ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2555/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 703/2007 a Tribunalului Cluj s-a respins cererea formulată de inculpatul C.P. de schimbarea a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.P, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., începând cu datat rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul arestării preventive, începând cu 5 aprilie 2007, la zi și, în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului. În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile K.A.B. și B.T.G. la câte 6000 euro, către fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale.

S-a constatat că părțile vătămate Z.L. și C.R.A. nu s-au constituit părți civile. Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscat suma de 2000 euro de la inculpat, ca fiind dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane. În temeiul art. 193 C. proc. pen., le-a obligat pe inculpatul C.P. la 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă K.A.B., reprezentând onorariu de avocat. Inculpatul a fost obligat la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. din 25 aprilie 2007, inculpatul C.P.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în faptul că, împreună cu numita T.C., în cursul anului 2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, a recrutat, găzduit și transportat mai multe tinere din Cluj – Napoca, respectiv, pe K.A.B. și B.T.G., Z.L., C.R.A., M.C.M., cât și pe martora G.A.L. în Spania, cu promisiunea obțineri unor locuri de muncă într-un bar ca dame de companie, promisiuni care, ulterior, s-au dovedit a fi doar pretexte, pentru exploatarea sexuală acestora, fiind obligate la practicarea prostituției, ca urmare a vânzării lor.

Audiat cu privire la fapte, inculpatul C.P. nu a recunoscut învinuirea, arătând, însă, unde, urmau să lucreze ca dansatoare, neprimind nici o sumă de bani, poziție procesuală, menținută de inculpat, tot timpul procesului. Totodată, inculpatul a arătat că fetele au fost de acord, de la început, cu practicarea prostituției. Prin probele administrate, declarații ale părților vătămate, procese verbale, declarații ale unor martori, anchete sociale, s-a reținut modul în care inculpatul a racolat o serie de tinere, sub pretextul asigurării unor locuri de muncă bine plătite și anume pe M.C.B., G.A., B.T.G. și K.A.B. ducându-le în Spania și vânzându-le, încât, acestea au fost puse în situația de a se prostitua, în vederea răscumpărării.

Aceleași probe atestă cooperarea inculpatului cu numita T.C., în Franța, la rândul său, a racolat pe numitele Z.L., C.R.A. și B.A.V., convingându-le să o însoțească în Franța, de unde, au fost transportate de același inculpat în Spania în localitatea Naval Moral de la Mata, unde le-a vândut fără să spună, administratorului clubului G. și numitul H., ceea ce a dus la sechestrarea lor și la limitarea libertății de mișcare, prin faptul că nu puteau ieși din club, decât însoțite. Părțile vătămate, cărora T.C. le spusese că urmează să lucreze ca dame de companie într-un bar, nefiind vorba de practicarea prostituției, au aflat că celelalte tinere racolate anterior de inculpatul C.P. și numita T.C.

au fost vândute, iar apoi sechestrate și obligate să practice prostituția, astfel că s-au revoltat, spunându-i numitului H., că vor apela la poliție, dacă nu vor fi lăsate să plece. În aceste condiții, numitul H., l-a permis să părăsească clubul. Martorul B.A.V. ca a rămas, fiind de acord să practice prostituția de bună voie, fără a fi cumpărată. Față de cele rezultate din probe, prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în înțelegere cu numita T.C., conform unui plan faptele încadrând-se în variantele privind transportarea și cazarea unei persoane.

Activitatea de traficare, pornită după înțelegerea prealabilă și, implicit, stabilirea unui plan cu numita T.C., constând în faptul că, inculpatul, cunoscându-le pe părțile vătămate, a purtat discuții cu ele și le-a promis că le va asigura locuri de muncă decente, care le va permite obținerea de mijloace bănești, sprijinindu-le, totodată în obținerea pașapoartelor, în transportarea lor în Spania, pentru ca, apoi, să le vândă administratorului clubului de noapte enunțat, care le-a obligat să practice prostituția pentru a putea să-și achite datoriile față de el, având în vedere că plătise pentru ele suma de 2000 lei, inculpatului.

