ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1186/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș a fost condamnat inculpatul O.T. la:

-1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.;

-3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. b) C. pen.;

-8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. d) C. pen.;

În baza art. 33, art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., în condiții de penitenciar, conform art. 57 și art. 71 C. pen.

S-a dedus detenția preventivă și s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpat prin încheierea din 06 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 17.420 euro prin obligarea acestuia la plata către stat a echivalentului în lei.

În baza art. 160

5

alin. (4) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei plătită pentru inculpat conform chitanței nr. 783399/1 din 17 octombrie 2006 și s-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurator.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în perioada anilor 2004-2005, inculpatul O.T. a preluat de la numitul Ș.I. – condamnat pentru trafic de persoane într-o altă cauză –pe părțile vătămate V.D.E., majoră și pe părțile vătămate minore B.M. și T.E.G. pe care le-a cazat într-un apartament închiriat în Spania și le-a constrâns să se prostitueze. În vederea desfășurării acestei activități infracționale, inculpatul le-a recrutat pe părțile vătămate prin mijloace de înșelăciune, promițându-le că le va asigura locuri de muncă oneste și, totodată, le-a constrâns să practice prostituția prin luarea pașapoartelor.

Ulterior, părțile vătămate au acceptat să practice prostituția, la îndemnul inculpatului, obținând diferite sume de bani care erau remise acestuia.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, apărându-se în sensul că, în perioada reținută în rechizitoriu, s-a aflat în Spania, însă nu s-a ocupat cu traficul de persoane, ci a cântat la diferite terase în schimbul obținerii unor sume de bani.

S-a reținut în drept că, faptele săvârșite de inculpatul O.T. așa cum au fost descrise mai sus, constituie infracțiunile de trafic de persoane majore și minore și proxenetism prevăzută de art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, art. 329 alin. (1) C. pen., texte legale în baza cărora s-a dispus condamnarea sa.

La stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. subliniind gradul de pericol social concret al infracțiunilor și comportarea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal, dar și existența circumstanțelor atenuante judiciare, lipsa antecedentelor penale, comportarea corespunzătoare a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul O.T.

În apelul declarat, parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. este dozată necorespunzător, în sensul că orientarea ei sub minimul special (în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.) este în contradicție cu gravitatea faptelor comise, constând în recrutarea celor cinci părți vătămate pe care, prin înșelăciune, le-a determinat să meargă în Spania în scopul practicării prostituției.

Se susține în continuare că, în raport de natura faptelor comise – față de persoane minore și majore, - persoana inculpatului și de caracterul continuat al infracțiunilor comise de inculpat, se impune aplicarea unor pedepse mai severe care să corespundă scopului legii penale.

În susținerile orale, parchetul a invocat nelegala aplicare a prevederilor art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Drept urmare, parchetul a solicitat în baza art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, aplicarea unei pedepse mai severe.

În apelul său, inculpatul O.T. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că el nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. A invocat în apărare probele dosarului, din care rezultă că părțile vătămate continuă și în prezent practicarea prostituției în Spania în nume propriu sau prin proxeneți și că, în perioada incriminată, el se afla în Spania pentru a cânta publicului de acolo.

În subsidiar, dacă se trece peste această apărare a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin sentința atacată, numai în infracțiunea de trafic de persoane minore și majore, motivând că în speță nu este conturat elementul material al infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

În situația condamnării sale, a solicitat să i se aplice ca modalitate de executare dispozițiile art. 86/1 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Totodată, a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 C. pen. privind confiscarea sumei de 17.420 euro, în lipsa unor probe certe că acești bani provin din săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 74/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești a admis apelurile declarate de procuror și de inculpat, a desființat în parte sentințe penală nr. 200 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș și, rejudecând:

A schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a înlăturat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.T. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin sentință pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., pedeapsa principală urmând a fi executată conform art. 57 C. pen.

S-a menținut liberarea provizorie pe cauțiune, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș.

S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 83/P din 23 august 2006 a D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Argeș.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.

Instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

La o dată neprecizată, martorul denunțător S.I., pentru a beneficia de prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (reducerea pedepsei) a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că inculpatul desfășoară activități infracționale, în sensul că le-a cumpărat în schimbul unei sume de bani pe părțile vătămate din această cauză, dar și alte fete în scopul exploatării sexuale.

În baza probelor administrate în cauză a rezultat, într-adevăr, că în luna iunie 2004 partea vătămată V.D.E. a fost transportată în Spania de către S.I., unde a fost cazată într-un apartament închiriat de inculpatul O.T.(zis D.), căruia i-a fost predată în scopul exercitării prostituției.

Că inculpatul a cumpărat-o pe această parte vătămată de la S.I., rezultă din declarația părții vătămate în cauză, cât și din declarația denunțătorului, inculpatul, plătind în acest scop o sumă de bani, inducând-o, totodată, în eroare, prin aceea că i-a promis că-i va asigura un loc de muncă decent în străinătate.

Odată sosită în Spania, martorul S. a informat-o că, de fapt, va lucra pentru inculpatul O. timp de 3 luni, perioadă în care câștigurile le va împărți cu acesta, după care va putea să lucreze pe cont propriu.

Din declarația părții vătămate rezultă că, în perioada când s-a prostituat pentru inculpat, nu a fost amenințată de către acesta, dar a subliniat faptul că i-au fost reținuți toți banii și pașaportul, astfel încât libertatea sa de mișcare era total îngrădită și lipsită de posibilitatea de a ajunge în România.

Din relatările sale a rezultat că, în timpul cât a stat în Spania i-a predat inculpatului suma de 9.000 euro și că, în aceeași perioadă, au lucrat alături de ea și în beneficiul inculpatului și B.M., B.F., G.N. și P.M. A declarat în continuare că, după perioada de 3 luni în care toți banii au fost predați inculpatului, a continuat să practice prostituția în mod deliberat, intrând și în posesia pașaportului său.

Pe parcursul procesului penal, persoana vătămată G.N. nu a putut fi identificată și audiată, întrucât nu se afla în țară. Probele dosarului au confirmat însă că și ea a fost exploatată sexual în Spania de inculpat, în acest sens fiind declarațiile părții vătămate V., declarația martorului G.N., tatăl persoanei vătămate, verificările efectuate de M.A.I. privind intrările și ieșirile din țară, de fiecare dată aceasta fiind sub paza strictă a inculpatului, concubinei sale S.I. sau sora sa, O.F.

Din declarația părții vătămate minore, T.E.G., rezultă că ea a fost racolată și determinată să practice prostituția în Spania de martorul S.I. De asemenea, de asemenea, a declarat că în drumul spre Spania, a fost însoțită și de inculpatul O., pe care l-a auzit discutând cu S.I. despre femeile pe care le au în Spania, inculpatul manifestându-și indignarea datorită faptului că o parte din acestea au plecat din apartamentul în care locuiau. Odată ajunsă în Spania, în orașul Benidor, a fost cazată într-un apartament care aparținea sorei inculpatului, O.F., constrânsă fiind, prin amenințări cu moartea și cu acte de violență de către S.I., de a întreține relații sexuale cu clienții racolați din Clubul Spaniol N.S. Pașaportul i-a fost reținut încă de la plecarea din România de către S.I., fiind sub supravegherea strictă a acestuia, dar și a inculpatului O., care a lovit-o o singură dată, bănuind că ar fi sunat în România pe omul de legătură, V.G.A.

A întărit faptul că alte incidente între ea și inculpatul O.T. nu au existat și că în perioada cât era sub supravegherea lui S.I., pentru acesta mai lucrau și B.F., V.D.E., B.C., precum și alte două fete ale căror nume nu le cunoștea.

Din declarațiile surorilor B.M.(minoră) și B.F. a rezultat că prin intermediul lui S.I. l-au cunoscut pe inculpat, care le-a promis locuri de muncă decente într-un restaurant din Spania. Spre dezamăgirea lor, odată ajunse pe teritoriul spaniol, au fost cazate într-un apartament aparținând inculpatului și obligate (prin amenințare) de către acesta și S.I. să se prostitueze.

