ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2009

Asupra recursurilor penale de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 155 din 16 mai 2008, Tribunalul Arad, a condamnat, printre alții, și pe inculpatul V.T., după cum urmează: - la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuă, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, urmând ca în final, inculpatul V.T. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv, cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceiași sentință în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., fost achitat inculpatul M.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001. A fost obligat inculpatul V.T. să plătească părții civile B.M.F. suma de 2000 euro sau c/v în lei la data executării, cu titlu de daune morale. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpata K.E.M. suma de 700 euro sau c/v în lei și de la inculpatul V.T. suma de 24.300 euro sau c/v în lei la data executării. Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele: În luna septembrie 2005, inculpatul V.T., prin intermediul martorei B.E. i-a propus părții vătămate T.F.A. să meargă în Spania pentru prestarea unor munci agricole respectiv, la cules de portocale.

Partea vătămată a fost de acord, fapt comunicat mamei sale T.I.E. Inculpatul V.T. s-a oferit să o ajute cu banii necesari obținerii pașaportului, urmând să-și recupereze banii după ce va obține venituri din munca prestată. La 30 septembrie 2005, inculpatul V.T. s-a întâlnit cu T.F.A. în Arad, unde acesta a primit pașaportul personal, apoi cei doi s-au deplasat la Gara CFR Arad, unde i-a întâlnit pe martorii M.C.D., M.M. și pe inculpatul M.V. Toate aceste persoane s-au îmbarcat în mașina inculpatului V.T. care i-a condus până la punctul de frontieră Nădlag, unde inculpatul V.T. a luat legătura cu un șofer de autocar (rămas neidentificat), care trebuia să-i transporte până în Ungaria, urmând să le prezinte sumele de bani autorităților de frontieră, iar ulterior, din Ungaria să fie preluați de inculpatul V.T.

În aceste condiții aceste persoane au ajuns în Castellon din Spania, unde inculpatul V.T. le-a spus celor două femei că urmează să se prostitueze și nu cum le spusese inițial, că merg la cules de portocale. Inculpatul a cazat pe M.C.D., pe T.F.A. și pe inculpatul M.V., într-un apartament în care locuiau deja K.A.M. (concubina inculpatului V.T.) și o fată pe nume D. În acest timp, inculpata K.A.M. le-a explicat celor două femei în ce constau obligațiile lor, respectiv, racolarea de clienți de pe șosea cu care vor întreține relații sexuale contra unor sume de bani, 20 euro/raport. Partea vătămată T.F.A. s-a opus, dar inculpata K.A.M. i-a reamintit că le datorează suma de 560 euro pe care trebuie să o restituie inculpatului V.T., iar acesta, la rândul lui, a amenințat-o.

Cunoscând că inculpatul V.T. este o persoană violentă, partea vătămată T.F.A. s-a deplasat cu inculpata K.A.M., martora M.C.D. și numita D. cu un taxi pe marginea șoselei din Castellon, lângă o plantație de portocali. Activitatea se desfășura în următoarele condiții: inculpatul V.T. transporta pe cele 4 femei cu autoturismul său, iar inculpata K.A.M. se ocupa de repartizarea femeilor în raport de opțiunile și preferințele celor care le solicitau și tot aceasta stabilea tariful în funcție de serviciile solicitate. Când încasările zilnice erau reduse, inculpatul V.T. o agresa pe concubina sa pentru a da exemplu celorlalte și, totodată, pentru a le insufla o temere față de el și în acest mod le determina să câștige mai mult.

Întrucât nu aveau bani pentru achitarea cheltuielilor de deplasare și de întreținere a apartamentului, inculpatul V.T. i-a oferit cu titlu de împrumut sume de bani (300 - 400 euro) inculpatului M.V., pentru ca prin autoritatea sa, să-și determine fiica la practicarea prostituției. În aceste condiții, inculpatul M.V. i-a promis inculpatului V.T. că-i va restitui împrumutul din banii obținuți de fiica sa din prostituție. Timp de o lună și jumătate cât partea vătămată M.C.D. a fost exploatată sexual în localitatea Castellon, aceasta a realizat venituri de 200 euro/zi, în total, 9000 euro, ce i-au revenit tatălui său și inculpatului V.T. Din Spania, inculpatul V.T. și inculpatul M.V. le-au transportat pe părțile vătămate T.F.A.