S-a mai reținut că probatoriul administrat dovedește fără dubiu, activitatea de recrutare, prin înșelăciune, asupra muncii ce urma a fi prestată, întocmirea formalităților necesare obținerii pașaportului și a documentelor de călătorie, remiterea părților vătămate a sumelor de bani necesare trecerii frontierei, indicarea persoanei de legătură (administratorul clubului) și un loc de cazare (sediul clubului de noapte) declarațiile solicitate de inculpat părților vătămate, prin care acestea să ateste că au plecat în vacanță în „C.” – Italia, și că ele au rămas de bună voie la muncă în acea localitate, precum și transportarea lor în Spania. În urma individualizării judiciare a pedepsei, potrivit criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen., s-a apreciat necesitatea aplicării unei pedepse într-un cuantum care să îndeplinească funcțiile și să realizeze scopul acesteia.

În acest sens, s-a spus, că, o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este în măsură să asigure atât o prevenție generală eficientă, cât și reinserția socială a inculpatului. În temeiul art. 71 C. pen., instanța i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei. Instanța, în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului C.P., timpul arestării preventive și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, a reținut că părțile vătămate au refuzat să practice prostituția și, deși i-au explicat patronului din Spania că nu au avut cunoștință nu au fost de acord să facă acest lucru, acesta le-a spus că a plătit suma de 4000 euro, pentru ele, încât, acestea îi datorează suma respectivă, pentru care, împotriva voinței lor, acestea trebuie să practice prostituția. În cauză, părțile vătămate Z.L. și C.R.A. nu s-au constituit părți civile față de inculpat, neavând nici o pretenție față de el sub aspectul obligării lui la plata unor sume de bani cu titlu de daune materiale sau/și daune morale.

Întrucât, cele două părți vătămate, n-au emis pretenții asupra inculpatului, neconstituindu-se părți civile în cauză, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., instanța va trebui să dispună confiscarea sumei de 2000 euro, de la inculpat, ca fiind dobândită prin săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În ceea ce privește părțile vătămate K.A.B. și B.T.G. urmează a se vedea că s-au constituit părți civile față de inculpat cu suma de 17.000 euro fiecare, solicitându-se obligarea inculpatului la plata acestor sume. Față de această constituire de parte civilă și de traumele psihice suferite de cele două părți civile, instanța va trebui ca în baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile B.T.G. și K.A.B. și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpat să plătească acestor părți civile, cu titlu de daune morale, câte 6000 euro. Întrucât, inculpatul C.P. a fost găsit în culpă procesuală, în temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. pen., instanța l-a obligat pe acesta să achite suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile K.A.B., reprezentând onorariu de avocat. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul C.P., solicitând, în principal, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În subsidiar, inculpatul a solicitat ca în urma admiterii apelului să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și să se dispună achitarea inculpatului, pentru această faptă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. Totodată, a solicitat respingerea acțiunilor civile pronunțate de părțile civile constituite, în cauză.

În motivarea apelului, inculpatul a solicitat constatarea nulității absolute a urmăririi penale pe motiv că i s-a încălcat dreptul de apărare deoarece deși în ce-l privește, s-a pus în mișcare acțiunea penală, a fost cercetat, a fost audiat și arestat, pentru forma simplă a infracțiunii de trafic de persoane, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a fost informat că fapta reținută în sarcina sa este forma prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, fără ca, între timp, să se fi dat ordonanță de schimbare a încadrării juridice și fără să fi fost audiat cu privire la acest aspect. Referitor la cererea subsidiară, inculpatul a arătat că, în cauză, nu s-a dovedit, în mod cert, existența unei înțelegeri anterioare sau competente cu martora T.C., în vederea traficării părților vătămate și că, aceasta a fost condamnată definitiv, pentru forma simplă a infracțiunii.

