ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor penale

de față;

Din actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155

din 16 mai 2008, Tribunalul Arad, a condamnat, printre alții, și pe

inculpatul V.T., după cum

urmează:

- la 7 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- la 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuă, prevăzută de art. 329 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în

pedeapsa de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, urmând

ca în final, inculpatul V.T. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv, cele

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata și în condițiile art.

71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceiași sentință în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. c) C. proc.

pen., fost achitat inculpatul

M.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și

(2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit.

c) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută

de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

A fost obligat inculpatul V.T.

să plătească părții civile B.M.F. suma de 2000 euro sau c/v în lei la data

executării, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 din Legea nr.

678/2001 a confiscat de la inculpata K.E.M. suma de 700 euro sau c/v în lei și

de la inculpatul V.T. suma de 24.300 euro sau c/v în lei la data executării.

Pentru a pronunța această

soluție, s-au reținut următoarele:

În luna septembrie 2005,

inculpatul V.T., prin intermediul martorei B.E. i-a propus părții vătămate T.F.A.

să meargă în Spania pentru prestarea unor munci agricole respectiv, la cules de

portocale. Partea vătămată a fost de acord, fapt comunicat mamei sale T.I.E.

Inculpatul V.T. s-a oferit să o ajute cu banii necesari obținerii pașaportului,

urmând să-și recupereze banii după ce va obține venituri din munca prestată. La

30 septembrie 2005, inculpatul V.T. s-a întâlnit cu T.F.A. în Arad, unde acesta

a primit pașaportul personal, apoi cei doi s-au deplasat la Gara CFR Arad, unde

i-a întâlnit pe martorii M.C.D., M.M. și pe inculpatul M.V.

Toate aceste persoane s-au

îmbarcat în mașina inculpatului V.T. care i-a condus până la punctul de

frontieră Nădlag, unde inculpatul V.T. a luat legătura cu un șofer de autocar

(rămas neidentificat), care trebuia să-i transporte până în Ungaria, urmând să

le prezinte sumele de bani autorităților de frontieră, iar ulterior, din

Ungaria să fie preluați de inculpatul V.T.

În aceste condiții aceste

persoane au ajuns în Castellon din Spania, unde inculpatul V.T. le-a spus celor

două femei că urmează să se prostitueze și nu cum le spusese inițial, că merg

la cules de portocale. Inculpatul a cazat pe M.C.D., pe T.F.A. și pe inculpatul

M.V., într-un apartament în care locuiau deja K.A.M. (concubina inculpatului

V.T.) și o fată pe nume D. În acest timp, inculpata K.A.M. le-a explicat celor

două femei în ce constau obligațiile lor, respectiv, racolarea de clienți de pe

șosea cu care vor întreține relații sexuale contra unor sume de bani, 20

euro/raport. Partea vătămată T.F.A. s-a opus, dar inculpata K.A.M. i-a

reamintit că le datorează suma de 560 euro pe care trebuie să o restituie

inculpatului V.T., iar acesta, la rândul lui, a amenințat-o.

Cunoscând că inculpatul V.T.

este o persoană violentă, partea vătămată T.F.A. s-a deplasat cu inculpata

K.A.M., martora M.C.D. și numita D. cu un taxi pe marginea șoselei din

Castellon, lângă o plantație de portocali.

Activitatea se desfășura în

următoarele condiții: inculpatul V.T. transporta pe cele 4 femei cu

autoturismul său, iar inculpata K.A.M. se ocupa de repartizarea femeilor în

raport de opțiunile și preferințele celor care le solicitau și tot aceasta

stabilea tariful în funcție de serviciile solicitate. Când încasările zilnice

erau reduse, inculpatul V.T. o agresa pe concubina sa pentru a da exemplu

celorlalte și, totodată, pentru a le insufla o temere față de el și în acest

mod le determina să câștige mai mult.

Întrucât nu aveau bani

pentru achitarea cheltuielilor de deplasare și de întreținere a apartamentului,

inculpatul V.T. i-a oferit cu titlu de împrumut sume de bani (300 - 400 euro)

inculpatului M.V., pentru ca prin autoritatea sa, să-și determine fiica la

practicarea prostituției. În aceste condiții, inculpatul M.V. i-a promis

inculpatului V.T. că-i va restitui împrumutul din banii obținuți de fiica sa

din prostituție.

Timp de o lună și jumătate

cât partea vătămată M.C.D. a fost exploatată sexual în localitatea Castellon,

aceasta a realizat venituri de 200 euro/zi, în total, 9000 euro, ce i-au

revenit tatălui său și inculpatului V.T.