și M.C.D. în Italia unde au fost cazate în diverse localități în zona Chiari și Brescia. Aici, părțile vătămate deși s-au opus, încercând chiar să fugă, au fost agresionate și amenințate să practice prostituția în schimbul unor sume de bani cuprinse între 150 - 300 euro/zi. În perioada octombrie – decembrie 2005, partea vătămată T.F.A. a obținut din prostituție suma de 10.000 euro, din care, 1.000 euro i-au revenit, iar restul de 9.000 euro i-au fost remiși inculpatului V.T., prin intermediul inculpatei K.A.M., de cele mai multe ori. Fiind surprinsă fără acte originale pe stradă (pentru că erau deținute de inculpatul V.T.) partea vătămată T.F.A. a fost expulzată în România de autoritățile italiene, fiindu-i aplicată viza de interdicție pentru Italia.

Cât privește pe martora M.C.D., întrucât, nu voia să mai practice prostituția, inculpatul o amenința cu bătaia și o supraveghea permanent. În Italia, partea vătămată M.C.D. a făcut și obiectul unei tranzacții între traficanții de persoane, fiind vândută de către tatăl său, inculpatul M.V. la un club de noapte, respectiv, la un cetățean albanez, în schimbul deținerii de foloase materiale (1050 euro și un telefon mobil). Câștigurile realizate de partea vătămată M.C.D. prin obligarea la practicarea prostituției pe teritoriul italian, în perioada octombrie – decembrie 2005 s-au ridicat la aproximativ 12.000 euro, iar produsul infracțiunii le-a revenit în totalitate inculpaților M.V. și, indirect, inculpatului V.T.

În urma unei razii a poliției, partea vătămată/martoră M.C.D. a fost surprinsă fără acte asupra ei și că se prostituează, astfel că, autoritățile italiene au expulzat-o în România, unde a ajuns în cursul lunii ianuarie 2006. În cursul lunii iulie 2005, partea vătămată B.M.F. intenționa să se deplaseze în Spania, unde prietenul său A. îi găsise un loc de muncă într-un restaurant din Toledo. Pentru a face deplasarea în Spania, o cunoștință i-a recomandat pe inculpatul V.T. La 3 august 2005, inculpatul V.T. s-a deplasat la Deva, de unde a luat-o pe partea vătămată B.M., a condus-o până în Arad, unde împreună cu mai multe persoane s-au îmbarcat într-un microbuz, care din Ungaria și până în Spania a fost succesiv condus de către șofer, cât și de inculpatul V.T.

Inculpatul a convins-o pe partea vătămată să renunțe la munca ce i se oferea la Toledo și să obțină venituri din muncile agricole mai bine remunerate în această țară. Partea vătămată a acceptat propunerea și în aceiași seară, inculpatul V.T. a trimis-o împreună cu inculpata K.A.M. la marginea unei localități unde se aflau plantații de portocali și unde a aflat că urma să practice prostituția. Partea vătămată nu a fost de acord, a plâns pentru că a fost dusă în eroare, dar neavând posibilități de scăpare și față de comportamentul violent al inculpatului V.T., în final, a acceptat. De frică, partea vătămată B.M. timp de două săptămâni nu a părăsit locuința unde era cazată de inculpatul V.T. și împotriva voinței ei a întreținut raporturi sexuale normale zilnic cu câte 4 - 6 persoane la prețul de 20 euro, obținând 1.400 euro, din care, 700 euro i-a predat inculpatei K.A.M., iar restul de 700 euro i-a păstrat.

Între persoanele cu care a avut relații sexuale, partea vătămată l-a cunoscut pe L., persoană care a ajutat-o să revină în România. În perioada octombrie – noiembrie 2005, inculpatul V.T. a contactat-o telefonic pe partea vătămată B.M., solicitându-i să meargă „la produs” în Italia ca să câștige mai bine, însă aceasta l-a refuzat, după care, inculpatul a amenințat-o în cazul în care se va plânge poliției. În aceleași condiții, în perioada septembrie – decembrie 2005 și februarie – martie 2006, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, inculpatul V.T. le-a recrutat prin folosirea acelorași mijloace, le-a îndemnat, le-a înlesnit și a tras foloase materiale în urma practicării prostituției în Italia, de către martorele K.E.M., S.G.M., B.E., B.E., L.I.C.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad care a criticat soluția de greșită achitare a inculpatului M.V. și inculpatul V.T. care a cerut achitarea și în subsidiar, reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 154 din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de procuror și de inculpatul V.T., reținând în considerente că sunt dubii în legătură cu faptele ce se pretind a fi comise de inculpatul M.V.; cât privesc criticile formulate de inculpatul V.T. s-a constatat a fi nefondate în raport de probele administrate din care rezultă, fără echivoc, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost corect condamnat. În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul V.T.