Inculpatul a mai susținut că, pe fond, nu a exercitat acte de constrângere, amenințare sau inducere în eroare a părților vătămate, că nu a primit nici-o sumă de bani și că singura sa activitatea efectuată este aceea de a transporta pe părțile vătămate. Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 80/A/2008 din 11 iunie 2008, a admis apelul declarat de inculpatul C.P. împotriva sentinței penale nr. 703 din 28 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o, cu privire la încadrarea juridică a faptei și la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege, în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul C.P., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Instanța a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus arestarea preventivă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A dispus, plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul de Avocați și Cluj și rămânerea cheltuielilor judiciare făcute în apel, în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că probele administrate în cauză, evidențiază că, într-adevăr numita T.C., la solicitarea inculpatului, a cazat o noapte pe părțile vătămate B.T.G. și K.A.B. și, apoi, le-a recomandat o gazdă. De asemenea, că este dovedit și faptul că aceeași persoană, având în dosar calitatea de martor, în timp ce se afla în Franța împreună cu numitele Z.L. și C.R.A., precum și cu martora B.A.V., pe care le racolase din România, a apelat la serviciile inculpatului pentru a le transporta în Spania.

Pentru a opera circumstanța agravantă prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 este necesară existența voinței comune de a coopera la săvârșirea aceleiași infracțiuni, în baza unei înțelegeri anterioare, exprese sau tacite sau pe baza unei înțelegeri survenite, în timpul executării și să se urmărească un scop comun, prin comiterea faptei. Existența actelor de cooperare impune totodată, acționarea cu intenție, având reprezentarea caracterului ilicit al faptei comise și a calității de participant. În cauză, însă, existența acestei coeziuni psihice între inculpat și T.C. nu a fost dovedită, după cum nu s-a dovedit faptul că cei doi ar fi cunoscut care era natura activităților desfășurate de fiecare inculpat.

La fel, nu s-a dovedit că martora T.C. ar fi cunoscut vreun scop, prin oferirea sau găsirea de locuință pentru părțile vătămate K.A.B. și B.T.G., după cum nici față de inculpat nu s-a dovedit existența vreunui scop, anume prin asigurarea transportului numitelor Z.L. și C.R.A. și a martorei B.A.V. Mai mult, din declarațiile numitelor Z.L. și C.R.A., precum și a martorei B.A.V., rezultă că inculpatul nu avea cunoștință despre scopul deplasării lor în Spania, aspect confirmat și de martora T.C., aceasta arătând, că a apelat la inculpat care era deja în Spania, deoarece viața sa și a sus-numitelor era în pericol, fiind amenințată de proxeneți marocani. De altfel, pentru activitatea descrisă, numita T.C.

a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 551 din 1 octombrie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 198 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, fără a se reține forma agravantă a infracțiunii, respectiv, fără a se reține cooperarea și participarea inculpatului C.P. Așa fiind, s-a constatat că, în cauză, instanța de fond a stabilit o greșită încadrare juridică a infracțiunii comise de inculpat, fiind astfel, întemeiată critica adusă de inculpat, sentinței atacate. Față de cele arătate, încadrarea juridică, corectă, a faptei inculpatului este aceea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care se va admite apelul și se va desființa sentința penală atacată, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei și individualizarea pedepsei.

În consecință, s-a procedat în modul arătat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și trimiterea cauzei la organele de urmărire penală, pentru refacerea acesteia, conform art. 332 C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea pentru infracțiunea imputată. Recursul inculpatului este nefondat. Contrar, susținerilor inculpatului, în speță, urmărirea penală este completă și nu operează nici una din nulitățile de ordine publică, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se dispune restituirea cauzei la parchet, conform art. 332 C. proc.

pen., constatându-se nulitatea absolută a urmăririi penale, așa cum s-a cerut, ar trebui să se fi invocat și dovedit, de către inculpat că, în speță organul de urmărire penală a încălcat dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la audierea inculpatului în prezența apărătorului și, respectiv, respectarea dreptului de apărare în toate etapele și fazele procesului penal. Or, în speță, nu este vorba de așa ceva inculpatul fiind apărat de avocat pe tot parcursul urmăririi penale, urmărirea penală fiind efectuată de organul competent și fiind sesizată instanța competentă, care a judecat în condițiile legii. Nefondat, este și motivul invocat de inculpat în subsidiar, atât fapta comisă de inculpat, cu încadrarea reținută, cât și vinovăția acestuia, rezultând din întreg probatoriul administrat, inclusiv, din declarațiile părților vătămate K.A.B.

și B.T.G. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, declarat împotriva deciziei penale nr. 80/A/2008 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, decizia atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 aprilie 2007 la 20 august 2008. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 80/A/2008 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 aprilie 2007 la 20 august 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.