ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2635/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 25 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. l 104/36/2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului T.V., pe o durată de 60 de zile cu începere de la 26 iunie 2009. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive. Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 300 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60 b . Conform art. l60 b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și a fost condamnat de instanța de fond, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, recurentul inculpat T.V. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și complicitate la viol, pedeapsă aplicată prin Sentința penală nr. 394 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Constanta, secția penală.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiuni de omor și viol, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. l60 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva încheierii din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1104/36/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2009.