ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, reclamanta SC E. SRL Jurilovca le-a chemat în judecată pe pârâtele SC D.S. SRL și SC P.M. SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractul de vânzare-cumpărare nr. 549/2002, cu repunerea părților în situația anterioară. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 2002, între SC P.M. SA, societate ce la acea dată avea capital majoritar de stat și SC D.S. SRL Tulcea s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 549/2002, în baza Legii nr. 133/1999 și a O.U.G. nr. 88/1997, însă prevederile legale nu au fost respectate, întrucât vânzarea activelor nu s-a realizat prin licitație deschisă, cu strigare.

Prin sentința civilă nr. 1046 din 25 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a respins cererea formulată de către reclamantă ca nefondată. Prin decizia civilă nr. 261/ COM din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 549/2002, încheiat între SC P.M. SA și SC D.S. SRL și a dispus repunerea părților în situația anterioară. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC D.S. SRL Dunăvățul de Jos, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2668 din 30 octombrie 2009, a admis cererea formulată de pârâta SC D.S.

SRL Dunăvățul de Jos privind repunerea în termenul de recurs; a admis recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL DUNAVĂȚU DE JOS împotriva deciziei nr. 261/ COM din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, a casat decizia și sentința civilă nr. 1046 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Tulcea și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea, secția comercială și de contencios administrativ. În rejudecare, Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1083 din 21 aprilie 2010, a respins excepția lipsei de interes ca nefondată, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 549/2002 încheiat între părți, a dispus repunerea părților în situația anterioară.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel SC D.S. SRL, în dosar nr. 194/88/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, unde prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2010 s-a constatat că, din eroare dosarul a fost înregistrat și repartizat la completul de recurs, dispunându-se scoaterea dosarului de pe rol și repartizarea acestuia în sistem aleatoriu, ca apel. Prin repartizarea cauzei în sistem aleatoriu s-a format dosarul nr. 1460/36/2010 pe rolul Curții de Apel Constanța, în care, prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2010, s-a dispus suspendarea judecății apelului declarat de apelanta pârâtă SC D.S. SRL, pentru lipsa părților, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc.

civ. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele: În ce privește cererea de constatare a perimării, formulată de intimata pârâtă SC P.M. SA, s-a constatat că, la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2010, fiind îndeplinită procedura de citare cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele C. proc. civ., întrucât nici una din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, Curtea de Apel Constanța a dispus prin încheiere, suspendarea judecății cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților. De la data de 24 noiembrie 2010, când s-a menținut măsura suspendării cauzei, timp de șase luni de zile nu s-a mai îndeplinit vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc.

civ. Art. 249 C. proc. civ., prevede că, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului, de către partea care justifică un interes. În speță, de la data suspendării judecării apelului, 24 noiembrie 2010, cauza a rămas în nelucrare mai mult de șase luni de zile din vina părților care nu au mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii. În consecință, constatând că nu a operat vreunul din motivele de întrerupere a perimării, Curtea a admis cererea de constatare a perimării formulată de intimata pârâtă SC P.M. SA, și a constatat perimată judecata apelului formulat de apelanta pârâtă SC D.S. SRL și în consecință prin decizia civilă nr. 91/ COM din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Constanța a admis cererea de perimare și a constatat perimată judecata apelului și a respins cererea de repunere pe rol, ca rămasă fără obiect.

Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs pârâta SC D.S. SRL DUNAVĂȚUL DE JOS, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii cererii de constatare a perimării și admiterea cererii de repunere pe rol ca fiind depusă în termen și legală. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art.1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC D.S. SRL DUNAVĂȚUL DE JOS a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2012 cu mențiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru în completare de 2 lei. În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de completare a taxei judiciare de timbru potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2012, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL DUNĂVĂȚUL DE JOS împotriva deciziei civile nr. 91/ COM din 30 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012.