Partea vătămată B.M. a relatat că, în primele două luni, inculpatul le-a reținut toate sumele obținute din practicarea prostituției, după care a început să le predea o sumă infimă din banii astfel obținuți, diferența însușind-o inculpatul O.T. și S.I.

Acestea au întărit faptul că n-au știut nimic despre munca pe care urmau să o presteze în Spania și că au fost înștiințate că se vor prostitua de către inculpatul în cauză, în momentul ajungerii lor în localitatea Benidon.

Singura însă care neagă implicarea inculpatului în activitatea infracțională de trafic de persoane este persoana vătămată P.M. Aceasta recunoaște că a fost racolată de S.I. și constrânsă de acesta să se prostitueze într-un club spaniol fiind cumpărată, într-un final, de către inculpatul O.T., cu care a început o relație de concubinaj.

În legătură cu descinderea poliției spaniole și ridicarea ei dintr-un club de noapte, a explicat prezența sa acolo prin vizita pe care o făcea „fetelor”.

Declarația sa rămâne însă izolată, atâta vreme cât întregul material probator confirmă că ea a practicat prostituția alături de celelalte părți vătămate, sub paza strictă a inculpatului O.T., iar căsătoria sa pe parcursul procesului penal cu acesta din urmă, este considerat de către instanță un act pro cauza.

Drept urmare, față de situația prezentată, în ce privește primul motiv de apel, a constatat că inculpatul O.T. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore și majore, față de persoanele vătămate majore V.D.E. și G.N. și față de persoanele vătămate minore, B.M., P.M. și T.E.G.

Pentru a se reține săvârșirea celor două infracțiuni în formă continuată, nu are relevanță, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, că persoana vătămată G.N. nu a fost audiată în cauză, fiind în străinătate și, deci, nu a declarat că înțelege să participe în procesul penal ca parte vătămată, așa cum cer prevederile art. 24 C. proc. pen., și, respectiv, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din aceeași lege, nu are relevanță împrejurarea că P.M., căsătorită ulterior cu inculpatul, nu se consideră victimă decât a traficului realizat de S.I.

Curtea observă că inculpatul a cumpărat pe părțile vătămate, inclusiv pe P.M. de la alte persoane(S.I., zis I. și V.G.A.), plătind în acest scop o sumă de bani. Această modalitate de tranzacționare a unor persoane, deși este exclusă ideea că ființa umană poate face obiectul vânzării sau împrumutului, este de esența infracțiunilor incriminate de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Totodată, inculpatul le-a indus în eroare pe părțile vătămate prin aceea că le-a promis asigurarea unor locuri de muncă decente în străinătate. Din momentul în care părțile vătămate au cunoscut adevărata motivație a inculpatului, ele au fost lipsite de libertate, fiind lăsate fără pașaport, fără orice resursă financiară și ținute sub pază strictă.

Dacă susținerile inculpatului, cum că doar a dorit să le ajute pe părțile vătămate, oferindu-le cazare în apartamentul său închiriat în Spania, ar fi reale, nu s-ar putea justifica faptul că a plătit o sumă de bani martorului S. de la care le-a cumpărat, le-a asigurat transportul gratuit până în țara de destinație, a înmânat cu titlu provizoriu suma de 500 de euro pentru fiecare fată pentru a o prezenta vameșilor drept garanție, le-a reținut pașapoartele și și-a însușit sumele obținute ilegal prin practicarea prostituției.

În cazul de speță, nu se justifică însă reținerea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

În opinia Curții, pentru a ne afla în prezența infracțiunii de proxenetism, este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituției de bunăvoie de către acele persoane, ceea ce nu este incident în speță, întrucât din situația prezentată, în acord cu materialul probator, rezultă că victimele nu au fost de acord cu practicarea prostituției, fiind induse în eroare și apoi constrânse să exercite profesia cea mai veche din lume, prin confiscarea pașapoartelor, pază strictă și chiar acte de amenințare.

La stabilirea pedepsei, Curtea a constatat, contrar apelului parchetului, că în mod corect tribunalul a reținut circumstanțe atenuante, respectiv datele despre persoana inculpatului și cele referitoare la contribuția lui. Inculpatul nu are antecedente penale, are copii minori în întreținere, unul dintre ei cu probleme de sănătate, s-a prezentat la termenele de judecată după punerea lui în libertate, a recunoscut cazarea părților vătămate în apartamentul său.

