ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 21 august 2008,

pronunțată în dosarul nr. 3037/2/2008, Curtea de Apel București, secția a Il-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut arestarea preventivă

a apelantului inculpat M.F., în baza 300 și a art. 160 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, a declarat

recurs inculpatul M.F., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și

punerea sa în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la

baza arestării preventive și a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a

cauzei.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele

în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să

verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive,

procedând potrivit art. 160

b

.

Conform art. 160 alin. (3) din același cod,

când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel,

constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că

există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele de

constituire a unui grup infracțional organizat [(prevăzută de art. 7 alin. (l)

și (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din aceeași

lege)], trafic de persoane în formă continuată [(prevăzută de art. 12 alin. (l)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) teza

a II-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)],

precum și a infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art.

13 alin. (l), alin. (3) teza a II-a și alin. (4) teza I și teza ultimă din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar lăsarea sa în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus

menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței

de apel este legală și temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F.,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul a fost, inițial, arestat în vederea aducerii sale în fața

autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost menținută

pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a)

din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului M.F. la pedeapsa

principală rezultantă de 11 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 847

din 12 iulie 2006 a Tribunalului București, secția I penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă,

definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată,

acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o

pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Aceste temeiuri se mențin și în continuare.

Totodată, Înalta Curte constată că nu a fost depășit nici termenul rezonabil de

soluționare a cauzei,

avându-se în vedere

complexitatea cauzei penale în care sunt implicați mai mulți

inculpați,

zeci de părți civile și vătămate și martori, iar faptele s-au derulat într-o

perioadă îndelungată de timp, în România și în Spania.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art.

300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., cât și

prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 100 lei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat M.F. împotriva încheierii din 21 august 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în dosarul nr. 3037/2/2008 (1137/2008).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

septembrie 2008.