ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 44 din 18 ianuarie 2008, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.I.R.A., I.G.P. Române și I.P.J. Olt, respingând acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis excepția prescripției extinctive a acțiunii, invocată de pârâtul I.G.P. Române și a respins acțiunea introdusă de reclamantul A.D., ca fiind prescrisă. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, dispoziția de destituire din 4 septembrie 2003 a fost emisă de I.G.P. Române, competent material pentru emiterea deciziei, în temeiul art. 7 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și față de decizia nr. 32/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a obligat pârâtul I.G.P.

Române, emitent al actului administrativ – la reîncadrarea reclamantului pe post și la plata drepturilor materiale cuvenite acestuia. Referitor la excepția prescripției acțiunii în contencios administrativ formulată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române tribunalul a apreciat că, față de dispoziția de destituire din 4 septembrie 2003, contestată la data de 23 septembrie 2003, acțiunea promovată la data de 10 septembrie 2007 este prescrisă. Recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1448 din 24 iunie 2008, care a admis recursul, a casat sentința atacată și a reținut cauza spre soluționare, în fond sub nr. 1284/54/2008.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 234 din 24 septembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., I.G.P. Române și I.P.J. Olt. Instanța de fond a reținut că, prin acțiunea formulată la data de 10 septembrie 2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, urmare anulării dispoziției din 4 septembrie 2003. Față de prevederile art. 11 alin. (2) și art. 19 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, dispoziția de destituire din funcție a fost emisă de I.G.P. Române – autoritate publică centrală, competența de soluționare a acțiunii în despăgubiri aparține Curții de Apel Craiova, iar nu Tribunalului Olt.

Curtea de Apel Craiova a apreciat că, acțiunea se circumscrie dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, fapt reținut și prin decizia de casare nr. 1448/2008, irevocabilă, reținându-se că și reclamantul a achiesat la această calificare a acțiunii, prin introducerea cererii la instanța de contencios administrativ. Asupra excepției prescripției acțiunii invocate de pârâții I.G.P. Române și de I.P.J. Olt, instanța a apreciat că, acțiunea formulată de reclamant – peste termenul de un an, calculat în condițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este prescrisă, întrucât nu s-a făcut dovada că, în cauză este incidentă vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripției. S-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de M.I.R.A.

și I.P.J. Olt. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul A.D., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că: - instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că l-a supus regimului juridic al actelor de contencios administrativ, fără a avea în vedere că, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 32 din 11 ianuarie 2005 a anulat emisă de I.G.P. Române, dispunând reintegrarea sa în funcția avută anterior.

Pe cale de consecință, susține recurentul, termenele de prescripție nu sunt cele prevăzute de Legea nr. 554/2004 ci cele prevăzute de Decretul nr. 167/1958, vizând pretenții în legătură cu prejudiciul moral suferit, urmare desfacerii contractului de muncă; - instanța de fond a încălcat prevederi legale de strictă interpretare, întrucât termenul de prescripție pentru a pretinde daune morale este de 3 ani și curge de la data de 11 ianuarie 2005, când Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra actului administrativ contestat; - instanța de fond nu a avut rol activ întrucât nu a dispus introducerea în cauză a Statului Român prin M.F.; - i-au fost încălcate reclamantului drepturi fundamentale prevăzute de art. 16 și 52 din Constituția României.

Examinând sentința atacată, motivele de recurs, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Acțiunea reclamantului prin care acesta solicită obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale ca urmare a anulării dispoziției din 4 septembrie 2003 prin Decizia nr. 32 din 11 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se circumscrie dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004. Se reține că reclamantul a achiesat la această calificare a acțiunii, prin introducerea cererii sale la instanța de contencios administrativ.

Potrivit art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, „(1) când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei; (2) cererile se adresează instanței de contencios administrativ competente, în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2)”. Acțiunea în despăgubiri, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004 este promovată de reclamant ulterior și distinct față de acțiunea în anularea actului administrativ de destituire. Din adresa din 31 mai 2007 a M.I.R.A. – I.P.J. Olt rezultă că reclamantul a fost reîncadrat în funcție, la data de 23 februarie 2005 (dosar Tribunalul Olt nr. 2978/104/2007 fila nr. 8), dată de la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei și de la care curge termenul de un an prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât reclamantul a formulat acțiunea pentru daune morale la data de 10 septembrie 2007, la Tribunalul Olt, corect instanța de fond a stabilit că acțiunea este prescrisă. În speță nu s-a făcut dovada incidenței vreunei cauze de suspendare sau de întrerupere a prescripției. Contrar susținerilor recurentului, nu poate fi reținut termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 care vizează acțiunile de drept comun, întrucât cererea recurentului-reclamant este supusă în ceea ce privește competența și calcularea termenului de promovare a acțiunii, dispozițiilor legii speciale a contenciosului administrativ nr. 554/2004, fapt care înlătură dispozițiile de drept comun. Față de aceste considerente nu se vor mai analiza celelalte susțineri în recurs, care vizează fondul cauzei.

Așadar se va respinge recursul declarat de recurent ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinței nr. 234 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.