ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3606/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3606/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 63 din 28 martie 2008,

Curtea de Apel București, secția comercială, a admis contestația la executare

formulată de contestatoarea SC

S.I.F. M. SA în contradictor cu pârâta A.V.A.S. și, în

consecință, a dispus anularea executării silite și a tuturor actelor de

executare, respingând excepția inadmisibilității formulată de intimată.

Instanța de fond a

reținut că executare silită a fost pornită de intimată împotriva

contestatoarei, prin comunicarea titlurilor executorii - bilet la ordin emis de

SC B.A. SA pentru 750.000 dolari SUA în favoarea Bancorex cu scadență la 24

octombrie 1996 avalizat de F.P.P. M. și convenția de scontare încheiată între

aceștia și care au făcut obiectul contractului de cesiune între SC B. SA  în

calitate de cedent și A.V.A.B. în calitate de cesionar din 21 iulie 1999.

S-a mai reținut că la

data scadenței biletului la ordin - 24 octombrie 1996 a început să curgă

conform art. 94 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 termenul de prescripție a

dreptului la acțiunea cambială de trei ani, întrerupt la data de 17 decembrie

1996 prin somația la executare formulată de SC B. SA și când a început să curgă

un nou termen de prescripție care la data contractului de cesiune nu era

împlinit respectiv la 21 iulie 1999, situație în care se aplică termenul de 7

ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, al cărui curs începe

cu luarea în calcul a fracțiunii scurse până la data încheierii contractului de

cesiune.

Instanța de fond a

stabilit că Protocolul încheiat la 28 august 2003 având în vedere obiectul lui

de reglementare și anume modalitatea de plată, nu are caracterul unei

recunoașteri a datoriei de către contestatoarea SC S.I.F. SA.

În contra sentinței

menționate a declarat recurs pârâta A.V.A.S. pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

în a cărei dezvoltare invocă criticile care urmează:

- greșit instanța a

calculat curgerea termenului de prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin.

(5) din O.U.G. nr. 51/1998, cu data scadenței creanței iar nu de la data

încheierii contractului de cesiune;

- curgerea termenului

de prescripție a fost întreruptă conform art. 16 lit. c) printr-un act

începător de executare, învestirea biletului la ordin și somația adresată de SC

B. SA conform Legii nr. 58/1934, opoziția S.I.F. împotriva acesteia fiind

soluționată irevocabil prin sentința nr. 23/2003 a Curții de Apel Alba Iulia în

sensul respingerii ei ca neîntemeiată.

Intimata

contestatoare a depus întâmpinare și note de ședință prin care a solicitat

respingerea recursului

și menținerea sentinței atacate, arătând că dreptul aplicabil în speță este

dreptul cambial nu prevederile O.U.G. nr. 51/1998. În altă ordine de idei,

actele de executare sunt nule pentru că lipsește încheierea prin care s-a

investit biletul la ordin și lipsa somației de executare cu transcrierea exactă

și completă a biletului la ordin.

Recursul este fondat

pentru considerentele care urmează.

Se impune, mai întâi,

observația că recursul de față fiind declarat împotriva unei sentințe care

potrivit legii nu este supusă apelului, conform art. 304

1

C. proc.

civ. motivele de nelegalitate nu sunt limitate la cele prevăzute de art. 304,

instanța putând analiza cauza sub toate aspectele, împrejurare pusă în discuția

părților.

a comunicat contestatoarei, la data de 5 iunie 2006 titlurile executorii

constând în bilet la ordin în valoare de 750.000 dolari SUA emis la data de 24

octombrie 1995 de către SC B.A.I. SA Alba Iulia în favoarea SC B. SA și

avalizat de F.P.P. II M. (actualul SC S.I.F. SA) și convenția de scontare din

data de 25 octombrie 1995, încheiată între emitent și giratar.

circulație cambială este girul. Șirul girurilor nu este întrerupt atunci când

în anumite puncte nu mai apare ca girant primitorul titlului în baza girului

anterior dacă se face dovada transmiterii de drept comun: succesiune sau

cesiune, între ultimul giratar al șirului neîntrerupt de giruri și girantul

care începe un nou șir de giruri, situație în care se găsește și biletul la

ordin în speță.

în speță a fost avalizat nu de semnatarii lui ci de un terț: F.P.P. II M., în

prezent SC S.I.F. SA, și care în calitate de avalist, potrivit art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 58/1934 este obligat să plătească în locul avalizatului,

respectiv SC B.A.I. SA, debitor cedat în contractul de cesiune, avalistul fiind

terț și față de convenția de scontare încheiată între semnatarii biletului la

ordin cu privire la acesta și pe care, astfel o garantează.

Garanția dată prin

aval reprezintă o obligație de plată cu caracter autonom, independentă de

obligația avalizată, cu efecte juridice proprii, motiv pentru care, în cazul

ineficacității biletului la ordin, ea valorizează fidejusiune.

Astfel caracterizat,

avalul se înscrie în enumerarea art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 privind

categoriile de titluri executorii, el fiind un act prin care s-a constituit o

garanție personală așa încât este justificată executarea silită pornită de A.V.A.S.