Din Spania, inculpatul V.T.

și inculpatul M.V. le-au transportat pe părțile vătămate T.F.A. și M.C.D. în

Italia unde au fost cazate în diverse localități în zona Chiari și Brescia.

Aici, părțile vătămate deși s-au opus, încercând chiar să fugă, au fost

agresionate și amenințate să practice prostituția în schimbul unor sume de bani

cuprinse între 150 - 300 euro/zi.

În perioada octombrie –

decembrie 2005, partea vătămată T.F.A. a obținut din prostituție suma de 10.000

euro, din care, 1.000 euro i-au revenit, iar restul de 9.000 euro i-au fost

remiși inculpatului V.T., prin intermediul inculpatei K.A.M., de cele mai multe

ori.

Fiind surprinsă fără acte

originale pe stradă (pentru că erau deținute de inculpatul V.T.) partea

vătămată T.F.A. a fost expulzată în România de autoritățile italiene, fiindu-i

aplicată viza de interdicție pentru Italia.

Cât privește pe martora

M.C.D., întrucât, nu voia să mai practice prostituția, inculpatul o amenința cu

bătaia și o supraveghea permanent.

În Italia, partea vătămată

M.C.D. a făcut și obiectul unei tranzacții între traficanții de persoane, fiind

vândută de către tatăl său, inculpatul M.V. la un club de noapte, respectiv, la

un cetățean albanez, în schimbul deținerii de foloase materiale (1050 euro și

un telefon mobil).

Câștigurile realizate de

partea vătămată M.C.D. prin obligarea la practicarea prostituției pe teritoriul

italian, în perioada octombrie – decembrie 2005 s-au ridicat la aproximativ

12.000 euro, iar produsul infracțiunii le-a revenit în totalitate inculpaților

M.V. și, indirect, inculpatului V.T.

În urma unei razii a

poliției, partea vătămată/martoră M.C.D. a fost surprinsă fără acte asupra ei

și că se prostituează, astfel că, autoritățile italiene au expulzat-o în România,

unde a ajuns în cursul lunii ianuarie 2006.

În cursul lunii iulie 2005,

partea vătămată B.M.F. intenționa să se deplaseze în Spania, unde prietenul său

A. îi găsise un loc de muncă într-un restaurant din Toledo. Pentru a face

deplasarea în Spania, o cunoștință i-a recomandat pe inculpatul V.T.

La 3 august 2005, inculpatul

V.T. s-a deplasat la Deva, de unde a luat-o pe partea vătămată B.M., a condus-o

până în Arad, unde împreună cu mai multe persoane s-au îmbarcat într-un

microbuz, care din Ungaria și până în Spania a fost succesiv condus de către

șofer, cât și de inculpatul V.T.

Inculpatul a convins-o pe

partea vătămată să renunțe la munca ce i se oferea la Toledo și să obțină

venituri din muncile agricole mai bine remunerate în această țară.

Partea vătămată a acceptat

propunerea și în aceiași seară, inculpatul V.T. a trimis-o împreună cu

inculpata K.A.M. la marginea unei localități unde se aflau plantații de

portocali și unde a aflat că urma să practice prostituția. Partea vătămată nu a

fost de acord, a plâns pentru că a fost dusă în eroare, dar neavând

posibilități de scăpare și față de comportamentul violent al inculpatului V.T.,

în final, a acceptat.

De frică, partea vătămată B.M.

timp de două săptămâni nu a părăsit locuința unde era cazată de inculpatul V.T.

și împotriva voinței ei a întreținut raporturi sexuale normale zilnic cu câte 4

- 6 persoane la prețul de 20 euro, obținând 1.400 euro, din care, 700 euro i-a

predat inculpatei K.A.M., iar restul de 700 euro i-a păstrat.

Între persoanele cu care a

avut relații sexuale, partea vătămată l-a cunoscut pe L., persoană care a

ajutat-o să revină în România.

În perioada octombrie –

noiembrie 2005, inculpatul V.T. a contactat-o telefonic pe partea vătămată B.M.,

solicitându-i să meargă „la produs” în Italia ca să câștige mai bine, însă

aceasta l-a refuzat, după care, inculpatul a amenințat-o în cazul în care se va

plânge poliției.

