ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2003/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 706 din 8 septembrie 2008 Tribunalul

Prahova a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta SC R.B.

SA și a respins cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în considerente că potrivit dispozițiilor art.

720

1

C. proc. civ. înainte de introducerea cererii de chemare în

judecată, reclamanta avea obligația de a încerca rezolvarea litigiului prin

conciliere directă, în speță, reclamanta a notificat pârâtele în vederea

concilierii pe data de 14 mai 2008, ulterior formulării cererii de chemare în

judecată, respectiv 7 aprilie 2008, cu mențiunea în cuprinsul notificării că

toate documentele care au stat la baza pretențiilor sale au fost depuse odată

cu cererea de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., procedura concilierii directe are caracter obligatoriu și

trebuie înfăptuită în termenele stipulate în acest text, înainte de sesizarea

instanței de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o ca netemeinică și

nelegală.

Prin Decizia nr. 232 din 9

decembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul și a luat

act de declarația intimatei – pârâte că nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că prima critică care vizează interpretarea greșită a

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ. este nefondată, întrucât

potrivit acestui text de lege, coroborat cu art. 109 C. proc. civ. și respectiv

art. 105 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., notificarea prin care se convoacă

concilierea directă trebuie să fie anterioară cererii de chemare în judecată,

cu cel puțin 15 zile, așa cum prevede în mod obligatoriu textul enunțat.

În speță apelanta a emis

notificarea prin care invita cele două pârâte la conciliere directă la 14 mai

2008, ulterior depunerii cererii de chemare în judecată la instanță, respectiv

la data de 7 aprilie 2008, încălcând astfel dispozițiile legale mai

sus-menționate.

Și cea de-a doua critică

invocată de apelantă s-a reținut a fi nefondată, întrucât instanța de fond a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ. și

a soluționat în mod corect excepțiile invocate în cauză astfel, în lipsa

concilierii directe reglementată de art. 720

1

C. proc. civ. nu se

putea păși la soluționarea celei de a doua excepții invocate de pârâte,

respectiv a lipsei calității procesuale pasive, întrucât această a doua

excepție putea fi analizată numai în condițiile îndeplinirii condițiilor de

fond și formă prevăzute de normele procedurale pentru cererea de chemare în

judecată.

Ultima critică s-a reținut a

fi nefondată, întrucât instanța de fond nu a făcut o aplicare greșită a

principiului neretroactivității legii.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC C.A. CO TEHERAN invocând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și făcând aplicarea art. 304 alin.

(3) teza 1 și art. 304 alin. (5) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul Prahova.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut în esență că instanța a interpretat greșit prevederile art.

720

1

C. proc. civ. și că din aceste dispoziții rezultă că sancțiunea

pentru nerespectarea termenului de realizare a concilierii prealabile este

nulitatea relativă a actului procedural, ce poate fi pronunțată de instanță în

cazul în care constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 105 alin. (2)

teza 1 C. proc. civ.

Or, în cauză dovada

vătămării drepturilor intimatei – pârâte SC R.B. SA nu s-a făcut, prin urmare

excepția lipsei procedurii prealabile trebuia respinsă.

S-a mai învederat că

instanța a încălcat dispozițiile legale referitoare la ordinea de soluționare a

excepțiilor și conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei

calității procesuale a pârâtei prevalează; că instanța de apel a ignorat faptul

că cererea de chemare în judecată are două capete de cerere – constatare

rezoluțiune contract și restituirea unei sume de bani plătită în baza

contractului; că instanța de apel a interpretat greșit atât cererea de chemare

în judecată cât și modul în care instanța de fond a înțeles să aplice Decizia

în interesul legii nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și că

instanța nu s-a pronunțat asupra caracterului normelor procedurale ale art. 720

1

și art. 109 C. proc. civ. referitoare la data când trebuia efectuată

procedura concilierii prealabile.

Intimata SC R.B. SA - sucursala

PRAHOVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor invocate de recurentă Înalta Curte constată că recursul

este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin prevederile art. 720

1

C. proc. civ. s-a reglementat – pentru procesele și cererile în materie

comercială, evaluabile în bani – efectuarea unei proceduri prealabile în scopul

de a se încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă

parte, iar prin alin. (2) – (5) sunt prevăzute termenele, conținutul

înscrisurilor și mijloacele de manifestare a voinței părților.

Rațiunea acestor

reglementări a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanțelor și de

a se simplifica procedura soluționării cauzelor având ca obiect pretenții de

natură bănească, cauze care se pretează a fi soluționate pe cale amiabilă și

într-un termen scurt, astfel încât să se dea prioritate voinței părților în

ceea ce privește soluționarea litigiilor pe cale judecătorească.

Din materialul probator

aflat la dosar nu rezultă o înțelegere amiabilă a părților, ci voința acestora

de a rezolva litigiul pe cale judecătorească.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că, în cauză scopul și finalitatea prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ. au fost îndeplinite în sensul că voința părților a fost aceea de a

rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, considerând că

instanțele anterioare au dat o interpretare excesiv de rigidă acestor

prevederi.

Înalta Curte constată că

pârâta se prevalează de neîndeplinirea prevederilor art. 720

1

C.

proc. civ. fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta voința de a rezolva

litigiul pe cale amiabilă astfel încât să paralizeze demersul în justiție al

reclamantei.

Totodată, Înalta Curte

reține că termenele, condițiile și conținutul înscrisurilor, conform alin. (2)

din același text nu reprezintă condiții a căror nerespectare atrage automat

nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedește o vătămare, or

în cauză pârâta nu a dovedit o vătămare prin nerespectarea termenului.

De asemenea, se constată că

pârâta nu a invocat nerespectarea prevederilor art. 720

1

C. proc.

civ. prin întâmpinare, ci la 19 mai 2008 după prima zi de înfățișare.

Înalta Curte reține că în

condițiile în care cererea de chemare în judecată introdusă la 5 mai 2008,

anterior pronunțării Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție avea ca petit principal constatare rezoluțiune contract,

iar celălalt capăt de cerere referitor la pretenții avea caracter accesoriu nu

se impunea realizarea procedurii concilierii directe de către părți potrivit art.

720

1

C. proc. civ., astfel că și din acest punct de vedere

hotărârile pronunțate sunt nelegale.

Interpretând greșit prevederile

art. 720

1

C. proc. civ., instanțele anterioare au admis în mod

greșit excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neefectuarea procedurii

prealabile a concilierii directe, astfel că este întemeiat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere că litigiul

a fost soluționat pe excepție fără a intra în cercetarea fondului urmează a se

admite recursul, cu consecința casării atât a deciziei cât și a sentinței

Tribunalului Prahova, căruia i se va trimite cauza spre soluționate pe fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC C.A.

CO TEHERAN împotriva Deciziei nr. 232 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia atacată și

sentința nr. 706 din 8 septembrie 2008 a Tribunalului Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza pentru soluționare

pe fond la Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2009.