ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 21 martie 2008 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, și precizată la data de 26 mai 2008 reclamantul a

chemat în judecată pe pârâta A.N.S.V.S.A., solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

Anularea

Ordinului nr. 27633 din 14 martie  2008, prin care s-a dispus încetarea

raportului său de serviciu, urmare îndeplinirii condițiilor de pensionare în

baza art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată.

2.

Suspendarea

executării ordinului contestat și continuarea activității în funcția de

director executiv al D.S.V.S.A. Olt, până la pronunțarea instanței de fond.

3.

Obligarea

pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate pe perioada dintre momentul

încetării raportului de serviciu și momentul reintegrării pe funcție.

pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:

Îndeplinind

cumulativ condițiile de pensionare, în temeiul art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000,

a formulat cerere la data de 10 ianuarie 2008 pentru continuarea activității,

cerere la care nu a primit răspuns, continuând astfel să își desfășoare

activitatea în funcția deținută.

Ulterior, la

data de 14 martie 2008, a fost emis ordinul contestat prin care s-a dispus

încetarea raportului de serviciu ca urmare a îndepliniri cumulative a

condițiilor de pensionare, ordin care i-a fost comunicat la data de 21 martie

2008.

La data de 11

aprilie 2008 a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în urma căreia,  la solicitarea instituției, s-a prezentat la

data de 23 mai 2008 în vederea completării cererii de pensionare pentru ca

instituția să depună dosarul de pensionare.

Cu privire la

îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr.

554/2004, reclamantul susține că existența cazului bine justificat este

dovedită prin indiciile de nelegalitate a ordinului contestat, care a fost emis

cu nerespectarea prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999

și ale art. 15 alin. (7) din Regulamentul de organizare și funcționare a

direcțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, întrucât nu a

fost întocmit și înaintat dosarul de pensionare anterior emiterii ordinului, și

că paguba iminentă constă în faptul că de la data emiterii ordinului a fost

lipsit de drepturile salariale.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

și, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât ordinul a fost emis cu respectarea

prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată,

precum și respingerea capătului de cerere privind suspendarea ordinului

contestat, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.

15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La termenul de

judecată din 24 iunie 2008, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind

suspendarea executării ordinului contestat.

Prin sentința

civilă nr. 210 din 2 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, reținând

în esență că acțiunea este inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a îndeplinit

procedura prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată,

conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind lipsită de relevanță

exercitarea recursului administrativ pe parcursul judecării cauzei, respectiv

la data de 11 aprilie 2008.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea în

tot a acesteia și admiterea acțiunii.

În dezvoltarea căii de atac,

recurentul susține că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă și că,

prin răspunsul primit de la autoritatea competentă, litigiul a fost rezolvat în

parte, prin depunerea dosarului său de pensionare de către pârâtă la C.J.P. Olt

și emiterea deciziei de pensionare.

În plus, recurentul arată că

partea adversă recunoaște că a depus plângerea prealabilă la data de 11 aprilie

2008, în condițiile în care precizarea acțiunii a fost făcută la data de 26

iunie 2008.

Criticile recurentului cu

privire la fondul cauzei au fost expuse prin cererea de recurs aflată la filele

4-6 dosar.

Intimata a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele

10-16 dosar).

Analizând sentința atacată

în raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Capătul principal de acțiune

vizează anularea Ordinului nr. 27633 din 14 martie 2008 prin care A.N.S.V.S.A. a

dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului, ca urmare a

îndeplinirii condițiilor de pensionare, în baza art. 98 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 188/1999, republicată (a se vedea cererea introductivă de la fila 1

dosar fond, precizarea de acțiune de la fila 25 dosar și actul administrativ

atacat, existent la filele 2-3 din același dosar).

Înalta Curte constată că

cererea introductivă a fost depusă la instanța de contencios administrativ la

data de 21 martie 2008, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 11

aprilie 2008, fiind înregistrată la autoritatea intimată, ulterior promovării

acțiunii.

De remarcat faptul că atât

cererea introductivă, cât și precizarea acțiunii s-au referit la anularea

ordinului anterior individualizat.

Potrivit art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Așadar, în materia

contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor prin acest

text normativ este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile

reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii.

Prin urmare, în lipsa

plângerii prealabile obligatorii, acțiunea având ca obiect anularea unui act

administrativ adresată direct instanței de contencios administrativ este

inadmisibilă.

În speță, este corectă concluzia

primei instanțe, în sensul că îndeplinirea acestei proceduri pe parcursul

soluționării cauzei este lipsită de relevanță juridică.

Reglementarea cuprinsă în art.

7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât

instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității: particularul are

posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă

simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanței de contencios

administrativ.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20

și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ț.D. împotriva sentinței civile nr. 210 din 2 septembrie

2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2009.