ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1551/2009

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.

292/D din 3 iunie 2008, fond după casare, Tribunalul Bacău în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpatul O.G.C., cetățean român, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, studii școala profesională, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C. pen. pe o durată de 3 ani.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

A obligat inculpatul să plătească părții civile M.M. suma de 15.000 lei, daune morale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, coroborat cu art. 118 lit. e C. pen. a confiscat de la inculpat echivalentul în lei la data executării a sumei de 300 euro, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, în toamna anului 2002, în baza unei înțelegeri prealabile cu soția sa O.L., a preluat-o pe persoana vătămată M.M., recrutată prin înșelăciune din țară, pe care, prin amenințare și violență a supus-o exploatării sexuale, la Madrid în Spania.

În cauză a fost pronunțată sentința penală nr. 134/D/2007 a Tribunalului Bacău, desființată în totalitate prin Decizia penală nr. 210/2007 a Curții de Apel Bacău, dosarul fiind trimis spre rejudecare primei instanțe.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile persoanei vătămate M.M., procesul-verbal de verificare în baza de date a I.G.P.R. a inculpatului O.G.C., radiograma privind darea în urmărire generală a acestuia, procesul-verbal întocmit privind imposibilitatea prezentării materialului de urmărire penală a inculpatului, declarațiile martorilor V.R., A.F. si B.O., precum și xerocopia Dosar nr. 162/P/2003, cu rechizitoriu și xerocopii din Dosarul nr. 37/D/P/2005 cu sentința penală nr. 37/D/2005

a Tribunalului

Bacău.

În rejudecare s-au reaudiat martorii M.S., B.O., H.M., A.F. și C.A.

Întrucât pe parcursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești inculpatul nu s-a prezentat, acesta a fost trimis în judecată și condamnat în lipsă.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 3 din 6 ianuarie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul O.G.C. împotriva sentinței penale nr. 292/D din 3 iunie  2008 pronunțată în Dosarul nr. 6885/110/2007 al Tribunalului Bacău numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate și conținutul pedepsei complementare.

A desființat sentința apelată sub aceste aspecte, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond, a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului O.G.C., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând, prin apărător, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe latură civilă cu exonerarea sa de plata sumelor la care a fost obligat prin decizia recurată.

Într-un prim subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu s-au precizat împrejurări concrete care să conducă la stabilirea vinovăției sale, iar într-un ultim subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate cu suspendarea executării acesteia, arătând că este fără antecedente penale, are 2 copii minori și a conștientizat gravitatea faptei săvârșite.

De asemenea, prin motivele de recurs scrise aflate la dosarul cauzei, inculpatul, prin apărător, a invocat nulitatea absolută a sentinței penale nr. 292/D/2008 a Tribunalului Bacău, susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare și nu i-a fost motivată respingerea probei solicitate, respectiv audierea martorei B.M., de unde rezultă și încălcarea principiului aflării adevărului și al rolului activ al instanței, hotărârea instanței de fond fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

A mai arătat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și a fost greșit rezolvată latura civilă a cauzei.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat în scris și prin apărător, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică.

Verificând actele aflate la dosar, se reține că motivele invocate au fost reiterate și în apel, Curtea de Apel Bacău, motivând amplu și temeinic decizia pronunțată, respectiv admiterea apelului inculpatului doar sub aspectul micșorării cuantumului pedepsei și cel al conținutului pedepsei complementare.

În acest sens, Curtea constată că în ceea ce privește primul motiv de recurs invocat, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe latura civilă cu exonerarea sa de plata sumelor la care a fost obligat prin decizia recurată, a fost invocat și în fața instanței de control judiciar.

Se constată așadar că, ambele instanțe, în urma analizei probelor administrate în cauză au reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și au stabilit o încadrare juridică corectă a faptei supuse judecății. Starea de fapt corect reținută de instanța de fond și menținută de cea de control judiciar a fost rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.

În mod judicios, ambele instanțe au constatat și reținut că probele administrate în cursul procesului penal relevă cu certitudine faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane reținută în sarcina sa. Totodată, situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, pe parcursul celor doua faze procesuale, respectiv: declarațiile părții vătămate M.M. coroborate cu declarațiile martorelor V.R., A.F., A.M., B.O., M.S., C.A., interceptările telefonice efectuate de O.L., redate în forma scrisă, precum și celelalte înscrisuri existente în dosarul de urmărire penală.