În esență, prin motivele scrise, procurorul a susținut că, numai printr-o greșită apreciere a probelor administrate, s-a dispus achitarea inculpatului M.V. pentru cele 2 infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism, săvârșite în concurs, în acest sens, probele au evidențiat exploatarea sexuală a fiicei sale realizată de acest inculpat împreună cu inculpatul V.T., cât și vânzarea numitei H.E. la albanezi în Italia, în scopul practicării prostituției. În consecință, s-a solicitat condamnarea inculpatului M.V. pentru săvârșirea în concurs a celor două infracțiuni la pedepse cu executare în regim de detenție. Recurentul inculpat V.T. a susținut că probele nu au evidențiat vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Cât privește infracțiunea de proxenetism a fost criticată pedeapsa aplicată, sub acest aspect, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei. Criticile formulate nu vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., constatându-se a fi fondate pentru considerațiunile ce mai jos vor fi prezentate. Din examinarea atentă a probelor administrate în cauză pe parcursul procesului penal se poate lesne observa că soluția de achitare a inculpatului M.V. pentru infracțiunea de trafic de persoane se datorează unei grave erori de fapt, aspect sub care funcționează cazul de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. și care în baza acestui temei atrage casarea hotărârilor atacate, în limitele ce se vor arăta. Deși inculpatul M.V. își neagă vehement vinovăția, iar martora M.C.D. îi confirmă afirmațiile, vinovăția acestuia este dovedită prin alte probe care vor fi arătate și analizate, în parte, probatoriu în cadrul căruia nu pot fi ignorate susținerile și împrejurările ce rezultă din declarațiile celor doi, care chiar dacă în mare parte se coroborează, conțin și împrejurări mai puțin credibile. Pornind de la această ultimă afirmație, nu este întâmplător faptul că inculpatul M.V. nu a putut justifica motivul pentru care inculpatul V.T. le-a plătit banii necesari pentru obținerea pașapoartelor, pentru transport și pentru ca cei doi să trăiască și să locuiască într-un apartament, mai întâi în Spania, apoi în Italia.

O altă împrejurare care-l acuză pe inculpat, care-și neagă vinovăția, este susținerea că nu cunoștea cu ce se ocupă fiica sa, deși cei doi locuiau în același apartament în care mai locuiau și alte persoane care se ocupau cu prostituția (K.A.M., numita A. și partea vătămată T.F.A.) și cu care fiica sa pleca în fiecare dimineață și se întorceau împreună seara, conduse de inculpatul V.T. Și în ciuda tuturor acestor aparențe, inculpatul M.V. a continuat să-și nege vinovăția deși primea zilnic, în contextul arătat, diverse sume de bani de la fiica sa, M.C.D., care a recunoscut că le deține din practicarea prostituției și cu care inculpatul achita datoriile la inculpatul V.T. Dar, osebit de aceste aspecte se impun a fi evidențiate declarații care conțin împrejurări relevante referitoare la activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat, constând în exploatarea sexuală a fiicei sale, M.C.D.

pe teritoriul spaniol sau italian. În acest sens, inculpata K.A.M., care alături de concubinul său, inculpatul V.T., deținea controlul asupra persoanelor pe care le găzduiau și cunoșteau condițiile în care acestea se prostituau, declara în cursul urmăririi penale, că inițial, M.C.D. a fost dusă la muncă și nu la prostituție de tatăl său. Dar în momentul în care acesta a scos-o la „produs” aceasta a început să plângă și i s-a destăinuit că și în țară era bătută și alungată de tată și de frică a ieșit și ea în stradă, iar banii îi dădea tatălui său. În continuarea declarației, referindu-se la activitatea aceluiași inculpat, K.A.M. a arătat că în Italia, și-a vândut fiica, pe M.C.D., la un albanez pentru 1050 euro și un telefon.