Trebuie reținut că, spre deosebire de alți inculpați care au fost cercetați pentru același tip de infracțiune, modalitatea în care inculpatul a desfășurat activitatea incriminată, nu a presupus violența, perioada în care a exploatat părțile vătămate a fost scurtă, 2-3 luni, după aceea permițându-le să locuiască în același apartament fără să le mai ia banii, ele declarând că au lucrat în continuare pe cont propriu.

În consecință, pedeapsa care se va aplica inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se va situa sub minimul special, dar va fi mai mare decât cea aplicată de prima instanță, respectiv, prin reținerea formei continuate, se va majora de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare.

Totodată, se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., deoarece pedeapsa principală majorată este, de cel puțin 2 ani, fiind întemeiată critica parchetului privind aplicarea pedepsei complementare pe lângă o pedeapsă cu închisoarea de doar un an, încălcând prevederile art. 65 alin. (1) C. pen.

Apelul declarat de inculpatul O.T., nu este fondat nici privind critica referitoare la greșita confiscare a sumei de 17.420 euro, întrucât, potrivit probelor dosarului, această sumă este provenită din infracțiune, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., evitându-se și o îmbogățire fără just temei a inculpatului.

Împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul O.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești critică decizia recurată sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat, individualizării pedepsei aplicate acestuia, menținerea liberării provizorii pe cauțiune și omisiunea pronunțării asupra unor bunuri ridicate de la inculpat.

Astfel, inculpatul a îndemnat pe părțile vătămate să practice prostituția, după ce le-a preluat de la numitul S.I., obținând de pe urma acestei activități cca. 29.000 euro.

Inculpatul nu a recunoscut faptele comise, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin amenințarea unor părți vătămate și martori și anume a părții vătămate V.D.E. și a martorului C.I.D.

De asemenea, instanța de apel nu a avut în vedere mijloacele de constrângere folosite de inculpat asupra părților vătămate în Spania, foloasele obținute de pe urma exploatării acestora, crearea de probleme în locuri publice din orașul Benidon din Spania, traficarea unui număr de 5 părți vătămate.

Inculpatul O.T. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspectele:

I. Greșita condamnare pentru infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină, întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul le-ar fi constrâns în vreun fel pe părțile vătămate să practice prostituția, acesta doar le-a cazat pe părțile vătămate în apartamentul său.

Sub acest aspect, inculpatul solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

II. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată, acesta solicitând reducerea cuantumului pedepse ca efect al circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

III. Inculpatului i s-au aplicat greșit dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., fapt ce contravine Protocolului nr. 1 Adițional la C.E.D.O.

IV. O ultimă critică vizează greșita confiscare a sumei de bani găsită asupra inculpatului, deoarece banii proveneau din practicarea de către inculpat a unor activități muzicale la diferite terase din Spania.

În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reține că acestea sunt întemeiate numai în parte pentru considerentele ce se vor arăta.

Referitor la recursul declarat de parchet, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat numai în ceea ce privește ultimele două critici.

În mod corect instanța de apel a încadrat faptele inculpatului în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, apreciind că acesta nu a comis și infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 16 din 19 martie 2007 a statuat că, în cazul în care o persoană acționează asupra altei persoane, fără a întrebuința constrângerea, înlesnind, îndemnând sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reține săvârșirea atât a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

În speță, nu suntem însă într-o astfel de ipoteză.

Inculpatul le-a cumpărat pe părțile vătămate de la alte persoane, le-a promis asigurarea unor locuri de muncă decente în străinătate, le-a cazat pe acestea în apartamentul său, iar ulterior le-a obligat să practice prostituția prin confiscarea pașapoartelor, pază strictă și acte de amenințare, inculpatul însușindu-și sumele de bani astfel obținute.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acesteia, numărul persoanelor traficate și sumele obținute, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care are în întreținere un copil minor, a recunoscut doar cazarea părților vătămate, nu și exploatarea acestora, s-a prezentat în instanță, după punerea în libertate.

