de atribuire, instanța de fond a constatat că trei dintre anunțuri au fost publicate în luna ianuarie 2015 (pentru contractele CL1E, CL2E și CL3E), pentru unul dintre contracte publicarea s-a făcut în luna aprilie 2015 (CL5E), iar pentru cel de-al cincilea contract publicarea s-a făcut în luna iulie 2017 (CL4E). Valoarea însumată a celor trei contracte pentru care anunțurile au fost publicate în luna ianuarie 2015 nu depășește valoarea prag de 5.000.000 de euro, iar procedurile de atribuire pentru celelalte două contracte au fost demarate după aproximativ 3 luni, respectiv 6 luni de la inițierea procedurilor pentru primele trei contracte, astfel că, nici sub aspectul proximității temporale nu se poate considera că este o lucrare unică, cele cinci anunțuri nefiind toate făcute în același timp.

Cu privire la două contracte (CL1E și CL2E), instanța de fond a observat că reprezintă etape ale aceleiași lucrări (canalizarea menajeră în localitățile Chilieni, respectiv Coșeni, aparținătoare municipiului Sfântu Gheorghe, județul Covasna), vizând fiecare câte una din cele două localități, însă a constatat că, deși cele două contracte s-ar putea considera că realizează un obiectiv unic, valoarea lor estimată nu ar fi depășit pragul valoric stabilit pentru publicarea anunțului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. De asemenea, a observat în mod întemeiat în ce privește contractul CL5E, a cărui valoare estimată este cea mai mare dintre toate contractele în cauză, că obiectul acestuia este independent de obiectele celorlalte contracte, întrucât vizează extinderea rețelei de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna, care nu este legată nici fizic și nici funcțional de rețelele care fac obiectul celorlalte patru contracte.

Având în vedere toate aceste elemente, contextul și particularitățile contractelor încheiate, în raport cu funcția economică și tehnică a rezultatului lucrărilor în cauză, s-a concluzionat în mod corect că organizarea a cinci proceduri de atribuire diferite pentru contractele de achiziție publică de lucrări în cauză nu reprezintă o divizare artificială în sensul dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce privește susținerile referitoare la condiția existenței unui prejudiciu, având în vedere că beneficiarul finanțării nu a săvârșit o abatere de la legalitate, nu se mai impune analiza motivelor de nelegalitate referitoare la prejudiciu.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, astfel cum au fost reținute anterior, fiind întemeiate motivele de nelegalitate a actelor contestate încheiate pentru săvârșirea de nereguli la momentul derulării procedurii de achiziție, raportat la dispozițiile legale incidente în materia constatării și sancționării neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și a achizițiilor publice.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de către recurentul pârât, prevăzute de art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.