în baza titlurilor executorii, bilet la ordin și convenția de scontare, conform

O.U.G. nr. 51/1998.

cesiune de creanță încheiat la data de 21 iulie 1999, SC B. SA a cesionat

creanța sa față de debitorul cedat SC B.A.I. SA către A.V.A.B. rezultată din

titlurile de creanță comunicate contestatoarei la 5 iunie 2006.

Conform art. 13 alin.

(5) din O.U.G. nr. 51/1998, termenul de prescripție a dreptului de a cere

executarea silită de 7 ani nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a

cere executarea silită a fost prescris.

Data la care se

constată împlinirea sau nu a termenului de prescripție a dreptului de a cere

executarea silită este data contractului de cesiune.

Prescripția scursă

anterior încheierii contractului de cesiune este deci tot o prescripție a

dreptului de a cere executare silită a cărei reglementare de drept comun își

are sediul în art. 6 din Decretul nr. 167/1958 iar după intrarea în vigoare a

O.U.G. nr. 138/2000 în secțiunea a VI-a C. proc. civ. (art. 405 - 405

3

).

Dacă la momentul

încheierii contractului de cesiune prescripția nu era împlinită se aplică

termenul de 7 ani reglementat de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 care

începe să curgă de la data la care se naște dreptul de a cere executarea

silită, respectiv de la data scadenței, aceeași dată de la care s-a calculat și

termenul de prescripție de drept comun pentru a se vedea dacă acesta se

împlinise la momentul cesiunii.

Legea nr. 58/1934 nu

reglementează prescripția dreptului de a cere executarea silită, art. 94 din

lege reglementând numai prescripția acțiunilor directe, situație în care se

aplică dreptul comun în materia prescripției executării, în cazul în speță

termenul prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, de trei ani.

Observând că la data

contractului de cesiune 21 iulie 1999, termenul de prescripție de drept comun

nu era împlinit, devine incident termenul de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998

și procedând la calcularea lui de la data scadenței biletului la ordin în

speță, respectiv de la data de 24 octombrie 1996 se constată că la data

comunicării titlului executor de către A.V.A.S., acesta ar fi fost împlinit,

dacă nu intervenea întreruperea cursului prescripției prin Protocolul din 29

august 2003.

prevederilor procedurale în vigoare la data scadenței biletului la ordin,

acesta a fost investit cu formulă executorie.

Investirea cu formulă

executorie nu constituie un act de întrerupere a cursului prescripției și nici

opoziția la executare formulată de SC S.I.F. SA și care prin sentința nr. 23

din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, a fost

respinsă, reținându-se că semnătura avalistului pe biletul la ordin este

conformă cu prevederile art. 8 din Legea nr. 58/1934, executarea nefiind

suspendată, așa încât constatarea instanței de fond cu privire la caracterul

întreruptiv de prescripție este greșită.

Este greșită de

asemenea și constatarea primei instanțe cu privire la interpretarea

Protocolului încheiat între A.V.A.S. și SC S.I.F. SA la data de 29 august 2003

în sensul că acesta nu ar conține o recunoaștere de datorie și că, în

consecință, nu ar avea ca efect întreruperea prescripției.

Obiectul Protocolului

menționat l-a format reglementarea modalității de achitare a obligațiilor de

plată pe care SC S.I.F. SA le are față de A.V.A.S. decurgând din analizarea

biletelor la ordin pe care acesta le menționează, printre care și biletul la

ordin în speță.

În articolul 4 al

Protocolului se arată că părțile vor încheia convenții de eșalonare la plată a

sumelor datorate de SIF rezultate din avalizări iar în art. 5 părțile se obligă

ca în 15 zile să clarifice și să identifice modalitățile de stingere a

obligațiilor de plată, iar stingerea în totalitate a obligațiilor de plată să

se facă până la data de 31 decembrie 2007.

Rezultă din

conținutul Protocolului menționat, fără echivoc, recunoașterea de către SIF a

calității sale de debitoare și a realității obligațiilor de plată, rezultate

din analizările biletelor la ordin.

Așa fiind, cursul

prescripției a fost întrerupt la data încheierii Protocolului, 29 august 2003,

dată de la care începe să curgă un nou termen de prescripție de 7 ani conform art.

13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 și care la data comunicării titlurilor

executorii, 5 iunie 2006, nu era împlinit.

Nici celelalte

susțineri ale contestatoarei nu pot fi primite, respectiv pct. 1-3, 6-8 din

contestația formulată, în raport de conținutul protocolului prin care se

recunoaște obligația de plată iar pct. 5 față de încheierea din 12 februarie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia prin care s-a respins opoziția la executare

formulată de contestatoare.

Cât privește lipsa încheierii

de investire a biletului la ordin invocată prin întâmpinare în cauza de față

este de observat că biletul la ordin care ope legis are valoare de titlu

executor (art. 62 din Legea nr. 58/1934), a fost investit cu formulă executorie

conform prevederilor procedurale în vigoare la data scadenței lui, fiind fără

relevanță în cauză circuitul juridic al încheierii de investire sau conținutul

somației de executare.

Drept urmare, Înalta

Curte va admite recursul declarat, va modifica sentința atacată și va respinge

contestația, reținând ca neîntemeiate și celelalte motive invocate în

contestația la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 63 din 28

martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o

modifică în sensul că respinge contestația la executare formulată de

contestatoarea SC S.I.F. M. SA Bacău, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2008.