În favoarea inculpatului au fost reținute justificat circumstanțe atenuante, iar pedepsele reduse sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa rezultantă prin cuantumul său și modalitatea de executare fiind în măsură să-și atingă scopul educativ și preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Cea de a treia critică formulată de procuror este întemeiată.

Potrivit procesului-verbal din 7 august 2006, aflat la fila 190 dosar u.p., organele de urmărire penală au ridicat de la inculpat un telefon marca N. și două cartele sim, însă instanțele nu s-au pronunțat în nici un fel cu privire la acele bunuri.

Constatându-se că acestea nu au legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului, neexistând temeiuri pentru a se dispune confiscarea specială, Înalta Curte va dispune restituirea lor către inculpat.

Ultima critică este fondată, în mod greșit, instanța de apel dispunând menținerea liberării provizorii a inculpatului pe cauțiune.

Tribunalul Argeș, prin hotărârea pronunțată, a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă de 10.000 lei, potrivit art. 160

5

alin. (4) lit. e) C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii.

Conform alin. (6) al aceluiași articol, în acest caz se dispune și încetarea stării de liberare provizorie, situație în care nu mai putea fi menținută liberarea provizorie pe cauțiune de către instanța de prim control judiciar.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat numai în ceea ce privește greșita reținere a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I-a C. pen. în conținutul pedepsei complementare și accesorii.

Conform susținerile recurentului, în cauză instanțele nu au comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare și care ar fi atras incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Pentru a constitui caz de casare în sensul dispozițiilor legale invocate, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială – să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg de instanța de apel și pe care Înalta Curte și-o însușește, nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Declarațiile părților vătămate V.D.E., B.M. și T.E.G. se coroborează cu declarațiile martorilor C.I.D., G.N., S.I., acesta din urmă, precum și partea vătămată B.M., revenind asupra declarațiilor date la urmărirea penală, revenire ce este nejustificată și nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate.

De asemenea, partea vătămată P.M. nu a recunoscut că a fost exploatată de inculpat, atitudinea sa fiind subiectivă și explicabilă prin aceea că, ulterior, a intrat în relații de concubinaj cu inculpat, având împreună un copil.

Așa cum s-a arătat în analiza recursului parchetului, pedeapsa principală aplicată inculpatului a fost just individualizată, astfel că nu se impune o nouă reducere a acesteia și nici aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

În mod greșit, însă, instanțele au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., o astfel de măsură nefiind necesară în raport cu faptele comise, împrejurările săvârșirii acestora și persoana inculpatului.

Așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 74 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 5 noiembrie 2007 dispozițiile art. 71 C. pen. se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. este însă corectă având în vedere dispozițiile art. 64, 65 C. pen. și art. 71 C. pen.

Inculpatul a criticat hotărârile și sub aspectul confiscării sumei de 17.420 euro, susținând că a dobândit această sumă cântând pe la diferite terase.

Martorii R.F. și G.G. confirmă  într-adevăr că inculpatul aflat în Spania s-a ocupat cu cântatul la terase, obținând pe zi cca. 100-150 euro, însă aceste declarații nu se coroborează cu celelalte probe administrate și din care rezultă că inculpatul a obținut bani din exploatarea părților vătămate, prin obligarea la practicarea prostituției.

Chiar P.M. – concubina inculpatului arată că sumele de bani pe care le obținea acesta din cântat erau mici.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile formulate în cauză, va casa în parte decizia recurată și rejudecând:

Va înlătura dispoziția privind menținerea liberării provizorii pe cauțiune.

Va dispune restituirea către inculpat a bunurilor confiscate și menționate în procesul-verbal aflat la f. 190 dosar u.p.

Va înlătura interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. ca pedeapsă accesorie și complementară.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul O.T. împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată și rejudecând:

Înlătură interzicerea pedepsei accesorii și pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a), teza I C. pen.

Înlătură dispoziția privind menținerea liberării provizorii pe cauțiune.

Dispune restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la acesta și anume:

- un telefon marca N. cu baterie;

- o cartelă sim seria X;

- o cartelă sim seria XX.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.