În aceleași condiții, în

perioada septembrie – decembrie 2005 și februarie – martie 2006, în baza

aceleiași rezoluțiuni infracționale, inculpatul V.T. le-a recrutat prin

folosirea acelorași mijloace, le-a îndemnat, le-a înlesnit și a tras foloase

materiale în urma practicării prostituției în Italia, de către martorele K.E.M.,

S.G.M., B.E., B.E., L.I.C.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad care a criticat soluția de

greșită achitare a inculpatului M.V. și inculpatul V.T. care a cerut achitarea

și în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 154

din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de

procuror și de inculpatul V.T., reținând în considerente că sunt dubii în

legătură cu faptele ce se pretind a fi comise de inculpatul M.V.; cât privesc criticile

formulate de inculpatul V.T. s-a constatat a fi nefondate în raport de probele

administrate din care rezultă, fără echivoc, elementele constitutive ale

infracțiunilor pentru care a fost corect condamnat.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și inculpatul V.T.

În esență, prin motivele

scrise, procurorul a susținut că, numai printr-o greșită apreciere a probelor

administrate, s-a dispus achitarea inculpatului M.V. pentru cele 2 infracțiuni

de trafic de persoane și proxenetism, săvârșite în concurs, în acest sens,

probele au evidențiat exploatarea sexuală a fiicei sale realizată de acest

inculpat împreună cu inculpatul V.T., cât și vânzarea numitei H.E. la albanezi

în Italia, în scopul practicării prostituției.

În consecință, s-a solicitat

condamnarea inculpatului M.V. pentru săvârșirea în concurs a celor două

infracțiuni la pedepse cu executare în regim de detenție.

Recurentul inculpat V.T. a

susținut că probele nu au evidențiat vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de

trafic de persoane, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cât privește infracțiunea de

proxenetism a fost criticată pedeapsa aplicată, sub acest aspect, solicitând

aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei.

Criticile formulate nu vor

fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., constatându-se a fi fondate pentru

considerațiunile ce mai jos vor fi prezentate.

Din examinarea atentă a

probelor administrate în cauză pe parcursul procesului penal se poate lesne

observa că soluția de achitare a inculpatului M.V. pentru infracțiunea de

trafic de persoane se datorează unei grave erori de fapt, aspect sub care

funcționează cazul de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen. și care în baza acestui temei atrage casarea hotărârilor atacate, în

limitele ce se vor arăta.

Deși inculpatul M.V. își

neagă vehement vinovăția, iar martora M.C.D. îi confirmă afirmațiile, vinovăția

acestuia este dovedită prin alte probe care vor fi arătate și analizate, în

parte, probatoriu în cadrul căruia nu pot fi ignorate susținerile și

împrejurările ce rezultă din declarațiile celor doi, care chiar dacă în mare

parte se coroborează, conțin și împrejurări mai puțin credibile.

Pornind de la această ultimă

afirmație, nu este întâmplător faptul că inculpatul M.V. nu a putut justifica

motivul pentru care inculpatul V.T. le-a plătit banii necesari pentru obținerea

pașapoartelor, pentru transport și pentru ca cei doi să trăiască și să

locuiască într-un apartament, mai întâi în Spania, apoi în Italia.

O altă împrejurare care-l

acuză pe inculpat, care-și neagă vinovăția, este susținerea că nu cunoștea cu

ce se ocupă fiica sa, deși cei doi locuiau în același apartament în care mai

locuiau și alte persoane care se ocupau cu prostituția (K.A.M., numita A. și

partea vătămată T.F.A.) și cu care fiica sa pleca în fiecare dimineață și se

întorceau împreună seara, conduse de inculpatul V.T.

Și în ciuda tuturor acestor

aparențe, inculpatul M.V. a continuat să-și nege vinovăția deși primea zilnic,

în contextul arătat, diverse sume de bani de la fiica sa, M.C.D., care a

recunoscut că le deține din practicarea prostituției și cu care inculpatul

achita datoriile la inculpatul V.T.

Dar, osebit de aceste

aspecte se impun a fi evidențiate declarații care conțin împrejurări relevante

referitoare la activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat,

constând în exploatarea sexuală a fiicei sale, M.C.D. pe teritoriul spaniol sau

italian.

În acest sens, inculpata K.A.M.,

care alături de concubinul său, inculpatul V.T., deținea controlul asupra

persoanelor pe care le găzduiau și cunoșteau condițiile în care acestea se

prostituau, declara în cursul urmăririi penale, că inițial, M.C.D. a fost dusă

la muncă și nu la prostituție de tatăl său. Dar în momentul în care acesta a

scos-o la „produs” aceasta a început să plângă și i s-a destăinuit că și în

țară era bătută și alungată de tată și de frică a ieșit și ea în stradă, iar

banii îi dădea tatălui său.

În continuarea declarației,

referindu-se la activitatea aceluiași inculpat, K.A.M. a arătat că în Italia,

și-a vândut fiica, pe M.C.D., la un albanez pentru 1050 euro și un telefon.