Pe de altă parte, partea vătămată T.F.A. observând fotografiile ce i s-au prezentat în cursul urmăririi penale l-a recunoscut, printre alții, și pe M.V. ca fiind persoana cu care ne-am deplasat în Spania și care și-a plasat fiica la „produs”, iar ulterior, în Italia a vândut-o unui albanez. Și în fine, martorul M.M. a declarat că, deși nu îl mai întâlnise pe inculpatul V.T. cunoștea de la un consătean și ulterior de la K.A.M. că atât inculpatul V.T. cât și tatăl C. plecaseră împreună cu fetele în Italia, întrucât în Spania nu le mai mergea bine. Audiat în fața instanței, același martor a relatat că știe de la un consătean pe nume M. că V.T. și celelalte persoane plecaseră în Italia. Și de la această persoană, martorul a relatat că aflase că M.C.D.

fusese vândută de tatăl său, inculpatul M.V. cu suma de 1000 euro la un bar din Italia. Din actele cauzei, mai rezultă că martora M.C.D. a fost surprinsă prostituându-se, fără a avea asupra sa acte originale, astfel încât a fost expulzată. Martora, deși a recunoscut practicarea prostituției în Spania, cât și în Italia a încercat doar incriminarea inculpatului V.T., afirmând că tatăl său nu cunoștea. Și desigur datorită relației tată-fiică, atitudinea îi este explicabilă după cum și conduita potrivit căreia nu a dorit să apară în fața autorităților judiciare în calitate procesuală de parte vătămată sau parte civilă. Din coroborarea tuturor acestor împrejurări rezultate din probele prezentate se desprinde concluzia că inculpatul M.V.

nu numai că a cunoscut că fiica sa, M.C.D. a practicat prostituția în Spania și Italia, dar mai mult, profitând de autoritatea pe care o avea asupra fiicei sale cât și recurgând la agresivitate, a constrâns-o să se prostitueze obținând venituri în acest fel, iar ulterior, a vândut-o altui proxenet. Ori, acționând în aceste condiții, abuzând de autoritatea de părinte cât și prin folosirea înșelăciunii și a violenței alături de inculpatul V.T., inculpatul M.V. a exercitat în mod direct și indirect o constrângere fizică și morală, în scopul de a o determina pe fiica sa să practice prostituția, activitate materială, care în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane pentru care trebuia condamnat.

Aceste sunt considerentele pentru care recursul declarat de parchet este fondat și pentru care în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite și se vor casa hotărârile numai sub acest aspect. Procedând la rejudecare, se va proceda la condamnarea inculpatului M.V. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată. În condițiile reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la individualizarea pedepsei se va avea în vedere lipsa antecedentelor penale și ca un prim efect, conform art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa principală va fi coborâtă sub limita minimă legală prevăzută de textul incriminator.

Un al doilea efect al reținerii dispozițiilor art. 74 C. pen., arătat prin art. 76 alin. (3) C. pen., va consta în înlăturarea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi și care în cazul infracțiunii de trafic de persoane este o pedeapsă complementară obligatorie. Procedând la condamnarea inculpatului M.V. pentru infracțiunea de trafic de persoane, se constată și incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen., cu privire la aplicarea măsurii de siguranță asupra produsului infracțiunii și care, așa cum a rezultat din probele administrate, este de 21.000 euro, sumă realizată de martora M.C.D. din practicarea prostituției, atât în Spania cât și în Italia și care a fost împărțită de inculpații V.T.

și M.V. Așa fiind, în baza temeiului juridic arătat și pentru împrejurările de fapt reținute, se va proceda la confiscarea sumei de 10.500 de la inculpatul M.V. (reprezentând ½ din suma totală de 21.000 lei obținută de martoră din practicarea prostituției în Spania și Italia) la care se adaugă 1.050 euro obținută numai de inculpatul M. V. din vânzarea martorei la albanezi. Urmarea examinării hotărârilor atacate conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că sub aspectul aplicării corecte a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la măsura confiscării speciale asupra sumelor obținute din comiterea infracțiunii de trafic, este fondat și recursul declarat de inculpatul V.T.

