ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6037/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2201 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Tulcea s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Tulcea în contradictoriu cu pârâta SC C.T. SA Tulcea s-a constatat nulitatea absolută a actului adițional la contractul încheiat între părți și pârâta a fost obligată la 71.000 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 33 din 24 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului. S-a reținut în considerentele deciziei că modificările aduse contractului de comision potrivit art. 18 lit. a) din statutul SC C. SA Tulcea, puteau avea loc numai cu avizul consiliului de administrație, care însă nu s-a realizat.

Împotriva acestei decizii pârâta SC C.T. SA Tulcea a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre greșită, a interpretat eronat actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul neîndoielnic al acestuia. A arătat recurenta că instanța de apel a constatat corect că încheierea și rezilierea contractelor este supusă aprobării consiliului de administrație al societății, dar a interpretat eronat voința acționarilor acesteia care au aprobat și semnat statutul, în sensul că au extins aplicarea prevederilor art. 18 lit. g) din statut și în cazul modificărilor aduse contractelor încheiate între părți. S-a susținut că dacă acționarii ar fi înțeles ca și modificările contractelor să fie supuse aprobării C.A., ar fi prevăzut în mod expres în statut.

Recursul nu este fondat. Între părți s-a încheiat contractul de comision, prin care pârâta în calitate de comitent s-a obligat să aprovizioneze pe reclamantă în calitate de comisionar, în condiții franco depozit cu mărfuri pe care le consideră să le desfacă prin depozitele acestuia. La 15 iulie 1998, între aceleași părți s-a încheiat actul adițional, prin care s-a prevăzut penalități de întârziere de 0,15 % pe zi în cazul vânzării mărfurilor și a neîndeplinirii obligațiilor ce revin comisionarului și că datoriile financiare se pot lichida și prin compensare ce se efectuează prin acte semnate de părți. În mod corect ambele instanțe au reținut că actul adițional din 15 iulie 1998 este lovit de nulitate conform dispozițiilor art. 968 C. civ., deoarece nu a avut aprobarea consiliului de administrație.

Chiar dacă nu s-a menționat expres că această aprobare a consiliului de administrație prevăzută la art. 18 lit. a) din statutul SC C. SA Tulcea în cazul încheierii sau rezilierii contractelor dintre părți, este necesară și în cazul unor acte adiționale, prevederile statutare trebuiesc interpretate în sensul că modificările la contract prin aceste acte pot avea loc numai în baza acestui aviz. Pe de altă parte nu poate fi valabil încheiat actul adițional care a prevăzut penalități de întârziere de 0,15 % pe zi cât timp în contractul de comision, care reprezintă legea părților nu s-a prevăzut o clauză penală. Pentru considerentele reținute se constată că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a legii și pe cale de consecință se va respinge ca nefondat recursul pârâtei potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.T. SA Tulcea, împotriva deciziei nr. 33/ COM din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurenta la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2005.