ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

sub nr. 857/64/2007 la Curtea de Apel Brașov, reclamantul Municipiul Săcele, prin

Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor

– Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, anularea deciziei nr. 670605 din 28 martie

2007 și a notei de debit din 31 ianuarie 2007, emise de pârât.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost înștiințat de pârât cu privire la o datorie de 4.715

euro, reprezentând majorări de întârziere, urmare a achitării cu întârziere a creanței

principale.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 115/F din 10 septembrie

2007, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de fond, și a declinat competența

de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Municipiul Săcele, prin Primar,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor – Oficiul de Plăți

și Contractare PHARE, în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea soluției

s-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, actele a căror anulare se cere sunt acte administrative fiscale, competența

stabilindu-se în funcție de valoarea obligației fiscale care este sub 500.000 RON,

ceea ce atrage pentru soluționare pe fond a cauzei, competența materială a Tribunalului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor – Oficiul

de Plăți și Contractare PHARE.

Recurentul solicită admiterea

recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea excepției necompetenței

materiale invocată din oficiu, întrucât actul administrativ a cărui anulare s-a

solicitat este emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul de Finanțe

– Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, iar competența de soluționare a cauzei

aparține Curții de Apel și nu Tribunalului, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ.

Recursul este nefondat.

Reclamantul Municipiul

Săcele, prin Primar, a solicitat anularea unui act administrativ și fiscal, în baza

căreia s-a stabilit în sarcina acestuia o obligație fiscală de 4.714 euro.

În speță sunt incidente

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența

materială a instanței de contencios administrativ, dispoziții care se aplică cu

prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie.

Dispozițiile legale enunțate

stabilesc competența materială a instanței de fond în raport de două criterii: organul

emitent al actului și cuantumul, în cazul de față contribuția în privința căreia

reclamantul pretinde că a fost obligat în mod netemeinic și nelegal la plata sumei

de 4.714 euro, reprezentând majorări de întârziere, calculate ca urmare a solicitării

după termen a debitului restant, aferent contractului X.

Astfel dacă litigiul privește,

pe lângă anularea unui act administrativ și taxe, impozite, contribuții sau datorii,

vamale și accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței

de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul,

criteriu expres prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe cale de

consecință, Tribunalele soluționează în fond cereri având ca obiect, taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale accesorii ale acestora de până la 500.000 RON.

În aceste condiții, în

mod corect prima instanță arătând că actul administrativ fiscal contestat are o

valoare mai mică de 500.000 RON, a admis excepția necompetenței materiale conform

art. 158 alin. (3) C. proc. civ., și a declinat cauza la Tribunalul Brașov.

Pentru aceste considerente,

criticile de nelegalitate în soluționarea excepției necompetenței materiale conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt nefondate, iar recursul declarat de

pârât a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor – Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, împotriva

sentinței nr. 115/F din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.