Pe de altă parte, partea

vătămată T.F.A. observând fotografiile ce i s-au prezentat în cursul urmăririi

penale l-a recunoscut, printre alții, și pe M.V. ca fiind persoana cu care

ne-am deplasat în Spania și care și-a plasat fiica la „produs”, iar ulterior,

în Italia a vândut-o unui albanez.

Și în fine, martorul M.M. a

declarat că, deși nu îl mai întâlnise pe inculpatul V.T. cunoștea de la un

consătean și ulterior de la K.A.M. că atât inculpatul V.T. cât și tatăl C.

plecaseră împreună cu fetele în Italia, întrucât în Spania nu le mai mergea

bine. Audiat în fața instanței, același martor a relatat că știe de la un

consătean pe nume M. că V.T. și celelalte persoane plecaseră în Italia. Și de

la această persoană, martorul a relatat că aflase că M.C.D. fusese vândută de

tatăl său, inculpatul M.V. cu suma de 1000 euro la un bar din Italia.

Din actele cauzei, mai

rezultă că martora M.C.D. a fost surprinsă prostituându-se, fără a avea asupra

sa acte originale, astfel încât a fost expulzată.

Martora, deși a recunoscut

practicarea prostituției în Spania, cât și în Italia a încercat doar

incriminarea inculpatului V.T., afirmând că tatăl său nu cunoștea.

Și desigur datorită relației

tată-fiică, atitudinea îi este explicabilă după cum și conduita potrivit căreia

nu a dorit să apară în fața autorităților judiciare în calitate procesuală de

parte vătămată sau parte civilă.

Din coroborarea tuturor

acestor împrejurări rezultate din probele prezentate se desprinde concluzia că

inculpatul M.V. nu numai că a cunoscut că fiica sa, M.C.D. a practicat

prostituția în Spania și Italia, dar mai mult, profitând de autoritatea pe care

o avea asupra fiicei sale cât și recurgând la agresivitate, a constrâns-o să se

prostitueze obținând venituri în acest fel, iar ulterior, a vândut-o altui

proxenet.

Ori, acționând în aceste condiții,

abuzând de autoritatea de părinte cât și prin folosirea înșelăciunii și a

violenței alături de inculpatul V.T., inculpatul M.V. a exercitat în mod direct

și indirect o constrângere fizică și morală, în scopul de a o determina pe

fiica sa să practice prostituția, activitate materială, care în drept,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane

pentru care trebuia condamnat.

Aceste sunt considerentele

pentru care recursul declarat de parchet este fondat și pentru care în temeiul art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite și se vor casa

hotărârile numai sub acest aspect.

Procedând la rejudecare, se

va proceda la condamnarea inculpatului M.V. pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

modificată și republicată.

În condițiile reținerii

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la individualizarea pedepsei

se va avea în vedere lipsa antecedentelor penale și ca un prim efect, conform art.

76 lit. b) C. pen., pedeapsa principală va fi coborâtă sub limita minimă legală

prevăzută de textul incriminator.

Un al doilea efect al

reținerii dispozițiilor art. 74 C. pen., arătat prin art. 76 alin. (3) C. pen.,

va consta în înlăturarea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi și care în cazul infracțiunii de trafic de persoane este o pedeapsă

complementară obligatorie.

Procedând la condamnarea

inculpatului M.V. pentru infracțiunea de trafic de persoane, se constată și

incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C.

pen., cu privire la aplicarea măsurii de siguranță asupra produsului

infracțiunii și care, așa cum a rezultat din probele administrate, este de

21.000 euro, sumă realizată de martora M.C.D. din practicarea prostituției,

atât în Spania cât și în Italia și care a fost împărțită de inculpații V.T. și

M.V.

Așa fiind, în baza temeiului

juridic arătat și pentru împrejurările de fapt reținute, se va proceda la

confiscarea sumei de 10.500 de la inculpatul M.V. (reprezentând ½ din

suma totală de 21.000 lei obținută de martoră din practicarea prostituției în

Spania și Italia) la care se adaugă 1.050 euro obținută numai de inculpatul M. V.

din vânzarea martorei la albanezi.

Urmarea examinării

hotărârilor atacate conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată că sub aspectul aplicării corecte a dispozițiilor art. 19 din Legea nr.

678/2001 cu referire la măsura confiscării speciale asupra sumelor obținute din

comiterea infracțiunii de trafic, este fondat și recursul declarat de

inculpatul V.T.

