ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3990/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 octombrie

2004 reclamanta SC P.M. SA Tulcea a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC

D.S. SRL Tulcea să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare din 1 iulie 2002 în ceea ce privește digul nr. 23 și 36.

Tribunalul Tulcea

prin sentința civilă nr. 792 din 13 aprilie 2006 a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă

inexistența erorii asupra identității digurilor ce au făcut obiectul vânzării,

deoarece nici în hotărârea A.G.A. ce a stat la baza operațiunii de vânzare,

nici în contract nu se specifică că se vor vinde alte diguri decât cele cu nr. 23,

25 și 36, deci digurile în întregime.

S-a reținut că din

contractul de vânzare-cumpărare rezultă descrierea și valoarea digurilor așa

cum au fost indicate în raportul de evaluare.

Prin decizia nr. 203/

COM din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat

de reclamantă împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în tot în

sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare din 1 iulie 2002 și a raportului de evaluare ce a stat la

baza încheierii acestui contract.

S-a reținut în

considerentele deciziei că în speță suntem în prezența unei erori - obstacol

asupra identității bunurilor ce au făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între părți, în anul 2002.

Din hotărârea A.G.A.

a reclamantei din 4 iunie 2002 dar și din procesul - verbal de negociere a

prețului și procesul-verbal de predare-primire ce s-a încheiat ulterior

contractului, reiese că reclamanta a intenționat să vândă în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 133/1999, O.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 99/1992 active

disponibile „digurile de la Ghiolul Pietrei” în considerarea faptului că pârâta

deține în concesiune suprafața totală de 45 ha ocupată de „Ghiolul Pietrei” din amenajarea piscicolă Murighiol, în scopul folosirii piscicole a acesteia.

S-a reținut că din

probele administrate rezultă că digurile 25 și 36 sunt limitrofe, dar pe

distanțe mai mici, au fost determinate incorect de raportul de evaluare.

Astfel se impune

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta fiind

în eroare asupra a ceea ce a dorit să vândă și ceea ce a vândut, ele nefiind

active disponibile în sensul legii și deservind amenajării piscicole a

reclamantei și nu pe cea a pârâtei.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC D.S. SRL a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea

hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței

instanței de fond ca legală și temeinică.

S-a depus la dosar

decizia civilă nr. 261/ COM din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, rămasă irevocabilă, prin care s-a admis apelul declarat de

reclamanta SC E. SRL împotriva sentinței civile nr. 1046 din 25 iunie 2007

pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 624/88/2007 în contradictoriu cu

SC D.S. SRL și SC P.M. SA; s-a schimbat în tot hotărârea în sensul că s-a admis

acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.

x/2002 încheiat între SC P.M. SA și SC D.S. SRL și s-a dispus repunerea

părților în situația anterioară.

Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia nr. 3232 din 4 noiembrie 2008 a admis recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL Dunavățul de Jos împotriva deciziei nr. 203 din

24 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, pe care o

modifică și pe cale de consecință a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei

decizii a formulat revizuire SC D.S. SRL motivat de faptul că pentru

pronunțarea acesteia la termenul de 4 noiembrie 2008 intimata SC P.M. SA a

prezentat decizia nr. 261 din 5 decembrie 2007 pronunțată de către Curtea de

Apel Constanța în Dosarul nr. 624/88/2007, ca fiind definitivă și irevocabilă,

decizie care în realitate a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare pe

fond. (fila 17).

Se invocă ca temei

legal dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Cererea de revizuire

este întemeiată.

Potrivit art. 322 pct.

5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit „înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus

de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Revizuirea fiind o

cale extraordinară de atac dispozițiile legale care o reglementează sunt de

strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în

cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

În speță așa cum s-a

arătat, din analizarea cererii de revizuire în raport de motivele invocate

constată caracterul fondat al acestuia.

Văzând dispozițiile art.

322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de

revizuire formulată de revizuenta SC D.S. SRL Dunavățul de Jos împotriva

deciziei nr. 3232 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială.

Fixează termen la 17

februarie 2011, ci citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.