În sensul celor ce preced, este nefondat și motivul de recurs privind achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În această ordine de idei nu poate

fi

primită susținerea inculpatului că nu s-au precizat împrejurări concrete care să conducă la stabilirea vinovăției sale, câtă vreme tocmai s-a dovedit pe baza întregului ansamblu probator, fără putință de tăgadă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, fără a exista nici un motiv pentru care să se impună trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum s-a solicitat.

Nu poate

fi

primită nici critica în ceea ce privește greșita soluționare a laturii civile și exonerarea sa de la plata sumelor la care a fost obligat, Curtea constatând că la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2006, partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând Tribunalului Bacău obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei reprezentând prejudiciu moral suferit ca urmarea faptei acestuia.

Față de cele arătate, având în vedere că partea civilă și-a manifestat expres voința ca inculpatul să fie tras la răspundere civilă, solicitând repararea prejudiciului suferit, în mod just, ambele instanțe constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale au dispus obligarea inculpatului la plata unei compensații bănești către partea civilă.

Împrejurarea că dosarul a suferit mai multe cicluri procesuale, nu determină lipsirea de consecințe juridice a acțiunii civile promovate de M.M., câtă vreme aceasta nu a revenit asupra declarației de constituire de parte civilă, în sensul declarării în mod expres în cel de-al doilea ciclu procesual că nu pretinde despăgubiri de la inculpat.

De asemenea, este nefondat și motivul de recurs privind luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, întrucât în mod legal, prima instanța a dispus, iar cea de-a doua a menținut, confiscarea sumei de 300 euro de la inculpat, obținută din săvârșirea infracțiunii, suma determinată pe baza declarației părții vătămate în instanță coroborată cu datele oferite de ansamblul lucrărilor dosarului.

Cât privește motivul de recurs privind nulitatea absolută a sentinței penale nr. 292/D/2008 a Tribunalului Bacău, susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare și nu i-a fost motivată respingerea probei solicitate, respectiv audierea martorei B.M., de unde rezultă și încălcarea principiului aflării adevărului si al rolului activ al instanței, hotărârea instanței de fond fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Curtea constată că și acesta a fost invocat și în fața instanței de control judiciar, instanță care în mod corect a dispus respingerea sa, reținând că din examinarea hotărârii fondului s-a constatat că aceasta conține elementele prevăzute de art. 356 C. proc. pen.

Față de susținerea că nu s-a motivat respingerea probei privind audierea martorei B.M., se reține că în mod corect prima instanță a respins proba cu audierea acestei martore, câtă vreme a considerat-o a nu fi utilă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei, iar nemotivarea respingerii administrării acestei probe nu constituie o nulitate absolută, în cauză administrându-se atât probe în acuzare, cât și în apărare, solicitate de inculpat.

De asemenea, nu are suport probator nici motivul de recurs invocat de inculpat potrivit căruia i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât verificându-se actele și lucrările aflate la dosar, Curtea constată că inculpatul a beneficiat de toate garanțiile prevăzute de legea procesual penală pe parcursul procesului, administrându-se probe în combaterea temeiniciei acuzațiilor la propunerea acestuia, fiind respectate pe deplin dispozițiile legale și în spiritul C.E.D.O.

Cât privește ultimul motiv de recurs invocat, respectiv redozarea pedepsei aplicate cu suspendarea executării acesteia, arătând că este fără antecedente penale, are 2 copii minori și a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, Curtea constată că și acesta este nefondat.

Astfel, prin decizia recurată, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa principală aplicată acestuia de la 7 ani la 5 ani închisoare.

Verificând decizia atacată, Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost reindividualizată de către instanța de control judiciar, este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, recrudescența lor, atitudinea inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, și nu în ultimul rând împrejurarea că inculpatul este fără antecedente penale, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia, și, pe cale de consecință, în situația dată nici nu se poate pune problema aplicării dispozițiilor privind suspendarea executării acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează

a-l

respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatei părți vătămate, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.