Procedând la condamnarea și a inculpatului M.V. pentru traficarea sexuală a martorei M.C.D. și cum produsul infracțiunii în sumă totală de 21.000 euro a revenit celor doi inculpați, se va confisca și de la V.T. doar 10.500 euro, ceea ce va conduce la modificarea sumei totale confiscate, de la 24.300 euro la 13.800 euro, prin înlăturarea sumei confiscată de la inculpatul M.V. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat, hotărârile urmând a fi casate sub aspectul discutat. În rest, criticile formulate de procuror și de inculpatul V.T. sunt nefondate. Într-adevăr, inculpatul M.V. a fost trimis în judecată și pentru o infracțiune de proxenetism, constând în faptul că în perioada februarie – martie 2006 a transportat-o și a traficat-o pe martora H.E.

în scopul practicării prostituției în Italia. Dar, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar H.E. nu a putut fi audiată nici la procuror și nici la instanță, fiind în străinătate. Cu privire la această faptă, doar inculpata K.A.M. face vagi afirmații cu privire la o fată E. pe care inculpatul M.V. o avea la proxeneții albanezi. În lipsa unor probe care să se coroboreze nu s-a putut stabili o stare de fapt exactă, condițiile în care s-a realizat exploatarea sexuală a numitei H.E., după cum nu s-a putut stabili, tot în lipsă de probe, nici beneficiile materiale realizate de inculpatul M.V. ca urmare a eventualei înlesniri și traficări sexuale a acesteia. Așa fiind, există mari dubii cu privire la comiterea acestei infracțiuni de către inculpat, și cum este cunoscut că dubiul profită inculpatului, se va menține, ca legală și temeinică, soluția de achitare pronunțată și menținută de instanțe, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cât privește susținerea de nevinovăție a inculpatului V.T. aceasta este exclusă în mod evident de întreg materialul probator administrat în cauză. Acesta nu numai că a comis cu vinovăție infracțiunile deduse judecății, în componența cărora intră numeroase acte materiale de exploatare sexuală comise prin înșelăciune sau violențe asupra mai multor persoane, cărora acesta le oprea actele de identitate, situație în care acestea nu mai aveau libertatea de a acționa, dar a condus și deținut controlul și asupra activităților infracționale comise de inculpații K.A.M. și inculpatul M.V. Mai mult, recurentul inculpat s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, nu a putut fi ascultat deși în interesul său era să fie prezent, să-și facă apărări pentru a fi înlăturate susținerile făcute împotriva sa, sau eventuale erori.

Și așa cum corect a reținut și prima instanță, conduita sa de sustragere denotă că nu este străin de acuzațiile ce i se aduc și astfel, încearcă să se pună la adăpost de o eventuală răspundere penală. În acest context, nu se constată motive de casare nici în privința soluției de condamnare a acestuia pentru faptele deduse judecății și nici în privința individualizării pedepselor aplicate. Cu privire la acest ultim aspect au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., limitele legale sancționatoare, iar pedeapsa, în cuantum și modalitate de executare, este conformă prevederilor art. 52 C. pen. Desigur în raport de existența concursului de infracțiuni, de cuantumul pedepsei rezultante și chiar de persoana inculpatului nu sunt realizate cerințele legale pentru înlocuirea modalității de executare, printr-o suspendare a executării pedepsei aplicate.

Pentru totalitatea argumentelor discutate, aceste critici formulate de inculpat sunt nefondate și sub aspectele criticate de inculpat, hotărârile vor fi menținute, ca legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 154 din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 155 din 16 mai 2008 a Tribunalului Arad numai cu privire la greșita achitare a inculpatului M.V. pentru infracțiunea de trafic de persoane. Rejudecând, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare în condițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., înlătură aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, republicată, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul M.V. suma de 11.550 Euro sau contravaloarea în lei la data executării hotărârii. Admite recursul declarat de inculpatul V.T. împotriva aceleiași decizii. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 155 din 16 mai 2008 a Tribunalului Arad numai cu privire la măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 19 din Legea nr. 678/2001. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., reduce suma confiscată de la 24.300 Euro la 13.800 Euro sau contravaloarea în lei la data executării hotărârii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor, inclusiv dispoziția de achitare a inculpatului M.V.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații V.T. și M.V., în sumă de câte 300 lei, precum și onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2009.