ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 martie 2008 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și precizată la data de 26 mai 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta A.N.S.V.S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: 1. . Anularea Ordinului nr. 27633 din 14 martie 2008, prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu, urmare îndeplinirii condițiilor de pensionare în baza art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată. 2. Suspendarea executării ordinului contestat și continuarea activității în funcția de director executiv al D.S.V.S.A.

Olt, până la pronunțarea instanței de fond. 3. Obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate pe perioada dintre momentul încetării raportului de serviciu și momentul reintegrării pe funcție. 4. Obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale. 5. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, următoarele: Îndeplinind cumulativ condițiile de pensionare, în temeiul art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, a formulat cerere la data de 10 ianuarie 2008 pentru continuarea activității, cerere la care nu a primit răspuns, continuând astfel să își desfășoare activitatea în funcția deținută.

Ulterior, la data de 14 martie 2008, a fost emis ordinul contestat prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu ca urmare a îndepliniri cumulative a condițiilor de pensionare, ordin care i-a fost comunicat la data de 21 martie 2008. La data de 11 aprilie 2008 a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în urma căreia, la solicitarea instituției, s-a prezentat la data de 23 mai 2008 în vederea completării cererii de pensionare pentru ca instituția să depună dosarul de pensionare.

Cu privire la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul susține că existența cazului bine justificat este dovedită prin indiciile de nelegalitate a ordinului contestat, care a fost emis cu nerespectarea prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 și ale art. 15 alin. (7) din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, întrucât nu a fost întocmit și înaintat dosarul de pensionare anterior emiterii ordinului, și că paguba iminentă constă în faptul că de la data emiterii ordinului a fost lipsit de drepturile salariale.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, și, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât ordinul a fost emis cu respectarea prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, precum și respingerea capătului de cerere privind suspendarea ordinului contestat, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004. La termenul de judecată din 24 iunie 2008, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării ordinului contestat.

Prin sentința civilă nr. 210 din 2 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență că acțiunea este inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind lipsită de relevanță exercitarea recursului administrativ pe parcursul judecării cauzei, respectiv la data de 11 aprilie 2008. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea în tot a acesteia și admiterea acțiunii. În dezvoltarea căii de atac, recurentul susține că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă și că, prin răspunsul primit de la autoritatea competentă, litigiul a fost rezolvat în parte, prin depunerea dosarului său de pensionare de către pârâtă la C.J.P.

Olt și emiterea deciziei de pensionare. În plus, recurentul arată că partea adversă recunoaște că a depus plângerea prealabilă la data de 11 aprilie 2008, în condițiile în care precizarea acțiunii a fost făcută la data de 26 iunie 2008. Criticile recurentului cu privire la fondul cauzei au fost expuse prin cererea de recurs aflată la filele 4-6 dosar. Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 10-16 dosar). Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Capătul principal de acțiune vizează anularea Ordinului nr. 27633 din 14 martie 2008 prin care A.N.S.V.S.A.

a dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de pensionare, în baza art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată (a se vedea cererea introductivă de la fila 1 dosar fond, precizarea de acțiune de la fila 25 dosar și actul administrativ atacat, existent la filele 2-3 din același dosar). Înalta Curte constată că cererea introductivă a fost depusă la instanța de contencios administrativ la data de 21 martie 2008, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 11 aprilie 2008, fiind înregistrată la autoritatea intimată, ulterior promovării acțiunii. De remarcat faptul că atât cererea introductivă, cât și precizarea acțiunii s-au referit la anularea ordinului anterior individualizat.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Așadar, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor prin acest text normativ este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii. Prin urmare, în lipsa plângerii prealabile obligatorii, acțiunea având ca obiect anularea unui act administrativ adresată direct instanței de contencios administrativ este inadmisibilă.

În speță, este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că îndeplinirea acestei proceduri pe parcursul soluționării cauzei este lipsită de relevanță juridică. Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității: particularul are posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanței de contencios administrativ. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ț.D. împotriva sentinței civile nr. 210 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.