Procedând la condamnarea și

a inculpatului M.V. pentru traficarea sexuală a martorei M.C.D. și cum produsul

infracțiunii în sumă totală de 21.000 euro a revenit celor doi inculpați, se va

confisca și de la V.T. doar 10.500 euro, ceea ce va conduce la modificarea

sumei totale confiscate, de la 24.300 euro la 13.800 euro, prin înlăturarea

sumei confiscată de la inculpatul M.V.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite

recursul declarat de inculpat, hotărârile urmând a fi casate sub aspectul

discutat.

În rest, criticile formulate

de procuror și de inculpatul V.T. sunt nefondate.

Într-adevăr, inculpatul M.V.

a fost trimis în judecată și pentru o infracțiune de proxenetism, constând în

faptul că în perioada februarie – martie 2006 a transportat-o și a traficat-o

pe martora H.E. în scopul practicării prostituției în Italia.

Dar, inculpatul nu a

recunoscut săvârșirea faptei, iar H.E. nu a putut fi audiată nici la procuror

și nici la instanță, fiind în străinătate. Cu privire la această faptă, doar

inculpata K.A.M. face vagi afirmații cu privire la o fată E. pe care inculpatul

M.V. o avea la proxeneții albanezi.

În lipsa unor probe care să

se coroboreze nu s-a putut stabili o stare de fapt exactă, condițiile în care

s-a realizat exploatarea sexuală a numitei H.E., după cum nu s-a putut stabili,

tot în lipsă de probe, nici beneficiile materiale realizate de inculpatul M.V.

ca urmare a eventualei înlesniri și traficări sexuale a acesteia.

Așa fiind, există mari dubii

cu privire la comiterea acestei infracțiuni de către inculpat, și cum este

cunoscut că dubiul profită inculpatului, se va menține, ca legală și temeinică,

soluția de achitare pronunțată și menținută de instanțe, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cât privește susținerea de

nevinovăție a inculpatului V.T. aceasta este exclusă în mod evident de întreg

materialul probator administrat în cauză.

Acesta nu numai că a comis

cu vinovăție infracțiunile deduse judecății, în componența cărora intră

numeroase acte materiale de exploatare sexuală comise prin înșelăciune sau

violențe asupra mai multor persoane, cărora acesta le oprea actele de

identitate, situație în care acestea nu mai aveau libertatea de a acționa, dar

a condus și deținut controlul și asupra activităților infracționale comise de

inculpații K.A.M. și inculpatul M.V.

Mai mult, recurentul

inculpat s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, nu a putut fi ascultat

deși în interesul său era să fie prezent, să-și facă apărări pentru a fi

înlăturate susținerile făcute împotriva sa, sau eventuale erori.

Și așa cum corect a reținut

și prima instanță, conduita sa de sustragere denotă că nu este străin de

acuzațiile ce i se aduc și astfel, încearcă să se pună la adăpost de o

eventuală răspundere penală.

În acest context, nu se

constată motive de casare nici în privința soluției de condamnare a acestuia

pentru faptele deduse judecății și nici în privința individualizării pedepselor

aplicate.

Cu privire la acest ultim

aspect au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., limitele legale

sancționatoare, iar pedeapsa, în cuantum și modalitate de executare, este

conformă prevederilor art. 52 C. pen.

Desigur în raport de

existența concursului de infracțiuni, de cuantumul pedepsei rezultante și chiar

de persoana inculpatului nu sunt realizate cerințele legale pentru înlocuirea

modalității de executare, printr-o suspendare a executării pedepsei aplicate.

Pentru totalitatea

argumentelor discutate, aceste critici formulate de inculpat sunt nefondate și

sub aspectele criticate de inculpat, hotărârile vor fi menținute, ca legale și

temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 154

din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 155 din 16 mai 2008 a Tribunalului Arad numai cu

privire la greșita achitare a inculpatului M.V. pentru infracțiunea de trafic

de persoane.

Rejudecând, în baza art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul M.V.

la pedeapsa de 2 ani închisoare în condițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 76 alin. (3) C.

pen., înlătură aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 19 din Legea nr.

678/2001, republicată, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., confiscă de la

inculpatul M.V. suma de 11.550 Euro sau contravaloarea în lei la data

executării hotărârii.

Admite recursul declarat de

inculpatul V.T. împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 155 din 16 mai 2008 a Tribunalului Arad numai cu privire la măsura de

siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 19 din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 19 din Legea nr.

678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., reduce suma confiscată de la

24.300 Euro la 13.800 Euro sau contravaloarea în lei la data executării

hotărârii.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor, inclusiv dispoziția de achitare a inculpatului M.V. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru inculpații V.T. și M.V., în sumă de câte 300 lei,

precum și onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate,

în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2009.