ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, reclamanta SC E. SRL Jurilovca le-a chemat în judecată pe pârâtele SC D.S.

SRL și SC P.M. SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate

nulitatea absolută a contractul de vânzare-cumpărare nr. 549/2002, cu repunerea

părților în situația anterioară.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, în anul 2002, între SC P.M. SA, societate ce la acea dată avea

capital majoritar de stat și SC D.S. SRL Tulcea s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 549/2002, în baza Legii nr. 133/1999 și a O.U.G. nr.

88/1997, însă prevederile legale nu au fost respectate, întrucât vânzarea

activelor nu s-a realizat prin licitație deschisă, cu strigare.

Prin sentința civilă nr. 1046 din 25

iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a respins cererea formulată de

către reclamantă ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 261/ COM din 5

decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în

sensul că a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 549/2002, încheiat între SC P.M. SA și SC D.S. SRL și a

dispus repunerea părților în situația anterioară.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta SC D.S. SRL Dunăvățul de Jos, iar Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2668 din 30 octombrie

2009, a admis cererea formulată de pârâta SC D.S. SRL Dunăvățul de Jos privind

repunerea în termenul de recurs; a admis recursul declarat de pârâta SC D.S.

SRL DUNAVĂȚU DE JOS împotriva deciziei nr. 261/ COM din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, a casat decizia și sentința civilă nr. 1046 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Tulcea și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea, secția comercială

și de contencios administrativ.

În rejudecare, Tribunalul Tulcea,

secția civilă, comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

1083 din 21 aprilie 2010, a respins excepția lipsei de interes ca nefondată, a

constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 549/2002

încheiat între părți, a dispus repunerea părților în situația anterioară.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel SC D.S. SRL, în dosar nr. 194/88/2010 aflat pe rolul Curții de

Apel Constanța, unde prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2010

s-a constatat că, din eroare dosarul a fost înregistrat și repartizat la completul

de recurs, dispunându-se scoaterea dosarului de pe rol și repartizarea acestuia

în sistem aleatoriu, ca apel.

Prin repartizarea cauzei în sistem

aleatoriu s-a format dosarul nr. 1460/36/2010 pe rolul Curții de Apel

Constanța, în care, prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2010,

s-a dispus suspendarea judecății apelului declarat de apelanta pârâtă SC D.S.

SRL, pentru lipsa părților, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2)

C. proc. civ.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Curtea a constatat următoarele:

În ce privește cererea de constatare a

perimării, formulată de intimata pârâtă SC P.M. SA, s-a constatat că, la

termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2010, fiind îndeplinită procedura

de citare cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele C. proc. civ.,

întrucât nici una din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecata

cauzei în lipsă, Curtea de Apel Constanța a dispus prin încheiere, suspendarea

judecății cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ.,

pentru lipsa părților.

De la data de 24 noiembrie 2010, când

s-a menținut măsura suspendării cauzei, timp de șase luni de zile nu s-a mai

îndeplinit vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate

cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ.

Art. 249 C. proc. civ., prevede că,

perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea

judecării procesului, de către partea care justifică un interes.

În speță, de la data suspendării

judecării apelului, 24 noiembrie 2010, cauza a rămas în nelucrare mai mult de

șase luni de zile din vina părților care nu au mai îndeplinit niciun act de

procedură în vederea judecării pricinii.

În consecință, constatând că nu a

operat vreunul din motivele de întrerupere a perimării, Curtea a admis cererea

de constatare a perimării formulată de intimata pârâtă SC P.M. SA, și a

constatat perimată judecata apelului formulat de apelanta pârâtă SC D.S. SRL și

în consecință prin decizia civilă nr. 91/ COM din 30 iunie 2011, Curtea de Apel

Constanța a admis cererea de perimare și a constatat perimată judecata apelului

și a respins cererea de repunere pe rol, ca rămasă fără obiect.

Împotriva deciziei sus evocată a

declarat recurs pârâta SC D.S. SRL DUNAVĂȚUL DE JOS, în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul

respingerii cererii de constatare a perimării și admiterea cererii de repunere

pe rol ca fiind depusă în termen și legală.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr.

146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Art.1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC D.S. SRL DUNAVĂȚUL

DE JOS a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum

de 2 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 27

ianuarie 2012 cu mențiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru în

completare de 2 lei.

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de completare a taxei judiciare de timbru potrivit

mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie

2012, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997,

modificată și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat,

recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL DUNĂVĂȚUL DE JOS împotriva deciziei

civile nr. 91/ COM din 30 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 ianuarie 2012.